2 intrări

30 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

abreviere sf vz abreviare

ABREVIÉRE, abrevieri, s. f. Acțiunea de a abrevia și rezultatul ei; (concr.) cuvânt, titlu etc. prescurtat; prescurtare, abreviație; simbol. [Pr.: -vi-e-] – V. abrevia.

ABREVIÉRE, abrevieri, s. f. Acțiunea de a abrevia și rezultatul ei; (concr.) cuvânt, titlu etc. prescurtat; prescurtare, abreviație. [Pr.: -vi-e-] – V. abrevia.

ABREVIÉRE, abrevieri, s. f. Prescurtare. Listă de abrevieri. – Pronunțat: -vi-e-.

ABREVIÉRE, abrevieri, s. f. Acțiunea de a abrevia și rezultatul ei; (concr.) cuvânt, titlu etc. prescurtat. [Pr.: -vi-e-]

abreviére (a-bre-vi-e-) s. f., g.-d. art. abreviérii; (prescurtări) pl. abreviéri

abreviére s. f. (sll. -brevi-e-), g.-d. art. abreviérii; pl. abreviéri

ABREVIÉRE s. 1. abreviație, prescurtare, scurtare. (O ~ formată din inițiale.) 2. acronim.

ABREVIÉRE s.f. Faptul de a abrevia; prescurtare; abreviație; (concr.) cuvânt, titlu etc. abreviat. [< abrevia].

abreviére s. f. faptul de a abrevia. ♦ cuvânt, titlu etc. abreviat; abreviație. (< abrevia)

abreviére, abrevieri, s.f. Cuvînt, titlu etc. prescurtat.

ABREVIÉRE ~i f. 1) v. A ABREVIA. 2) Cuvânt sau grup de cuvinte prescurtate. /v. a abrevia

abrevia vt [At: DA / P: -vi-a / Pzi: -iéz / E: lat, it abbreviare] A prescurta.

ABREVIÁ, abreviez, vb. I. Tranz. A prescurta (în scris sau în vorbire) un cuvânt, un titlu etc.; a nota ceva printr-un simbol, printr-o siglă. [Pr.: -vi-a] – Din lat., it. abbreviare.

ABREVIÁ, abreviez, vb. I. Tranz. A prescurta (în scris sau în vorbire) un cuvânt, un titlu etc.; a nota ceva printr-un simbol, printr-o siglă. [Pr.: -vi-a] – Din lat., it. abbreviare.

ABREVIÁ, abreviez, vb. I. Tranz. A face mai scurt, a scurta, a prescurta (un cuvînt, un titlu etc.); a exprima printr-un simbol, printr-o prescurtare. A abrevia titlul unei cărți. - Pronunțat: -vi-a.

ABREVIÁ, abreviez, vb. I. Tranz. A prescurta un cuvânt, un titlu etc.; a exprima ceva printr-o prescurtare. [Pr.: -vi-a] – Lat. lit. abbreviare.

abreviá (a ~) (a-bre-vi-a) vb., ind. prez. 3 abreviáză, 1 pl. abreviém (-vi-em); conj. prez. 3 să abreviéze; ger. abreviínd (-vi-ind)

abreviá vb. (sil. -bre-vi-a), ind. prez. 1 sg. abreviéz, 3 sg. și pl. abreviáză, 1 pl. abreviém (sil. -vi-em), 2 pl. abreviáți; conj. prez. 3 sg. și pl. abreviéze; ger. abreviínd (sil. -vi-ind)

ABREVIÁ vb. a prescurta, a scurta. (A ~ numele unei instituții.)

Intrare: abrevia
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) abrevia abreviere abreviat abreviind singular plural
abrevia abreviați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) abreviez (să) abreviez abreviam abreviai abreviasem
a II-a (tu) abreviezi (să) abreviezi abreviai abreviași abreviaseși
a III-a (el, ea) abrevia (să) abrevieze abrevia abrevie abreviase
plural I (noi) abreviem (să) abreviem abreviam abreviarăm abreviaserăm, abreviasem*
a II-a (voi) abreviați (să) abreviați abreviați abreviarăți abreviaserăți, abreviaseți*
a III-a (ei, ele) abrevia (să) abrevieze abreviau abrevia abreviaseră
Intrare: abreviere
abreviere substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abreviere abrevierea
plural abrevieri abrevierile
genitiv-dativ singular abrevieri abrevierii
plural abrevieri abrevierilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)