Definiția cu ID-ul 398091:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

acceptá (acceptát, át), vb. – A fi de acord, a admite. < Fr. accepter.Der. accept, s. n., din germ. Akzept care coincide cu pers. I de la accepta; acceptabil, adj.; acceptant, s. m. (persoană care acceptă); accepțiune, s. f.