2 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

abreviere sf vz abreviare

ABREVIÉRE, abrevieri, s. f. Acțiunea de a abrevia și rezultatul ei; (concr.) cuvânt, titlu etc. prescurtat; prescurtare, abreviație; simbol. [Pr.: -vi-e-] – V. abrevia.

ABREVIÉRE, abrevieri, s. f. Acțiunea de a abrevia și rezultatul ei; (concr.) cuvânt, titlu etc. prescurtat; prescurtare, abreviație. [Pr.: -vi-e-] – V. abrevia.

ABREVIÉRE, abrevieri, s. f. Prescurtare. Listă de abrevieri. – Pronunțat: -vi-e-.

ABREVIÉRE, abrevieri, s. f. Acțiunea de a abrevia și rezultatul ei; (concr.) cuvânt, titlu etc. prescurtat. [Pr.: -vi-e-]

abreviére (a-bre-vi-e-) s. f., g.-d. art. abreviérii; (prescurtări) pl. abreviéri

abreviére s. f. (sll. -brevi-e-), g.-d. art. abreviérii; pl. abreviéri

ABREVIÉRE s. 1. abreviație, prescurtare, scurtare. (O ~ formată din inițiale.) 2. acronim.

ABREVIÉRE s.f. Faptul de a abrevia; prescurtare; abreviație; (concr.) cuvânt, titlu etc. abreviat. [< abrevia].

abreviére s. f. faptul de a abrevia. ♦ cuvânt, titlu etc. abreviat; abreviație. (< abrevia)

abreviére, abrevieri, s.f. Cuvînt, titlu etc. prescurtat.

ABREVIÉRE ~i f. 1) v. A ABREVIA. 2) Cuvânt sau grup de cuvinte prescurtate. /v. a abrevia

abrevia vt [At: DA / P: ~vi-a / Pzi: ~iéz / E: lat, it abbreviare] A prescurta.

ABREVIÁ, abreviez, vb. I. Tranz. A prescurta (în scris sau în vorbire) un cuvânt, un titlu etc.; a nota ceva printr-un simbol, printr-o siglă. [Pr.: -vi-a] – Din lat., it. abbreviare.

ABREVIÁ, abreviez, vb. I. Tranz. A prescurta (în scris sau în vorbire) un cuvânt, un titlu etc.; a nota ceva printr-un simbol, printr-o siglă. [Pr.: -vi-a] – Din lat., it. abbreviare.

ABREVIÁ, abreviez, vb. I. Tranz. A face mai scurt, a scurta, a prescurta (un cuvînt, un titlu etc.); a exprima printr-un simbol, printr-o prescurtare. A abrevia titlul unei cărți. - Pronunțat: -vi-a.

ABREVIÁ, abreviez, vb. I. Tranz. A prescurta un cuvânt, un titlu etc.; a exprima ceva printr-o prescurtare. [Pr.: -vi-a] – Lat. lit. abbreviare.

abreviá (a ~) (a-bre-vi-a) vb., ind. prez. 3 abreviáză, 1 pl. abreviém (-vi-em); conj. prez. 3 să abreviéze; ger. abreviínd (-vi-ind)

abreviá vb. (sil. -bre-vi-a), ind. prez. 1 sg. abreviéz, 3 sg. și pl. abreviáză, 1 pl. abreviém (sil. -vi-em), 2 pl. abreviáți; conj. prez. 3 sg. și pl. abreviéze; ger. abreviínd (sil. -vi-ind)

ABREVIÁ vb. a prescurta, a scurta. (A ~ numele unei instituții.)

arată toate definițiile

Intrare: abrevia
  • silabație: -bre-vi-a
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • abrevia
  • abreviere
  • abreviat
  • abreviind
singular plural
  • abrevia
  • abreviați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • abreviez
(să)
  • abreviez
  • abreviam
  • abreviai
  • abreviasem
a II-a (tu)
  • abreviezi
(să)
  • abreviezi
  • abreviai
  • abreviași
  • abreviaseși
a III-a (el, ea)
  • abrevia
(să)
  • abrevieze
  • abrevia
  • abrevie
  • abreviase
plural I (noi)
  • abreviem
(să)
  • abreviem
  • abreviam
  • abreviarăm
  • abreviaserăm
  • abreviasem
a II-a (voi)
  • abreviați
(să)
  • abreviați
  • abreviați
  • abreviarăți
  • abreviaserăți
  • abreviaseți
a III-a (ei, ele)
  • abrevia
(să)
  • abrevieze
  • abreviau
  • abrevia
  • abreviaseră
Intrare: abreviere
abreviere substantiv feminin
  • silabație: -bre-vi-e-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abreviere
  • abrevierea
plural
  • abrevieri
  • abrevierile
genitiv-dativ singular
  • abrevieri
  • abrevierii
plural
  • abrevieri
  • abrevierilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)