17 definiții pentru abject

ABJÉCT, -Ă, abjecți, -te, adj. Care comite fapte reprobabile; ticălos. ♦ Care inspiră repulsie, dispreț; josnic, netrebnic, mizerabil. Comportament abject. – Din fr. abject, lat. abjectus.

ABJÉCT, -Ă, abjecți, -te, adj. Care inspiră repulsie, dispreț; josnic, netrebnic, mizerabil. – Din fr. abject, lat. abjectus.

ABJÉCT, -Ă, abjecți, -te, adj. (Despre oameni sau manifestările lor) Care inspiră repulsie, demn de dispreț; josnic, netrebnic. Purtare abjectă. Politica abjectă a ațîțătorilor la război.

ABJÉCT, -Ă, abjecți, -te, adj. Care inspiră repulsie, demn de dispreț; josnic. – Fr. abject (lat. lit. abjectus).

abjéct, -ă adj. 1 Care este demn de dispreț, care comite fapte josnice; care este netrebnic, ticălos. Un individ abject, lipsit de scrupule. 2 Care inspiră repulsie, dispreț. Purtare abjectă. • pl. -ți, -te. /<fr. abject, lat. abiectus, -a, -um.

abjéct adj. m., pl. abjécți; f. abjéctă, pl. abjécte

abjéct adj. m., pl. abjécți; f. sg. abjéctă, pl. abjécte

abject, ~ă a [At: CADE / Pl: ~eți, -e / E: fr abject, lat abiectus] 1-2 (D. noțiuni morale, acțiuni, caractere etc.) Care inspiră dezgust, dispreț Si: mârșav, josnic, ticălos, (liv) repugnant.

ABJÉCT adj., s. 1. adj., s. v. ticălos. 2. adj. v. ticălos. 3. adj. v. dezgustător.

Abject ≠ onorabil, respectabil, stimabil, venerabil

ABJECT, -Ă adj. Respingător; josnic; ticălos netrebnic. [< fr. abject, cf. lat. abiectus].

abjéct, -ă adj. care inspiră dezgust, repulsie, dispreț; abominabil. (< fr. abject, lat. abiectus)

abjéct, -ă, abjecți, -te, adj. Care inspiră repulsie, josnic, vrednic de dispreț.

ABJÉCT ~tă (~ți, ~te) Care este vrednic de dispreț; josnic; ticălos; mârșav; mizerabil; netrebnic. /<lat. abjectus, fr. abject

abject a. ce se leapădă, netrebnic, ticălos: nebuna cutezare și vițiul abject AL.

*abjéct adj. (fr. abject, d. lat. abjectus, aruncat. V. obĭect). Demn de dispreț, ordinar, ticălos: ființe, ocupațiunĭ, sentimente-abjecte. Adv. În mod. abject.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ABJÉCT adj., s. infam, josnic, mișel, mizerabil, mîrșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ticălos, (pop.) becísnic, (înv. și reg.) ticăít, (reg.) pălăvátic, proclét, (Ban.) bedáș, (înv.) fărădelége, vil, (fig.) inféct, murdár. (Un om ~; o faptă ~.)

Intrare: abject
abject adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abject abjectul abjectă abjecta
plural abjecți abjecții abjecte abjectele
genitiv-dativ singular abject abjectului abjecte abjectei
plural abjecți abjecților abjecte abjectelor
vocativ singular
plural