acomodare sf [At: DA / Pl: ~dări / E: acomoda] Deprindere cu noi condiții (de viață, de muncă etc.) Si: acomodat¹, adaptare, obișnuire.

*ACOMODARE, *ACOMODAȚIUNE, *ACOMODAȚIE sf. 1 Faptul de a se acomoda ¶ 2🫀Facultatea care permite ochiului de a percepe clar imaginile obiectelor așezate la distanțe diferite [fr. < lat.].

ACOMODARE, acomodări, s. f. Acțiunea de a (se) acomoda. 1. Adaptare a unui organism sau a unui organ la noi condiții fiziologice și de mediu. ◊ Acomodarea cristalinului = modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului să vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el. 2. Deprindere, obișnuire, familiarizare, adaptare.

ACOMODARE, acomodări, s. f. Acțiunea de a se acomoda. ◊ Acomodarea cristalinului = modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului să vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el.

ACOMODARE s.f. 1. Acțiunea de a se acomoda; acomodație. ◊ Acomodarea cristalinului = modificare a curburii cristalinului astfel încît imaginea să apară clară pe retină. 2. (Lingv.) Asimilație parțială între două sunete în contact direct. [< acomoda].

ACOMODARE s. n. 1. acțiunea de a se acomoda; acomodație. ♦ ~ vizuală = modificare spontană a curburii cristalinului. 2. (biol.) adaptare individuală care nu afectează decât fenotipul. 3. (lingv.) asimilație parțială între două sunete în contact direct. (< acomoda)

acomodare f. 1. potriveală, învoire, împăcare; 2. Gram. potrivirea sunetelor: tidvă – titvă, umplu-împlu.

*acomodațiúne f. (lat. accommodátio, -ónis). Potriveală, adaptare. Învoire, împăcare. Fiziol. Facultatea pin care ochiu vede limpede la diferite distanțe. – Și -áție, dar ob. -áre.

acomodare s. f., g.-d. art. acomodării; pl. acomodări

acomodare s. f., g.-d. art. acomodării; pl. acomodări

acomodare s. f., g.-d. art. acomodării; pl. acomodări

ACOMODARE s. v. aclimatizare.

ACOMODARE s. aclimatizare, adaptare, dedare, deprindere, familiarizare, obișnuire. (~ unei plante într-un mediu nou.)

ACOMODARE s. f. (< acomoda < fr. accommoder, cf. it. accomodare, lat. accommodare): v. asimilare parțială.

ACOMODARE Tip particular de asimilare* care constă în modificarea uneia sau eventual a două dintre trăsăturile articulatorii ale unui sunet, sub influența altui sunet aflat în proximitate imediată: fn > mn (bufni > bumni), vn > mn (pivniță>pimniță) etc. • Acomodarea are, în general, un caracter individual și adesea izolat. în câteva cazuri, ea s-a impus în limba literară, astfel [s] din prefixul des-, devine [z] în vecinătatea unei consoane sonore: dezmembra, dezbina, dezgheța, iar [n] din prefixul în-, devine, înainte de labială, m: îmbrăca, împuțina etc. Vezi ASIMILARE. C.C.