2 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

acceptare sf [At: CADE / Pl: ~ări / E: accepta] 1 Manifestare a voinței de a dobândi un anumit drept Si: acceptat1 (1). 2 Accept (1).

ACCEPTÁRE, acceptări, s. f. Acțiunea de a accepta și rezultatul ei. ♦ Consimțământ al întreprinderii cumpărătoare pentru achitarea unei cereri de plată emise de întreprinderea furnizoare. ♦ Semnătură de aprobare pusă pe o poliță prin care semnatarul se obligă să plătească la scadență suma din polița respectivă; accept. ♦ Manifestare a voinței de a dobândi un anumit drept ori de a primi o succesiune sau o ofertă de încheiere a unui contract. – V. accepta.

ACCEPTÁRE, acceptări, s. f. Acțiunea de a accepta și rezultatul ei. ♦ Consimțământ al întreprinderii cumpărătoare pentru achitarea unei cereri de plată emise de întreprinderea furnizoare. ♦ Semnătură de aprobare pusă pe o poliță prin care semnatarul se obligă să plătească la scadență suma din polița respectivă. ♦ Manifestare a voinței de a dobândi un anumit drept ori de a primi o succesiune sau o ofertă de încheiere a unui contract. – V. accepta.

ACCEPTÁRE, acceptări, s. f. Acțiunea de a accepta; primire. Acceptarea unei propuneri, a A fost o greșeală acceptarea lui Eliade la rolul de conducere, primirea lui în societatea «Frăția». CAMIL PETRESCU, B. 213. ♦ Consimțămîntul cuiva de a efectua o plată pe baza facturilor sau a altor documente prezentate la plată.

ACCEPTÁRE, acceptări, s. f. Acțiunea de a accepta; primire, consimțire. ♦ (În decontările între întreprinderile socialiste) Consimțământul întreprinderii cumpărătoare pentru achitarea unei cereri de plată emise de întreprinderea furnizoare; ordin dat băncii de întreprinderea cumpărătoare pentru achitarea documentului de plată acceptat.

ACCEPTÁRE s.f. Acțiunea de a accepta și rezultatul ei; primire, consimțire. ♦ (Cont.) Consimțământul întreprinderii cumpărătoare pentru achitarea unei cereri de plată emise de întreprinderea furnizoare; ordinul dat băncii pentru achitarea documentului de plată acceptat. [< accepta].

ACCEPTÁRE s. f. 1. acțiunea de a accepta. 2. (cont.) consimțământ al întreprinderii cumpărătoare pentru achitarea furnizoare; accept. 3. (jur.) manifestare a voinței de a dobândi un drept, o moștenire, o ofertă. (< accepta)

accepta vt [At: MAIORESCU, D. II, 189 / Pzi: accépt / E: fr accepter] A fi de acord.

ACCEPTÁ, accépt, vb. I. Tranz. A fi de acord cu...; a primi, a consimți să...; a admite, a aproba, a încuviința. ♦ A suporta, a tolera. – Din fr. accepter, lat. acceptare.

ACCEPTÁ, accépt, vb. I. Tranz. A fi de acord cu...; a primi, a consimți să...; a admite, a aproba, a încuviința. ♦ A suporta, a tolera. – Din fr. accepter, lat. acceptare.

ACCEPTÁ, accépt, vb. I. Tranz. (În opoziție cu refuza; cu privire la oferte, la propuneri) A primi, a consimți la..., a se învoi la... Accept invitația. ♦ (Cu privire la o situație, la un fapt) A fi de acord cu..., a se învoi la..., a admite, a aproba. Nu pot să accept vorbirea aceasta decît cu largi rezerve. GALACTION, O. I 226.

ACCEPTÁ, accépt, vb. I. Tranz. A primi, a consimți să...; a fi de acord cu...; a admite, a aproba. – Fr. accepter (lat. lit. acceptare).

ACCEPTÁ vb. I. tr. A se învoi, a primi, a consimți, a admite. [Pron. ac-cep-. / cf. fr. accepter, lat. acceptare].

ACCEPTÁ vb. tr. a primi, a consimți, a fi de acord. (< fr. accepter, lat. acceptare)

A ACCEPTÁ accépt tranz. 1) (cadouri, propuneri) A primi în mod voit. 2) fin. (conturi, polițe etc.) A primi în vederea achitării. /<fr. accepter, lat. acceptare

acceptà v. 1. a primi (bucuros) 2. a semna o poliță.

*accept și -éz, a v. tr. (lat. acceptáre, d. ac-cípere, ac-céptum a primi. V. încep. Primesc de bună voie: accept un dar. Mă arăt gata de: accept lupta. Accept o poliță, mă angajez s’o plătesc la scadență.

*acceptațiúne f. (lat. acceptátio, -ónis). Acțiunea de a accepta. – Și -áție, dar ob. -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

acceptáre s. f., g.-d. art. acceptắrii; pl. acceptắri

acceptáre s. f., g.-d. art. acceptării; pl. acceptări

acceptá (a ~) vb., ind. prez. 3 accéptă

arată toate definițiile

Intrare: acceptare
acceptare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acceptare
  • acceptarea
plural
  • acceptări
  • acceptările
genitiv-dativ singular
  • acceptări
  • acceptării
plural
  • acceptări
  • acceptărilor
vocativ singular
plural
Intrare: accepta
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • accepta
  • acceptare
  • acceptat
  • acceptatu‑
  • acceptând
  • acceptându‑
singular plural
  • acceptă
  • acceptați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • accept
(să)
  • accept
  • acceptam
  • acceptai
  • acceptasem
a II-a (tu)
  • accepți
(să)
  • accepți
  • acceptai
  • acceptași
  • acceptaseși
a III-a (el, ea)
  • acceptă
(să)
  • accepte
  • accepta
  • acceptă
  • acceptase
plural I (noi)
  • acceptăm
(să)
  • acceptăm
  • acceptam
  • acceptarăm
  • acceptaserăm
  • acceptasem
a II-a (voi)
  • acceptați
(să)
  • acceptați
  • acceptați
  • acceptarăți
  • acceptaserăți
  • acceptaseți
a III-a (ei, ele)
  • acceptă
(să)
  • accepte
  • acceptau
  • accepta
  • acceptaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

acceptare

  • 1. Acțiunea de a accepta și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: consimțire primire 2 exemple
    exemple
    • Acceptarea unei propuneri.
      surse: DLRLC
    • A fost o greșeală acceptarea lui Eliade la rolul de conducere, primirea lui în societatea «Frăția». CAMIL PETRESCU, B. 213.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Consimțământ al întreprinderii cumpărătoare pentru achitarea unei cereri de plată emise de întreprinderea furnizoare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: consimțământ
    • 1.2. Semnătură de aprobare pusă pe o poliță prin care semnatarul se obligă să plătească la scadență suma din polița respectivă.
      surse: DEX '09 sinonime: accept
    • 1.3. Manifestare a voinței de a dobândi un anumit drept ori de a primi o succesiune sau o ofertă de încheiere a unui contract.
      surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie:

  • vezi accepta
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

accepta

etimologie: