10 definiții pentru scurtare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCURTÁRE, scurtări, s. f. Acțiune de a (se) scurta și rezultatul ei. – V. scurta.

SCURTÁRE, scurtări, s. f. Acțiune de a (se) scurta și rezultatul ei. – V. scurta.

SCURTÁRE, scurtări, s. f. Acțiunea de a scurta și rezultatul ei. 1. Micșorare, retezare, tăiere (din lungime sau din înălțime). 2. Reducere a duratei (vieții); ucidere, omorîre. Să țină feciorii pas, Pe sunetul dobelor, Pe scurtarea zilelor, Pe sunetul trîmbiții, Pe scurtarea vieții. HODOȘ, P. P. 228. Într-o gioi de dimineață Zi scurtării lui de viață, Brîncoveanul se scula, Fața blîndă el spăla. ALECSANDRI, P. P. 210.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scurtáre s. f., g.-d. art. scurtắrii; pl. scurtắri

scurtáre s. f., g.-d. art. scurtării; pl. scurtări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCURTÁRE s. 1. micșorare, prescurtare, reducere. (~ unui text.) 2. v. prescurtare. 3. v. abreviere. 4. tăiere. (~ drumului peste câmp.) 5. v. micșorare.

SCURTÁRE s. v. micime, scurtime.

scurtare s. v. MICIME. SCURTIME.

SCURTARE s. 1. micșorare, prescurtare, reducere. (~ unui text.) 2. concentrare, prescurtare, reducere, rezumare, (fig.) comprimare, condensare. (~ expunerii.) 3. (concr.) abreviație, abreviere, prescurtare. (Un sistem de ~i.) 4. tăiere. (~ drumului peste cîmp.) 5. descreștere, micșorare, reducere, scădere. (~ zilei în timpul toamnei.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

scurtáre s.n. pl. (reg.) șosete.

Intrare: scurtare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scurtare
  • scurtarea
plural
  • scurtări
  • scurtările
genitiv-dativ singular
  • scurtări
  • scurtării
plural
  • scurtări
  • scurtărilor
vocativ singular
plural