2 intrări

54 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPÁTE, spate, s. n. 1. Partea posterioară a corpului omenesc, de la umeri până la șale; partea superioară a corpului animalelor, cuprinzând regiunea coloanei vertebrale dintre articulațiile membrelor; spinare. ◊ Loc. adv. În (sau pe) spate = pe umeri sau pe partea dorsală a corpului; în spinare. Pe spate = a) culcat cu fața în sus; b) spre ceafă. Din (sau la, pe la, de la, în) spate = în (sau din) urmă. ◊ Expr. A întoarce (cuiva) spatele = a nu mai vrea să știe de cineva sau de ceva; a deveni indiferent. A-l strânge pe cineva în spate = a) se spune când o haină este prea mică pentru cineva; b) se spune când cineva se înfioară de frig sau de spaimă ori când este preocupat de un lucru dificil. A nu ști nici cu spatele = a nu ști nimic despre ceva, a nu avea habar. A avea spate (tare) = a avea sprijin, protecție. A da (un pahar cu băutură) pe spate = a bea repede și dintr-odată, pe nerăsuflate. A arunca ceva pe (sau în) spatele cuiva = a arunca vina, responsabilitatea pe cineva. (Fam.) Mă doare în spate = puțin îmi pasă, mă lasă indiferent. ♦ Procedeu de înot pe spate (1); probă sportivă de înot care folosește acest procedeu. 2. Parte a unor obiecte opusă feței; parte a unei așezări, formațiuni etc. opusă direcției spre care este orientată. ♦ Parte a unei haine care acoperă spatele (1). ♦ Ceea ce se află în spatele (2) unei așezări, unui obiect etc. 3. Spătarul, speteaza scaunului; rezemătoare. [Pl. și: spete] – Lat. spathae (pl. lui spatha).

SPÁTE, spate, s. n. 1. Partea posterioară a corpului omenesc, de la umeri până la șale; partea superioară a corpului animalelor, cuprinzând regiunea coloanei vertebrale dintre articulațiile membrelor; spinare. ◊ Loc. adv. În (sau pe) spate = pe umeri sau pe partea dorsală a corpului; în spinare. Pe spate = a) culcat cu fața în sus; b) spre ceafă. Din (sau la, pe la, de la, în) spate = în (sau din) urmă. ◊ Expr. A întoarce (cuiva) spatele = a nu mai vrea să știe de cineva sau de ceva; a deveni indiferent. A-l strânge pe cineva în spate = a) se spune când o haină este prea mică pentru cineva; b) se spune când cineva se înfioară de frig sau de spaimă ori când este preocupat de un lucru dificil. A nu ști nici cu spatele = a nu ști nimic despre ceva, a nu avea habar. A avea spate (tare) = a avea sprijin, protecție. A da (un pahar cu băutură) pe spate = a bea repede și dintr-o dată, pe nerăsuflate. A arunca ceva pe (sau în) spatele cuiva = a arunca vina, responsabilitatea pe cineva. (Fam.) Mă doare în spate = puțin îmi pasă, mă lasă indiferent. ♦ Procedeu de înot pe spate (1); probă sportivă de înot care folosește acest procedeu. 2. Parte a unor obiecte opusă feței; parte a unei așezări, formații etc. opusă direcției spre care este orientată. ♦ Parte a unei haine care acoperă spatele (1). ♦ Ceea ce se află în spatele (2) unei așezări, unui obiect etc. 3. Spătarul, speteaza scaunului; rezemătoare. [Pl. și: spete] – Lat. spathae (pl. lui spatha).

SPÁTE, spate și spete, s. n. (La pl. cu valoare de sg.) 1. Partea de dindărăt a corpului omenesc, de la gît pînă la șale; partea superioară a corpului animalelor, cuprinzînd regiunea coloanei vertebrale dintre articulațiile membrelor; spinare. V. spată3. Oamenii stăteau cu spatele la zid. DUMITRIU, N. 156. Un graur s-a desprins din stol și s-a lăsat pe spatele lui Joian, care-l poartă, îngăduitor, ca pe un prieten. GÎRLEANU, L. 39. Oleoleo, ciocoi bogate! Ici de-ai trece din păcate, Să-ți arunc doi glonți în spate. ALECSANDRI, P. A. 54. ◊ Fig. Stăteam... pironit cu privirea pe spatele goale și fugătoare ale unei șăgalnice unde. HOGAȘ, M. N. 56. ◊ Loc. adv. În spate = pe umeri sau pe partea dorsală a corpului; în spinare. Ducea un sac în spate. DUMITRIU, N. 88. Și zicînd aceste... își ia ranița în spate și pușca de-a umăr. CREANGĂ, P. 307. Robinson, luînd broasca în spate, au dus-o acasă. DRĂGHICI, R. 85. (În contexte figurate) Eu... port două sute de ierne în spate. NEGRUZZI, S. I 245. Pe spate = a) culcat cu fața în sus. Stătea pe spate cu mîinile sub cap. DUMITRIU, N. 133. Cei mai mulți dintre bolnavi dormeau, unii pe-o coastă, alții pe spate. SADOVEANU, O. VI 118; b) înapoi, spre ceafă. Ea se prinde de grumazu-i cu mînuțele-amîndouă Și pe spate-și lasă capul. EMINESCU, O. I 154. Întinsese capul înainte, urechile le lăsase pe spate. NEGRUZZI, S. I 42. Din (sau la, pe la, de la, în) spate (sau din, la etc. spatele cuiva) = în (sau din) urmă (sau în, din urma cuiva), înapoia cuiva Cu această suflare rece în spate și pe subt fuga aceasta de nouri subțiri, cei doi călători au umblat în tăcere. SADOVEANU, B. 161. La spate au auzit vorbă romînească. C. PETRESCU, A. 323. Din spatele fabricii apărură soldații. SAHIA, N. 37. În spatele meu cineva își suflă zgomotos nasul. DELAVRANCEA, H. T. 263. I se părea că-l trage cineva de la spate. ISPIRESCU, L. 36. Vine, tiptil, în vîrful degetelor, pe la spatele mele. CREANGĂ, O. A. 66. Cad săgețile în valuri care șuieră, se toarnă, Și lovind în față-n spate, ca și crivățul și gerul, Pe pămînt lor li se pare că se năruie tot cerul. EMINESCU, O. I 148. (Pe) la spate sau (pe) la spatele cuiva = pe ascuns, din umbră. Îl știu eu cît e de priitor și de darnic la spatele altora. CREANGĂ, P. 250. ◊ Expr. A întoarce (cuiva) spatele = a nu mai vrea să știi de cineva, a nu mai lua în seamă pe cineva. Comșa, ne putem întoarce spatele de pe acum. C. PETRESCU, Î. II 58. A-l strînge pe cineva în spate, se spune cînd cineva se înfioară (de frig sau de spaimă). Cînd știa că are să deie peste Ivan, i se tăiau picioarele ș-o strîngea în spate de frică. CREANGĂ, P. 314. A nu ști nici cu spatele = a nu ști nimic (despre ceva), a nu avea habar. Începu și mai tare să se jure și să se dezvinuiască că nu știe nici cu spatele cum de-au venit... în buzunar la dînsul. SBIERA, P. 157. Mama, sărmana, nu știa de asta nici cu spatele. CREANGĂ, A. 55. Adus de spate v. adus. A fi (sau a sta) cu grija (sau cu frica) în spate v. frică. A avea spete = a avea sprijin, protecție. N-avea spete nicăire Nici prieteni. CONTEMPORANUL, VIII 255. (Familiar) A face (cuiva) spatele darabană v. darabană. A da (ceva) după spate v. da3 (I 9). A da (un pahar cu băutură) pe spate = a bea repede, pe nerăsuflate. Ipate, care dă oca pe spate Și face cu mîna să-i mai aducă una. CREANGĂ, P. 150. Mă doare în spate = puțin îmi pasă, nu mă sinchisesc. Mă doare în spate... de nevricalele ei. DUMITRIU, B. F. 45. A arunca ceva pe spatele cuiva sau, rar, a lăsa ceva (cuiva) pe spate = a împovăra pe cineva cu ceva, a lăsa pe cineva să se descurce cum o ști. Au aruncat toată greutatea reconstrucției țării pe spatele clasei muncitoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 2/6. Îmi strînse mîna cu căldură, mulțumindu-mi că l-am întovărășit, și-mi lăsă trăsura pe spate cu două ore de plată. GANE, N. III 161. 2. Partea de dinapoi a unor obiecte, opusă feței; parte a unei poziții sau a unei formații, contrară direcției, fațadei sau părții spre care este orientată. Nu pot cădea deci în spatele satului. CAMIL PETRESCU, U. N. 320. Ce ne facem, domnule prefect, dacă în spatele trupei se ridică din nou satele? REBREANU, R. II 228. Să încalece și să cadă în coasta și în spatele lor. DELAVRANCEA, O. II 217. ♦ Parte a unei haine care acoperă partea dorsală a corpului. 3. Spetează a unui scaun; rezemătoare. Asta n-o mai cred! spuse, lăsîndu-se pe spatele jîlțului. C. PETRESCU, Î. I 9.

spáte în expr. a veni (puternic) din spate 1984 A fi în ascensiune valorică, a promite v. șutér

SPÁTE ~ n. 1) (la om și la animale) Parte a corpului situată de-a lungul coloanei vertebrale (de la baza gâtului până la șale); spinare. * În ~ pe partea dindărăt a corpului. Pe ~ culcat cu fața în sus. Din (sau la, pe la, de la, în) ~ din (sau în) urmă; din dos. Adus de ~ încovoiat, îndoit. A-i întoarce cuiva ~le a se supăra pe cineva. Pe la ~ (sau pe la ~le cuiva) fără știrea cuiva. A nu ști nici cu ~le a nu avea nici o idee despre ceva; a nu bănui nimic. A fi (sau a sta) cu grija (sau cu frica) în ~ a fi tot timpul neliniștit. A arunca ceva pe (sau în) ~le cuiva a) a da vina pe cineva; b) a lăsa în seama altuia anumite obligații. A avea ~ (tare) a fi protejat, susținut (de cineva). 2) Probă sportivă de înot (cu fața în sus). 3) Partea dindărăt a unui obiect; dos. În ~le casei. 4) Teritoriu aflat în urma frontului. În ~le dușmanului. /<lat. spatha

spate f. pl. 1. partea dindărăt a corpului dela grumaz până la rinichi: a întoarce cuiva spatele (din lipsă de atențiune sau din dispreț); 2. parte dindărăt: a apuca pe dușman pe la spate; 3. dosul unui lucru: spatele unui scaun, spatele muntelui. [Plur. din spată, azi luat ca singular (de unde dubletul spete)]. V. spete.

SPÁTĂ, (I, III) spate, (II) spete, s. f. I. Piesă la războiul de țesut formată dintr-un sistem de lamele paralele fixate la ambele capete, formând un fel de pieptene montat în vatală, prin care trec firele de urzeală. ♦ Bețișor peste care se petrec ochiurile când se împletește o rețea sau o plasă. II. 1. Porțiune a scapulei care susține articulația umărului; p. ext. regiunea corespunzătoare a corpului. ◊ Loc. adj. Lat în spete = cu umerii largi, spătos, voinic. ♦ Os lat care susține articulația membrelor la animalele patrupede; p. ext. regiunea corespunzătoare a corpului. 2. (Reg.) Spătarul scaunului. III. (Înv.) Sabie cu lamă lungă, dreaptă și lată, cu două tăișuri. – Lat. spatha.

SPÁTĂ, (I, III) spate, (II) spete, s. f. I. Piesă la războiul de țesut formată dintr-un sistem de lamele paralele fixate la ambele capete, formând un fel de pieptene cu două rădăcini printre dinții căruia trec firele de urzeală. ♦ Bețișor peste care se petrec ochiurile când se împletește o rețea sau o plasă. II. 1. Porțiune a scapulei care susține articulația umărului; p. ext. regiunea corespunzătoare a corpului. ◊ Loc. adj. Lat în spete = cu umerii largi, spătos, voinic. ♦ Os lat care susține articulația membrelor la animalele patrupede; p. ext. regiunea corespunzătoare a corpului. 2. (Reg.) Spătarul scaunului. III. (Înv.) Sabie cu lamă lungă, dreaptă și lată, cu două tăișuri. – Lat. spatha.

SPÁTĂ2, spate, s. f. (Învechit și arhaizant) Armă de luptă, avînd o lamă lungă, dreaptă și lată, cu două tăișuri; paloș. V. spadă. Kira-mpărat a pășit la jilțul de aur și nestemate, întru toată a sa strălucire. Spatarul îi ducea spata și scutierul îi ducea stema cu smalțul leului și al soarelui. SADOVEANU, D. P. 26. Cu a sa vitează spată Oboară tot cîte trii odată. BUDAI-DELEANU, Ț. 279. Spatele că apuca, La genunche le-aducea, În genunche le-ndoia Și pe toate le rupea, Num-a lui nu se frîngea. TEODORESCU, P. P. 628.

SPÁTĂ3, spete, s. f. 1. Os lat de formă triunghiulară, care susține articulația umărului (v. omoplat); p. ext. regiunea corespunzătoare a corpului (v. spate). Cămașa îi era udă între spete. DUMITRIU, P. F. 5. La naștere l-ar fi înfierat... pe spata dreaptă c-un cerc. DELAVRANCEA, O. II 51. Mi-a plesnit rochița-n spete. MAT. FOLK. 386. Și pe Gruia că l-au dus Ca pe pașa tot pe sus... Apoi mi-l dezlegau, În fiară mi-l băgau. Tot în fere pîn-în șele, Tot în bente Fîn-în spete. ȘEZ. II 35. ◊ Expr. Lat (sau, rar, larg) în spete = cu umerii largi, spătos, voinic. După mese s-așezară Cîteșitrei și largi în spete, Între umeri fiecare A cuprins cîte-un părete. IOSIF, V. 81. Lat era romanul în spete, ondulat Avea părul, puternic brațul. MACEDONSKI, O. I 13. (Cu altă construcție) Spete late, Nu mi te temi că te-or bate? ȘEZ. II 79. ♦ Os lat care susține articulația membrelor la animalele patrupede (mai ales la cele mari); p. ext. regiunea corespunzătoare a corpului. V. greabăn, șold. Atunci, doboară mistrețul. – Să știi că am să-l dobor! – Cunoști meșteșugul? Să-i repezi sulița drept în spata de dinainte, ca să-l îngenunchi. SADOVEANU, N. P. 78. Cînd mă gîndeam eu că vicleanul fecior al lui Laerte înghițise, în pribegia lui fatală, atîtea spete de boi grași sau de berbeci cu lîna de argint... HOGAȘ, M. N. 98. 2. (Mold.) Spetează (la scaune). Iată craiul, socru mare, rezemat în jilț cu spată. EMINESCU, O. I 85. El recăzu obosit... pe spata băncei. id. N. 122.

SPÁTĂ1, spate, s. f. Piesă a războiului de țesut, formată din două stinghii între care sînt fixate o serie de spițe subțiri, paralele între ele, printre care sînt petrecute firele urzelii și cu care se bate pînza, pentru a se îndesa fiecare fir nou de bătătură. Am țesut bine, dadă Reveca? – Nu bate intr-o parte. Apucă spata drept de mijloc. DELAVRANCEA, A. 4. Suveica printre fire alunecă departe, Apoi vătala bate în pînze îndesat, Și firele de ițe în jos, în sus purtate, Cu spata prinse bine rostesc neîncetat. BELDICEANU, P. 68. Țese-o natră; rupe-o spată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 423. ♦ Bețișor rotund, peste care se petrec ochiurile cînd se împletește o rețea sau o plasă.

SPÁTĂ s.f. Bractee care acoperă florile în faza de boboc. [< lat. spatha, cf. fr. spathe].

SPÁTĂ s. f. bractee mare, în formă de sac, care învelește spadicele, în faza de boboc. (< fr. spathe, lat. spatha)

SPÁTĂ1 spéte f. 1) (la om) Os lat triunghiular, care constituie partea posterioară a articulației umărului; omoplat. 2) Porțiune a corpului din regiunea acestui os. * Lat în spete spătos, robust. ~a-dracului varietate de ferigă cu frunze foarte dințate. 3) (la animale) Os lat care se află în partea de sus a membrelor anterioare. 4) Parte a corpului din regiunea respectivă. 5) rar Spetează a scaunului. /<lat. spatha

SPÁTĂ2 ~e f. Piesă la războiul de țesut prin care se trec firele de urzeală și cu care se îndeasă firele bătăturii. /<lat. spatha

spată f. 1. unul din cele două oase late în josul umărului: mă doare spata PANN; 2. coapsă: spată de bou, de vițel; 3. spata dinainte a calului (se mai numește arm, cea dinapoi, but); 4. partea răsboiului de țesut prin care se trag firele de urzitură; 5. spadă: îi dete în mână spată și buzduganul domnesc OD.; 6. spătar: rezămat în jeț cu spate Em.; 7. Bot. spata dracului, ferigă. [Lat. SPATA, omoplat, pieptenele stativelor, sabie lată cu două tăișuri]. V. spate, spete.

spete f. pl. 1. spate: a bate la spete; 2. fig. proptea, sprijin: n’avea spete. [V. spate].

spátă f., pl. spate și spete (lat. spatha, lopățică, spadă lată cu doŭă tăĭușurĭ, d. vgr. spáthe; it. spada, pv. espaza, fr. épée, cat. espasa, sp. pg. espada; alb. špátă, vsl. spata: germ. spate, hîrleț. V. spadă, spatie, spătează, spangă, epolet, spalier spetesc). Omoplat. Spadă (vechĭ). La războĭu de țesut, piesa pin care se trag firele urzeliĭ (E compusă din doŭă bețe paralele unite între ele cu niște bețitoare late și dese ca dințiĭ unuĭ peptene). Pl. Spătar, acea parte a scaunuluĭ de care-țĭ rezemĭ spatele: scaun cu spate. Dos, partea din apoĭ: spatele uneĭ armate. Fig. Sprijin, proptele, protecțiune (adică: aĭ pe ce să te sprijinĭ, o rezemătoare, spate saŭ spătar): a avea spete (nu și spate!). Lat în spate (saŭ în spete), spătos, robust. A nu ști nicĭ ca spatele, a nu bănuĭ măcar, a nu ști nimic despre un fapt. A întoarce cuĭva spatele, 1. a nu-ĭ da atențiune (din întîmplare saŭ de dispreț), 2. a fugi, a părăsi lupta. A lua de spate, a da afară cu forța. A bate pe spate (saŭ pe umăr), a felicita familiar saŭ ironic punînd cuĭva mîna pe umăr. De la, din saŭ pe la spate, din apoĭ, pe din apoĭ: armata fu atacată de la, din saŭ pe la spate. Spata draculuĭ, ferigă. Se zice des și spatele meŭ, ca și brațele meŭ, prin confuziunea f. pl. în e cu m. sing. în e.

spátă, spate, s.f. – Piesă la războiul de țesut, prin care se trec firele de urzeală. – Lat. spatha „spată pentru bătut firul unei pânze” (Șăineanu, Scriban; Diez, Pușcariu, cf. DER; DEX, MDA). Cuv. rom. > bg. speteaza (Capidan, cf. DER).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arată toate definițiile

Intrare: spate
spate1 (pl. spate) substantiv neutru
substantiv neutru (N30)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spate
  • spatele
plural
  • spate
  • spatele
genitiv-dativ singular
  • spate
  • spatelui
plural
  • spate
  • spatelor
vocativ singular
plural
spate2 (pl. spete) substantiv neutru
substantiv neutru (N31)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spate
  • spatele
plural
  • spete
  • spetele
genitiv-dativ singular
  • spate
  • spatelui
plural
  • spete
  • spetelor
vocativ singular
plural
Intrare: spată
spată1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spa
  • spata
plural
  • spate
  • spatele
genitiv-dativ singular
  • spate
  • spatei
plural
  • spate
  • spatelor
vocativ singular
plural
spată2 (pl. -ete) substantiv feminin
substantiv feminin (F17)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spa
  • spata
plural
  • spete
  • spetele
genitiv-dativ singular
  • spete
  • spetei
plural
  • spete
  • spetelor
vocativ singular
plural

spată

  • 1. Piesă la războiul de țesut formată dintr-un sistem de lamele paralele fixate la ambele capete, formând un fel de pieptene montat în vatală, prin care trec firele de urzeală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 3 exemple
    exemple
    • Am țesut bine, dadă Reveca? – Nu bate într-o parte. Apucă spata drept de mijloc. DELAVRANCEA, A. 4.
      surse: DLRLC
    • Suveica printre fire alunecă departe, Apoi vătala bate în pînze îndesat, Și firele de ițe în jos, în sus purtate, Cu spata prinse bine rostesc neîncetat. BELDICEANU, P. 68.
      surse: DLRLC
    • Țese-o natră; rupe-o spată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 423.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Bețișor peste care se petrec ochiurile când se împletește o rețea sau o plasă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Porțiune a scapulei care susține articulația umărului.
    surse: DEX '98 DLRLC DEX '09 NODEX sinonime: omoplat 4 exemple
    exemple
    • Cămașa îi era udă între spete. DUMITRIU, P. F. 5.
      surse: DLRLC
    • La naștere l-ar fi înfierat... pe spata dreaptă c-un cerc. DELAVRANCEA, O. II 51.
      surse: DLRLC
    • Mi-a plesnit rochița-n spete. MAT. FOLK. 386.
      surse: DLRLC
    • Și pe Gruia că l-au dus Ca pe pașa tot pe sus... Apoi mi-l dezlegau, În fiară mi-l băgau. Tot în fere pîn-în șele, Tot în bente Pîn-în spete. ȘEZ. II 35.
      surse: DLRLC
    • 2.1. prin extensiune Regiunea corespunzătoare a corpului.
      surse: DEX '98 DLRLC DEX '09 NODEX
    • 2.2. locuțiune adjectivală Lat (sau, rar, larg) în spete = cu umerii largi.
      surse: DLRLC DEX '98 DEX '09 NODEX sinonime: robust spătos voinic (adj.) 3 exemple
      exemple
      • După mese s-așezară Cîteșitrei și largi în spete, Între umeri fiecare A cuprins cîte-un părete. IOSIF, V. 81.
        surse: DLRLC
      • Lat era romanul în spete, ondulat Avea părul, puternic brațul. MACEDONSKI, O. I 13.
        surse: DLRLC
      • (Cu altă construcție) Spete late, Nu mi te temi că te-or bate? ȘEZ. II 79.
        surse: DLRLC
    • 2.3. Os lat care susține articulația membrelor la animalele patrupede.
      surse: DEX '98 DEX '09 DLRLC NODEX 2 exemple
      exemple
      • Atunci, doboară mistrețul. – Să știi că am să-l dobor! – Cunoști meșteșugul? Să-i repezi sulița drept în spata de dinainte, ca să-l îngenunchi. SADOVEANU, N. P. 78.
        surse: DLRLC
      • Cînd mă gîndeam eu că vicleanul fecior al lui Laerte înghițise, în pribegia lui fatală, atîtea spete de boi grași sau de berbeci cu lîna de argint... HOGAȘ, M. N. 98.
        surse: DLRLC
      • 2.3.1. prin extensiune Regiunea corespunzătoare a corpului.
        surse: DEX '09 DLRLC NODEX
  • 3. regional Spătarul scaunului.
    surse: DEX '98 DEX '09 DLRLC NODEX 2 exemple
    exemple
    • Iată craiul, socru mare, rezemat în jilț cu spată. EMINESCU, O. I 85.
      surse: DLRLC
    • El recăzu obosit... pe spata băncei. EMINESCU, N. 122.
      surse: DLRLC
  • 4. învechit Sabie cu lamă lungă, dreaptă și lată, cu două tăișuri.
    surse: DEX '98 DEX '09 DLRLC sinonime: paloș 3 exemple
    exemple
    • Kira-mpărat a pășit la jilțul de aur și nestemate, întru toată a sa strălucire. Spatarul îi ducea spata și scutierul îi ducea stema cu smalțul leului și al soarelui. SADOVEANU, D. P. 26.
      surse: DLRLC
    • Cu a sa vitează spată Oboară tot cîte trii odată. BUDAI-DELEANU, Ț. 279.
      surse: DLRLC
    • Spatele că apuca, La genunche le-aducea, În genunche le-ndoia Și pe toate le rupea, Num-a lui nu se frîngea. TEODORESCU, P. P. 628.
      surse: DLRLC
  • 5. Bractee mare, în formă de sac, care învelește spadicele, în faza de boboc.
    surse: DN MDN '00

etimologie:

spate

  • 1. Partea posterioară a corpului omenesc, de la umeri până la șale; partea superioară a corpului animalelor, cuprinzând regiunea coloanei vertebrale dintre articulațiile membrelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: spinare 4 exemple
    exemple
    • Oamenii stăteau cu spatele la zid. DUMITRIU, N. 156.
      surse: DLRLC
    • Un graur s-a desprins din stol și s-a lăsat pe spatele lui Joian, care-l poartă, îngăduitor, ca pe un prieten. GÎRLEANU, L. 39.
      surse: DLRLC
    • Oleoleo, ciocoi bogate! Ici de-ai trece din păcate, Să-ți arunc doi glonți în spate. ALECSANDRI, P. A. 54.
      surse: DLRLC
    • figurat Stăteam... pironit cu privirea pe spatele goale și fugătoare ale unei șăgalnice unde. HOGAȘ, M. N. 56.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adverbială În (sau pe) spate = pe umeri sau pe partea dorsală a corpului; în spinare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 4 exemple
      exemple
      • Ducea un sac în spate. DUMITRIU, N. 88.
        surse: DLRLC
      • Și zicînd aceste... își ia ranița în spate și pușca de-a umăr. CREANGĂ, P. 307.
        surse: DLRLC
      • Robinson, luînd broasca în spate, au dus-o acasă. DRĂGHICI, R. 85.
        surse: DLRLC
      • figurat Eu... port două sute de ierne în spate. NEGRUZZI, S. I 245.
        surse: DLRLC
    • 1.2. locuțiune adverbială Pe spate = culcat cu fața în sus.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX 2 exemple
      exemple
      • Stătea pe spate cu mîinile sub cap. DUMITRIU, N. 133.
        surse: DLRLC
      • Cei mai mulți dintre bolnavi dormeau, unii pe-o coastă, alții pe spate. SADOVEANU, O. VI 118.
        surse: DLRLC
    • 1.3. locuțiune adverbială Pe spate = spre ceafă.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: înapoi 2 exemple
      exemple
      • Ea se prinde de grumazu-i cu mînuțele-amîndouă Și pe spate-și lasă capul. EMINESCU, O. I 154.
        surse: DLRLC
      • Întinsese capul înainte, urechile le lăsase pe spate. NEGRUZZI, S. I 42.
        surse: DLRLC
    • 1.4. locuțiune adverbială Din (sau la, pe la, de la, în) spate = în (sau din) urmă; din dos.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX 7 exemple
      exemple
      • Cu această suflare rece în spate și pe subt fuga aceasta de nouri subțiri, cei doi călători au umblat în tăcere. SADOVEANU, B. 161.
        surse: DLRLC
      • La spate au auzit vorbă romînească. C. PETRESCU, A. 323.
        surse: DLRLC
      • Din spatele fabricii apărură soldații. SAHIA, N. 37.
        surse: DLRLC
      • În spatele meu cineva își suflă zgomotos nasul. DELAVRANCEA, H. T. 263.
        surse: DLRLC
      • I se părea că-l trage cineva de la spate. ISPIRESCU, L. 36.
        surse: DLRLC
      • Vine, tiptil, în vîrful degetelor, pe la spatele mele. CREANGĂ, O. A. 66.
        surse: DLRLC
      • Cad săgețile în valuri care șuieră, se toarnă, Și lovind în față-n spate, ca și crivățul și gerul, Pe pămînt lor li se pare că se năruie tot cerul. EMINESCU, O. I 148.
        surse: DLRLC
    • 1.5. locuțiune adverbială (Pe) la spate sau (pe) la spatele cuiva = pe ascuns, din umbră; fără știrea cuiva.
      surse: DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Îl știu eu cît e de priitor și de darnic la spatele altora. CREANGĂ, P. 250.
        surse: DLRLC
    • 1.6. expresie A întoarce (cuiva) spatele = a nu mai vrea să știe de cineva sau de ceva; a deveni indiferent; a se supăra pe cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Comșa, ne putem întoarce spatele de pe acum. C. PETRESCU, Î. II 58.
        surse: DLRLC
    • 1.7. expresie A-l strânge pe cineva în spate, se spune când o haină este prea mică pentru cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.8. expresie A-l strânge pe cineva în spate, se spune când cineva se înfioară de frig sau de spaimă ori când este preocupat de un lucru dificil.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Cînd știa că are să deie peste Ivan, i se tăiau picioarele ș-o strîngea în spate de frică. CREANGĂ, P. 314.
        surse: DLRLC
    • 1.9. expresie A nu ști nici cu spatele = a nu ști nimic despre ceva, a nu avea habar.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
      exemple
      • Începu și mai tare să se jure și să se dezvinuiască că nu știe nici cu spatele cum de-au venit... în buzunar la dînsul. SBIERA, P. 157.
        surse: DLRLC
      • Mama, sărmana, nu știa de asta nici cu spatele. CREANGĂ, A. 55.
        surse: DLRLC
    • surse: DLRLC NODEX sinonime: încovoiat îndoit
    • 1.11. expresie A fi (sau a sta) cu grija (sau cu frica (6.)) în spate = a fi tot timpul neliniștit.
      surse: DLRLC NODEX
    • 1.12. expresie A avea spate (tare) = a avea sprijin, protecție.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • N-avea spete nicăire Nici prieteni. CONTEMPORANUL, VIII 255.
        surse: DLRLC
    • 1.13. expresie familiar A face (cuiva) spatele darabană (5.).
      surse: DLRLC
    • 1.14. expresie A da (10.7.) (ceva) după spate.
      surse: DLRLC
    • 1.15. expresie A da (un pahar cu băutură) pe spate = a bea repede și dintr-odată, pe nerăsuflate.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Ipate, care dă oca pe spate Și face cu mîna să-i mai aducă una. CREANGĂ, P. 150.
        surse: DLRLC
    • 1.16. expresie A arunca ceva pe (sau în) spatele cuiva = a arunca vina, responsabilitatea pe cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
    • 1.17. expresie A arunca ceva pe spatele cuiva sau, rar, a lăsa ceva (cuiva) pe spate = a împovăra pe cineva cu ceva, a lăsa pe cineva să se descurce cum o ști.
      surse: DLRLC NODEX 2 exemple
      exemple
      • Au aruncat toată greutatea reconstrucției țării pe spatele clasei muncitoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 2/6.
        surse: DLRLC
      • Îmi strînse mîna cu căldură, mulțumindu-mi că l-am întovărășit, și-mi lăsă trăsura pe spate cu două ore de plată. GANE, N. III 161.
        surse: DLRLC
    • 1.18. expresie familiar Mă doare în spate = puțin îmi pasă, mă lasă indiferent.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Mă doare în spate... de nevricalele ei. DUMITRIU, B. F. 45.
        surse: DLRLC
    • 1.19. Procedeu de înot pe spate (1.); probă sportivă de înot care folosește acest procedeu.
      surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
  • 2. Parte a unor obiecte opusă feței; parte a unei așezări, formațiuni etc. opusă direcției spre care este orientată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: dos 4 exemple
    exemple
    • În spatele casei.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • Nu pot cădea deci în spatele satului. CAMIL PETRESCU, U. N. 320.
      surse: DLRLC
    • Ce ne facem, domnule prefect, dacă în spatele trupei se ridică din nou satele? REBREANU, R. II 228.
      surse: DLRLC
    • Să încalece și să cadă în coasta și în spatele lor. DELAVRANCEA, O. II 217.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Parte a unei haine care acoperă spatele (1.).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.2. Ceea ce se află în spatele (2.) unei așezări, unui obiect etc.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 2.3. Teritoriu aflat în urma frontului.
      surse: NODEX un exemplu
      exemple
      • În spatele dușmanului.
        surse: NODEX
  • 3. Spătarul, speteaza scaunului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: rezemătoare un exemplu
    exemple
    • Asta n-o mai cred! spuse, lăsîndu-se pe spatele jilțului. C. PETRESCU, Î. I 9.

etimologie:

  • limba latină spathae (pluralul lui spatha)
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX