2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VIG, viguri, s. n. (Pop.) Val, sul, trâmbă (de pânză, de stofă etc.) – Din magh. vég.

VIG, viguri, s. n. (Pop.) Val, sul, trâmbă (de pânză, de stofă etc.) – Din magh. vég.

VIG, viguri, s. n. (Popular) Val, sul de pînză, de postav sau de altă țesătură. Rafturile gem de viguri neîncepute. STANCU, D. 378. Te-oi ascunde Tot în viguri de giolgiuri Și-n valuri de postavuri. BIBICESCU, P. P. 271. Tu Mariță nu mai sta, Ia foarfeca Și vigu cu abaoa Și croiește-o ipingea. ȘEZ. XII 78.

vig n. Tr. val de pânză. [V. gig].

vig n., pl. urĭ (ung. vég). Trans. Mold. Val (vălătuc, trîmbă) de postav: stofele se desfăceaŭ în bucățĭ saŭ „vigurĭ”; numele de „vig” ține pînă pe la 1650 măcar (Ĭorga, Negoț. 230). – În nord, pop. gig: la Humuleștĭ se fac multe gigurĭ de sumane (Cr.). V. chermea.

GIG1, giguri, s. n. Val de pînză avînd lungimea de mai multe zeci de metri.

GIG1, giguri, s. n. Val mare de pânză. – Magh. vég.

gig n. Mold. val de pânză sau suman (de 70-100 metri): se fac multe giguri de sumani CR. [Tr. vig = ung. VÉG].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vig (pop.) s. n., pl. víguri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VIG s. v. sul, trâmbă, val, vălătuc.

vig s. v. SUL. TRÎMBĂ. VAL. VĂLĂTUC.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vig (-guri), s. n. – Val de țesătură rulată. – Var. Mold. gig. Mag. vég (Tiktin; Gáldi, Dict., 169). În Trans. și Olt.

GIG2, gíguri, s. n. (Mold.) v. vig.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

gig, giguri, s.n. (reg.) Val de pânză; vig.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

VIG cf. ung. vig „vesel”. 1. Vigul, olt. (Gorj 344; Sd VI 483). 2. Viga f. (16 B IV 267). 3. Cf. cu suf.-eciu: Vigheciu, actual.

Intrare: vig
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vig
  • vigul
  • vigu‑
plural
  • viguri
  • vigurile
genitiv-dativ singular
  • vig
  • vigului
plural
  • viguri
  • vigurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gig
  • gigul
  • gigu‑
plural
  • giguri
  • gigurile
genitiv-dativ singular
  • gig
  • gigului
plural
  • giguri
  • gigurilor
vocativ singular
plural
Intrare: Vig
nume propriu (I3)
  • Vig
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gig (pânză) vig

  • 1. Val de pânză având lungimea de mai multe zeci de metri.
    surse: DLRLC DLRM

etimologie:

vig gig

  • 1. popular Sul (de pânză, de stofă etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: sul trâmbă val (de apă) vălătuc 3 exemple
    exemple
    • Rafturile gem de viguri neîncepute. STANCU, D. 378.
      surse: DLRLC
    • Te-oi ascunde Tot în viguri de giolgiuri Și-n valuri de postavuri. BIBICESCU, P. P. 271.
      surse: DLRLC
    • Tu Mariță nu mai sta, Ia... foarfeca Și vigu cu abaoa Și croiește-o ipingea. ȘEZ. XII 78.
      surse: DLRLC

etimologie: