10 definiții pentru scurtare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCURTÁRE, scurtări, s. f. Acțiune de a (se) scurta și rezultatul ei. – V. scurta.

SCURTÁRE, scurtări, s. f. Acțiune de a (se) scurta și rezultatul ei. – V. scurta.

SCURTÁRE, scurtări, s. f. Acțiunea de a scurta și rezultatul ei. 1. Micșorare, retezare, tăiere (din lungime sau din înălțime). 2. Reducere a duratei (vieții); ucidere, omorîre. Să țină feciorii pas, Pe sunetul dobelor, Pe scurtarea zilelor, Pe sunetul trîmbiții, Pe scurtarea vieții. HODOȘ, P. P. 228. Într-o gioi de dimineață Zi scurtării lui de viață, Brîncoveanul se scula, Fața blîndă el spăla. ALECSANDRI, P. P. 210.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scurtáre s. f., g.-d. art. scurtắrii; pl. scurtắri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCURTÁRE s. 1. micșorare, prescurtare, reducere. (~ unui text.) 2. v. prescurtare. 3. v. abreviere. 4. tăiere. (~ drumului peste câmp.) 5. v. micșorare.

SCURTÁRE s. v. micime, scurtime.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

scurtáre s.n. pl. (reg.) șosete.

scurtáre s. f., g.-d. art. scurtării; pl. scurtări

scurtare s. v. MICIME. SCURTIME.

SCURTARE s. 1. micșorare, prescurtare, reducere. (~ unui text.) 2. concentrare, prescurtare, reducere, rezumare, (fig.) comprimare, condensare. (~ expunerii.) 3. (concr.) abreviație, abreviere, prescurtare. (Un sistem de ~i.) 4. tăiere. (~ drumului peste cîmp.) 5. descreștere, micșorare, reducere, scădere. (~ zilei în timpul toamnei.)

Intrare: scurtare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scurtare
  • scurtarea
plural
  • scurtări
  • scurtările
genitiv-dativ singular
  • scurtări
  • scurtării
plural
  • scurtări
  • scurtărilor
vocativ singular
plural