5 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÍRA interj. (în expr.) A ține tira = a ține hangul. – Onomatopee.

tira1 i [At: ARVINTE, TERM. 160 / E: tira (Imt al rtr central tirar, friulană tirâ, it tirare)] (Plu; Mol) 1 Termen prin care se dă comanda ca bușteanul să fie prins și tras în lungul lui printr-o mișcare continuă, cu ajutorul țapinelor. 2 (Îe) ~granda Trage încontinuu. 3 (Îe) A ține ~ A ține hangul.

tira2 vi [At: LEXIC REG. 87 / Pzi: ~rez / E: nct] (Reg) A pleca.

TÍRA interj. (În expr.) A ține tira = a ține hangul. – Onomatopee.

ȚẤRĂ, țâre, s. f. (Pop.) Ruptură, zdreanță. ◊ Loc. adj. și adv. O țâră = puțin, nițel. ◊ Expr. A se face țâră = a) a se rupe, a se face bucăți; b) a se ghemui de frică. – Et. nec.

tir3 sm [At: BĂCESCU, PĂS. 165 / Pl: ~i / E: nct] (Orn; reg) Pițigoi-de-brad (Parus ater).

tir2 sn, i [At: ALR I, 251/831 / E: fo] (Reg; rep) 1-2 (Cuvânt care) imită cântecul greierului.

tir4 sn [At: I. IONESCU, M. 590 / Pl: ~uri / E: fr tir] 1 Tragere cu o armă de foc. 2 Tragere la țintă (în procesul de instmire militară). 3 Locul unde se execută un tir4. 4 Ramură sportivă care cuprinde probe de tragere la țintă cu o armă de foc sau cu arcul. 5 Tragere la țintă, ca joc distractiv sau de noroc practicat la iarmaroace, la bâlciuri etc. 6 Felul în care o armă (de foc) trimite proiectilul spre țintă. 7 (Fam; fig) Atac verbal la care este supusă o persoană.

țâ2 sf [At: VICIU, GL. / Pl: ~re / E: nct] (Reg) Prăjină lungă de grosimea unui par de vie.

țâ1 sf [At: ANON. CAR. / V: țără, ți[1] / Pl: ~re / E: ns cf alb cërre] (Pop; de obicei udp „de”) 1 Cantitate (foarte) mică. 2 Durată (foarte) mică. 3 Măsură (foarte) mică Si: pic1. 4 (Îlav) O ~ (sau o țâr') Puțin. 5 (Îla) Nici ~ de... Nici un fel de... 6 (Îlav) Cu ~ra sau ~ra-~ra Câte puțin. 7 (Îlav) Nici o ~ Deloc. 8 (Pop) Zdreanță. 9-10 (Reg; îljv) Tot (sau toată) ~ Găurit peste tot Si: ciuruit3 (5). 11-12 (Reg; îe) A (se) face (tot) ~ (sau ~re) A (se) găuri în multe locuri Si: a (se) ciurui1 (4-5), a (se) zdrențui. 13-14 (Reg; îae) A (se) face bucăți Si: a se rupe, a se sfărâma. 15 (Îae; d. oameni) A ucide. 16 (Îae) A se frământa foarte tare. 17 (Îae) A se teme. 18 (Îae) A se ghemui de frică. 19 (Reg; îe) A face ~ și fărină (sau praf și ~), a se face ~ și nemică A se face praf și pulbere Si: a se sfărâma. corectată

  1. În original, ambele variante fără accent — LauraGellner

ți2[1] sf vz țâră2

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

ȚẤRĂ s. f. (Pop.) Ruptură, zdreanță. ◊ Loc. adj. și adv. O țâră = puțin, nițel. ◊ Expr. A se face țâră = a) a se rupe, a se face bucăți; b) a se ghemui de frică. – Et. nec.

ȚÎ́RĂ2 s. f. (Regional) Bucată ruptă (de undeva); ruptură, zdreanță. (Atestat în forma țiră) Avea o pălărie rea-n cap și niște desagi tot țiră-n spate. RETEGANUL, P. I 6. ◊ Expr. A se face țîră = a) a se rupe, a plesni, a se face fărîme. Cămășile pe ei erau negre ca coșul, nespălate cu lunile și făcute țîră de nu găseai petec bun să legi sare. ȘEZ. XII 105. (Fig.) Se cătrăni și să-nfioră, de gîndeai că toată țîră se face. RETEGANUL, P. V 42; b) a se strînge ghem (de frică). Să făcea țîră de frică ce-i era. ȘEZ. VII 184. – Variantă: țíră s. f.

ȚÎ́RĂ1 s. f. (În loc. adj. și adv.) O țîră = puțin. Stai o țîră, să vă-ntreb eu ceva, că tot sînteți aici. DUMITRIU, N. 280. S-a depărtat o țîră de noi, pășind de-a-ndăratelea. VORNIC, P. 100. Intră în coliba mea de te ospătează și te odihnește o țîră. POPESCU, B. II 30. ◊ (Legat de substantiv prin prep. «de») Îngăduiți să mai iau o țîră de putere din ploscă. SADOVEANU, N. F. 18. Veneam înapoi pe vagon, de mă udase o țîră de ploaie. C. PETRESCU, S. 148. Îi vîram o țîră de minte lui Gavril. ALECSANDRI, T. 1533. (În contexte figurate) Mi-a trimis mîndra d-acasă, Într-o foaie de bujor, Mi-a trimis o țîr* de dor. BIBICESCU, P. P. 25.

ȚÂRĂ f. pop.: O ~ a) o cantitate foarte mică; puțin de tot; un pic; oleacă; nițel; b) o clipă; un moment. /Din țâr

țără f. 1. picătură; 2. fig. mică cantitate, puțin de tot: o țără de pâine; 3. moment: numai o țără cât a stat de s’a uitat CR. [V. țăr!].

arată toate definițiile

Intrare: Tira
nume propriu (I3)
  • Tira
Intrare: tira
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • tira
Intrare: tiră
tiră
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țâră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâ
  • țâra
plural
  • țâre
  • țârele
genitiv-dativ singular
  • țâre
  • țârei
plural
  • țâre
  • țârelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ți
  • țira
plural
  • țire
  • țirele
genitiv-dativ singular
  • țire
  • țirei
plural
  • țire
  • țirelor
vocativ singular
plural
Intrare: țiră
țiră
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

țâră țiră

  • 1. popular Bucată ruptă (de undeva).
    exemple
    • Avea o pălărie rea-n cap și niște desagi tot țiră-n spate. RETEGANUL, P. I 6.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • Stai o țîră, să vă-ntreb eu ceva, că tot sînteți aici. DUMITRIU, N. 280.
        surse: DLRLC
      • S-a depărtat o țîră de noi, pășind de-a-ndăratelea. VORNIC, P. 100.
        surse: DLRLC
      • Intră în coliba mea de te ospătează și te odihnește o țîră. POPESCU, B. II 30.
        surse: DLRLC
      • Îngăduiți să mai iau o țîră de putere din ploscă. SADOVEANU, N. F. 18.
        surse: DLRLC
      • Veneam înapoi pe vagon, de mă udase o țîră de ploaie. C. PETRESCU, S. 148.
        surse: DLRLC
      • Îi vîram o țîră de minte lui Gavril. ALECSANDRI, T. 1533.
        surse: DLRLC
      • figurat Mi-a trimis mîndra d-acasă, Într-o foaie de bujor, Mi-a trimis o țîr’ de dor. BIBICESCU, P. P. 25.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A se face țâră = a se rupe, a se face bucăți.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: plesni 2 exemple
      exemple
      • Cămășile pe ei erau negre ca coșul, nespălate cu lunile și făcute țîră de nu găseai petec bun să legi sare. ȘEZ. XII 105.
        surse: DLRLC
      • figurat Se cătrăni și să-nfioră, de gîndeai că toată țîră se face. RETEGANUL, P. V 42.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie A se face țâră = a se ghemui de frică.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Să făcea țîră de frică ce-i era. ȘEZ. VII 184.
        surse: DLRLC

etimologie: