13 definiții pentru acomodare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

acomodare sf [At: DA / Pl: ~dări / E: acomoda] Deprindere cu noi condiții (de viață, de muncă etc.) Si: acomodat1, adaptare, obișnuire.

ACOMODÁRE, acomodări, s. f. Acțiunea de a se acomoda.Acomodarea cristalinului (sau acomodare vizuală) = modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului să vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el. – V. acomoda.

ACOMODÁRE, acomodări, s. f. Acțiunea de a se acomoda.Acomodarea cristalinului (sau acomodare vizuală) = modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului să vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el. – V. acomoda.

ACOMODÁRE, acomodări, s. f. Acțiunea de a (se) acomoda. 1. Adaptare a unui organism sau a unui organ la noi condiții fiziologice și de mediu. ◊ Acomodarea cristalinului = modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului să vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el. 2. Deprindere, obișnuire, familiarizare, adaptare.

ACOMODÁRE, acomodări, s. f. Acțiunea de a se acomoda.Acomodarea cristalinului = modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului să vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el.

ACOMODÁRE s.f. 1. Acțiunea de a se acomoda; acomodație. ◊ Acomodarea cristalinului = modificare a curburii cristalinului astfel încât imaginea să apară clară pe retină. 2. (Lingv.) Asimilație parțială între două sunete în contact direct. [< acomoda].

ACOMODÁRE s. n. 1. acțiunea de a se acomoda; acomodație. ♦ ~ vizuală = modificare spontană a curburii cristalinului. 2. (biol.) adaptare individuală care nu afectează decât fenotipul. 3. (lingv.) asimilație parțială între două sunete în contact direct. (< acomoda)

acomodare f. 1. potriveală, învoire, împăcare; 2. Gram. potrivirea sunetelor: tidvă – titvă, umplu-împlu.

*acomodațiúne f. (lat. accommodátio, -ónis). Potriveală, adaptare. Învoire, împăcare. Fiziol. Facultatea pin care ochiu vede limpede la diferite distanțe. – Și -áție, dar ob. -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

acomodáre s. f., g.-d. art. acomodắrii; pl. acomodắri

acomodáre s. f., g.-d. art. acomodării; pl. acomodări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ACOMODÁRE s. v. aclimatizare.

ACOMODARE s. aclimatizare, adaptare, dedare, deprindere, familiarizare, obișnuire. (~ unei plante într-un mediu nou.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ACOMODÁRE s. f. (< acomodá < fr. accommoder, cf. it. accomodare, lat. accommodare): v. asimilare parțială.

Intrare: acomodare
acomodare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acomodare
  • acomodarea
plural
  • acomodări
  • acomodările
genitiv-dativ singular
  • acomodări
  • acomodării
plural
  • acomodări
  • acomodărilor
vocativ singular
plural

acomodare

  • 1. Acțiunea de a se acomoda.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: aclimatizare acomodație
    • 1.1. Adaptare a unui organism sau a unui organ la noi condiții fiziologice și de mediu.
      surse: DLRLC
      • 1.1.1. Acomodarea cristalinului (sau acomodare vizuală) = modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului să vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. lingvistică Asimilație parțială între două sunete în contact direct.
    surse: DN
  • 3. biologie Adaptare individuală care nu afectează decât fenotipul.
    surse: MDN '00

etimologie:

  • vezi acomoda
    surse: DEX '09 DEX '98 DN