2 intrări

34 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ABREVIÉRE, abrevieri, s. f. Acțiunea de a abrevia și rezultatul ei; (concr.) cuvânt, titlu etc. prescurtat; prescurtare, abreviație; simbol. [Pr.: -vi-e-] – V. abrevia.

ABREVIÉRE, abrevieri, s. f. Acțiunea de a abrevia și rezultatul ei; (concr.) cuvânt, titlu etc. prescurtat; prescurtare, abreviație. [Pr.: -vi-e-] – V. abrevia.

ABREVIÉRE, abrevieri, s. f. Prescurtare. Listă de abrevieri. – Pronunțat: -vi-e-.

ABREVIÉRE, abrevieri, s. f. Acțiunea de a abrevia și rezultatul ei; (concr.) cuvînt, titlu etc. prescurtat. [Pr.: -vi-e-]

ABREVIÉRE s.f. Faptul de a abrevia; prescurtare; abreviație; (concr.) cuvânt, titlu etc. abreviat. [< abrevia].

abreviére s. f. faptul de a abrevia. ♦ cuvânt, titlu etc. abreviat; abreviație. (< abrevia)

abreviére, abrevieri, s.f. Cuvînt, titlu etc. prescurtat.

ABREVIÉRE ~i f. 1) v. A ABREVIA. 2) Cuvânt sau grup de cuvinte prescurtate. /v. a abrevia

ABREVIÁ, abreviez, vb. I. Tranz. A prescurta (în scris sau în vorbire) un cuvânt, un titlu etc.; a nota ceva printr-un simbol, printr-o siglă. [Pr.: -vi-a] – Din lat., it. abbreviare.

ABREVIÁ, abreviez, vb. I. Tranz. A prescurta (în scris sau în vorbire) un cuvânt, un titlu etc.; a nota ceva printr-un simbol, printr-o siglă. [Pr.: -vi-a] – Din lat., it. abbreviare.

abrevia vt [At: DA / P: ~vi-a / Pzi: ~iéz / E: lat, it abbreviare] A prescurta.

abreviare sf [At: DA / V: ~iere / P: ~vi-a~ / Pl: ~eri / E: abrevia] Prescurtare.

ABREVIÁ, abreviez, vb. I. Tranz. A face mai scurt, a scurta, a prescurta (un cuvînt, un titlu etc.); a exprima printr-un simbol, printr-o prescurtare. A abrevia titlul unei cărți. - Pronunțat: -vi-a.

ABREVIÁ, abreviez, vb. I. Tranz. A prescurta un cuvînt, un titlu etc.; a exprima ceva printr-o prescurtare. [Pr.: -vi-a] – Lat. lit. abbreviare.

ABREVIÁ vb. I. tr. A prescurta; a exprima ceva printr-un simbol, printr-o prescurtare. [Pron. -vi-a, p. i. -iez, 3,6 -iază, 4 -iem, 5 -iați, ger. -iind. / < lat. abbreviare, cf. it. abbreviare].

abreviá vb. tr. a prescurta (un cuvânt, un titlu etc.). (< lat. abbreviare)

abreviá, abreviez, vb. I. Tr. A prescurta un cuvînt, un titlu.

A ABREVIÁ ~éz tranz. (cuvinte, expresii) A face mai scurt prin reducerea numărului de litere sau de silabe; a prescurta. [Sil. a-bre-vi-a] /<lat., it. abbreviare

*abreviațiúne f. (lat. abbreviátio, -ónis). Acțiunea de a abrevia, prescurtare. Abreviatură. – Și -áție și -ére.

*abreviéz v. tr. (lat. ab-breviare, d. brevis, scurt). Prescurtez. mai ales vorbind de opere scrise, discursuri, cărți și cuvinte, ca: p. îld. pentru.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

abreviere (a-bre-vi-e-) s. f., g.-d. art. abrevierii; (prescurtări) pl. abrevieri

abreviére s. f. (sll. -brevi-e-), g.-d. art. abreviérii; pl. abreviéri

abrevia (a ~) (a-bre-vi-a) vb., ind. prez. 3 abreviază, 1 pl. abreviem (-vi-em); conj. prez. 3 să abrevieze; ger. abreviind (-vi-ind)

abreviá vb. (sil. -bre-vi-a), ind. prez. 1 sg. abreviéz, 3 sg. și pl. abreviáză, 1 pl. abreviém (sil. -vi-em), 2 pl. abreviáți; conj. prez. 3 sg. și pl. abreviéze; ger. abreviínd (sil. -vi-ind)

abrevia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. abreviază, 1 pl. abreviem, 2 pl. abreviați, ger. abreviind, part. abreviat)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ABREVIÉRE s. 1. abreviație, prescurtare, scurtare. (O ~ formată din inițiale.) 2. acronim.

ABREVIERE s. abreviație, prescurtare, scurtare. (O ~ formată din inițiale.)

ABREVIÁ vb. a prescurta, a scurta. (A ~ numele unei instituții.)

ABREVIA vb. a prescurta, a scurta. ( ~ numele unei instituții.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ABREVIÉRE s. f. (< abreviá < lat. și it. abbreviare): acțiunea de prescurtare, în vorbire sau în scris, a unui cuvânt sau a unui titlu prin litera inițială sau printr-un grup de litere, în vederea ușurării vorbirii sau a lecturii; rezultatul acestei acțiuni. Se abrevîază termenii în matematică, fizică, chimie, numele unităților de măsură, numele de persoane, numele punctelor cardinale, numele titlurilor academice, numele gradelor militare, pronumele de politețe și cuvintele de adresare, indicațiile bibliografice, numele instituțiilor și al organizațiilor etc. A. sunt trecute în liste de abrevieri: n (număr, neutru), l(lungime), O (oxigen), kg (kilogram), I. L. Caragiale (Ion Luca Caragiale), N (nord), acad. (academician), serg. (sergent), d-ta (dumneata), op. cit. (opera citată), C.F.R. (Căile Ferate Române), M.A.N. (Ministerul Apărării Naționale) etc.

ABREVIERE Procedeu de reprezentare prin reducere a unei unități lexicale sau a unui grup de elemente cu valoare de unitate lexicală. 1. Abrevierea este o modalitate curentă în limbile moderne de a reprezenta unități semantice complexe care au sens unitar (vezi COMPUS). Se desemnează astfel numeroase asociații, organisme, instituții sociale, economice, culturale, științifice, sportive etc. sau partide politice. Acest tip de abreviere pare să sporească importanța compunerii* în limba română, chiar dacă unele formații sunt temporare; URSS (Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice), FSN (Frontul Salvării Naționale), CFR (Căile Ferate Române), SNCFR (Societatea Națională de Căi Ferate Române) etc. Este tipul de abreviere cel mai bine reprezentat în româna actuală. Pronunțarea compuselor din inițiale se face adăugând, în general, consoanelor (dacă nu sunt urmate de altă vocală) vocala e și accentuând ultima silabă: Seneceferé. Se mai fac abrevieri ale unităților complexe prin trunchierea cuvintelor care alcătuiesc compusul, păstrându-se silabe inițiale, de pildă: Romtelecom, Romfarm, Metrorex, Romextur, Mobistil, Plafar, Asirom etc. 2. Abrevierea cuvântului se utilizează în scris (în dicționare. în lucrări științifice etc.) pentru denumiri de științe, domenii profesionale: mat. (matematică), fiz. (fizică), ling. (lingvistică), tehn, (tehnică). Abrevierile sunt curente în anumite domenii: sg. (singular), pl. (plural), masc. (masculin) – în lingvistică. Uzajul scris recurge la anumite abrevieri în raport cu forma orală: dle (domnule), dna (doamna). Româna a preluat unele cuvinte frecvent abreviate în alte limbi, de pildă metrou (dar nu și bus „autobuz” sau tele „televiziune”). 3. Abrevierea unei sintagme printr-un singur cuvânt este parțial condiționată contextual, chiar dacă se poate impune de-a lungul timpului: lat. iecur ficatum „ficat umplut cu smochine” a dat printr-o abreviere românească, ficat, fr. foie, care desemnează numai „partea corpului”; rom. pătlăgea roșie, pătlăgea vânătă s-au abreviat și se folosesc azi, în mod curent, sub numele roșie, -ii, vânătă, vinete. A.B.V.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ABREVIÉRE (< abrevia) s. f. Faptul de a abrevia; concr. cuvânt, grup de cuvinte etc. care a fost prescurtat; prescurtare. Ex. op. cit. (= opera citată). A. se folosesc, în general, în lucrările științifice; lista acestor abrevieri, împreună cu explicațiile lor, este publicată, de obicei, la începutul lucrării.

Intrare: abreviere
abreviere substantiv feminin
  • silabație: a-bre-vi-e-re info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abreviere
  • abrevierea
plural
  • abrevieri
  • abrevierile
genitiv-dativ singular
  • abrevieri
  • abrevierii
plural
  • abrevieri
  • abrevierilor
vocativ singular
plural
abreviare substantiv feminin
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abreviare
  • abreviarea
plural
  • abrevieri
  • abrevierile
genitiv-dativ singular
  • abrevieri
  • abrevierii
plural
  • abrevieri
  • abrevierilor
vocativ singular
plural
Intrare: abrevia
  • silabație: a-bre-vi-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • abrevia
  • abreviere
  • abreviat
  • abreviatu‑
  • abreviind
  • abreviindu‑
singular plural
  • abrevia
  • abreviați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • abreviez
(să)
  • abreviez
  • abreviam
  • abreviai
  • abreviasem
a II-a (tu)
  • abreviezi
(să)
  • abreviezi
  • abreviai
  • abreviași
  • abreviaseși
a III-a (el, ea)
  • abrevia
(să)
  • abrevieze
  • abrevia
  • abrevie
  • abreviase
plural I (noi)
  • abreviem
(să)
  • abreviem
  • abreviam
  • abreviarăm
  • abreviaserăm
  • abreviasem
a II-a (voi)
  • abreviați
(să)
  • abreviați
  • abreviați
  • abreviarăți
  • abreviaserăți
  • abreviaseți
a III-a (ei, ele)
  • abrevia
(să)
  • abrevieze
  • abreviau
  • abrevia
  • abreviaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

abreviere, abrevierisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi abrevia DEX '09 MDA2 DEX '98 DN

abrevia, abreviezverb

  • 1. A prescurta (în scris sau în vorbire) un cuvânt, un titlu etc.; a nota ceva printr-un simbol, printr-o siglă. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote A abrevia titlul unei cărți. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

2 articole lingvistice