22 de definiții pentru țâră
din care- explicative (14)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȚÂRĂ, țâre, s. f. (Pop.) Ruptură, zdreanță. ◊ Loc. adj. și adv. O țâră = puțin, nițel. ◊ Expr. A se face țâră = a) a se rupe, a se face bucăți; b) a se ghemui de frică. – Et. nec.
țâră2 sf [At: VICIU, GL. / Pl: ~re / E: nct] (Reg) Prăjină lungă de grosimea unui par de vie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țâră1 sf [At: ANON. CAR. / V: țără, țiră[1] / Pl: ~re / E: ns cf alb cërre] (Pop; de obicei udp „de”) 1 Cantitate (foarte) mică. 2 Durată (foarte) mică. 3 Măsură (foarte) mică Si: pic1. 4 (Îlav) O ~ (sau o țâr') Puțin. 5 (Îla) Nici ~ de... Nici un fel de... 6 (Îlav) Cu ~ra sau ~ra-~ra Câte puțin. 7 (Îlav) Nici o ~ Deloc. 8 (Pop) Zdreanță. 9-10 (Reg; îljv) Tot (sau toată) ~ Găurit peste tot Si: ciuruit3 (5). 11-12 (Reg; îe) A (se) face (tot) ~ (sau ~re) A (se) găuri în multe locuri Si: a (se) ciurui1 (4-5), a (se) zdrențui. 13-14 (Reg; îae) A (se) face bucăți Si: a se rupe, a se sfărâma. 15 (Îae; d. oameni) A ucide. 16 (Îae) A se frământa foarte tare. 17 (Îae) A se teme. 18 (Îae) A se ghemui de frică. 19 (Reg; îe) A face ~ și fărină (sau praf și ~), a se face ~ și nemică A se face praf și pulbere Si: a se sfărâma. corectat(ă)
- În original, ambele variante fără accent — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚÂRĂ s. f. (Pop.) Ruptură, zdreanță. ◊ Loc. adj. și adv. O țâră = puțin, nițel. ◊ Expr. A se face țâră = a) a se rupe, a se face bucăți; b) a se ghemui de frică. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
ȚÂRĂ f. pop.: O ~ a) o cantitate foarte mică; puțin de tot; un pic; oleacă; nițel; b) o clipă; un moment. /Din țâr
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
țără sf vz țâră1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țiră2[1] sf vz țâră2
- Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țiră1 sf vz țâră1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚIRĂ s. f. v. țîră2.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚÎRĂ2 s. f. (Regional) Bucată ruptă (de undeva); ruptură, zdreanță. (Atestat în forma țiră) Avea o pălărie rea-n cap și niște desagi tot țiră-n spate. RETEGANUL, P. I 6. ◊ Expr. A se face țîră = a) a se rupe, a plesni, a se face fărîme. Cămășile pe ei erau negre ca coșul, nespălate cu lunile și făcute țîră de nu găseai petec bun să legi sare. ȘEZ. XII 105. (Fig.) Se cătrăni și să-nfioră, de gîndeai că toată țîră se face. RETEGANUL, P. V 42; b) a se strînge ghem (de frică). Să făcea țîră de frică ce-i era. ȘEZ. VII 184. – Variantă: țiră s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚÎRĂ1 s. f. (În loc. adj. și adv.) O țîră = puțin. Stai o țîră, să vă-ntreb eu ceva, că tot sînteți aici. DUMITRIU, N. 280. S-a depărtat o țîră de noi, pășind de-a-ndăratelea. VORNIC, P. 100. Intră în coliba mea de te ospătează și te odihnește o țîră. POPESCU, B. II 30. ◊ (Legat de substantiv prin prep. «de») Îngăduiți să mai iau o țîră de putere din ploscă. SADOVEANU, N. F. 18. Veneam înapoi pe vagon, de mă udase o țîră de ploaie. C. PETRESCU, S. 148. Îi vîram o țîră de minte lui Gavril. ALECSANDRI, T. 1533. (În contexte figurate) Mi-a trimis mîndra d-acasă, Într-o foaie de bujor, Mi-a trimis o țîr* de dor. BIBICESCU, P. P. 25.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚÎRĂ s.f. (Ban., Trans. SV) Bucățică, fragment. Czerĕ. Mica. Fragmentum. AC, 333. ◊ Loc. adj. O țîră = puțin. Să beai... o țîră de stregoie. BL, 149v. Îți voi da o țîră de comendație pă hîrtie. OG, 369. Etimologie necunoscută. Cf. ș t i u c u l e ț.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țără f. 1. picătură; 2. fig. mică cantitate, puțin de tot: o țără de pâine; 3. moment: numai o țără cât a stat de s’a uitat CR. [V. țăr!].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țîră f. (d. țîr 1). Maĭ ales în Olt. Fam. (o țîră). O leacă, un pic, puțin: o țîră de apă, de mîncare, de vreme. Vest. Est. Cu țîra saŭ țîra-țîra, cu țîrîita, cîte puțin: a plăti țîra-țîra. Trans. Un suman țîră, un suman hărtănit, ferfeniță.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
țâră (pop.) s. f., g.-d. art. țârei; pl. țâre
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!țâră (pop.) s. f., g.-d. art. țârei; pl. țâre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țâră s. f., pl. țâre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
țâră.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȚÂRĂ s. v. fărâmă, fir, jerpelitură, pic, picătură, pișcătură, ruptură, strop, zdreanță.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
țîră s. v. FĂRÎMĂ. FIR. JERPELITURĂ. PIC. PICĂTURĂ. PIȘCĂTURĂ. RUPTURĂ. STROP. ZDREANȚĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
țâră, țâre, s.f. – (reg.) Cantitate mică din ceva. În expr. a se face țâră = a se rupe, a se face bucăți. „Că de nu-i îndărăpta, / Din vârv până-n rădăcină / Te fac țâră și făină” (Papahagi, 1925: 280). ♦ (onom.) Țâră, Țâra, nume de familie în Maramureș. – Et. nec. (DEX); cuvânt autohton, din i.-e. *k’er, dac. *sar- (Reichenkron, 1966); posibil cuvânt autohton (Brâncuș, 1983); cf. alb. cërre (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țâră, -e, s.f. – Cantitate mică din ceva. O țâră = un pic, un strop, puțin. În expr. a se face țâră = a se rupe, a se face bucăți. „Că de nu-i îndărăpta, / Din vârv până-n rădăcină / Te fac țâră și făină” (Papahagi 1925: 280). – Posibil cuvânt autohton (Brâncuși 1983); Cf. alb. cërre (MDA).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
țâră, țâresubstantiv feminin
- 1. Bucată ruptă (de undeva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Avea o pălărie rea-n cap și niște desagi tot țiră-n spate. RETEGANUL, P. I 6. DLRLC
-
- Stai o țîră, să vă-ntreb eu ceva, că tot sînteți aici. DUMITRIU, N. 280. DLRLC
- S-a depărtat o țîră de noi, pășind de-a-ndăratelea. VORNIC, P. 100. DLRLC
- Intră în coliba mea de te ospătează și te odihnește o țîră. POPESCU, B. II 30. DLRLC
- Îngăduiți să mai iau o țîră de putere din ploscă. SADOVEANU, N. F. 18. DLRLC
- Veneam înapoi pe vagon, de mă udase o țîră de ploaie. C. PETRESCU, S. 148. DLRLC
- Îi vîram o țîră de minte lui Gavril. ALECSANDRI, T. 1533. DLRLC
- Mi-a trimis mîndra d-acasă, Într-o foaie de bujor, Mi-a trimis o țîr’ de dor. BIBICESCU, P. P. 25. DLRLC
-
- A se face țâră = a se rupe, a se face bucăți. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: plesni
- Cămășile pe ei erau negre ca coșul, nespălate cu lunile și făcute țîră de nu găseai petec bun să legi sare. ȘEZ. XII 105. DLRLC
- Se cătrăni și să-nfioră, de gîndeai că toată țîră se face. RETEGANUL, P. V 42. DLRLC
-
- A se face țâră = a se ghemui de frică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Să făcea țîră de frică ce-i era. ȘEZ. VII 184. DLRLC
-
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09