10 definiții pentru adus (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

adus2, ~ă a [At: ODOBESCU, S. II, 296 / Pl: ~uși, ~e / E: aduce] 1 Dus dintr-un loc în altul. 2 (D. discuții) Îndreptat asupra unui lucru sau a unei persoane. 3 (Pop; îe) A fi ~(ă) din meșteșug Meșteșugit. 4 (D. ființe) încovoiat. 5 Îndoit. 6 (Fam; îla) ~ (bine) din condei Exprimat cu dibăcie. 7 (Îal) Făcut cu diplomație. 8 (Îvr; îla) ~ la mijloc Citat în sprijinul unei afirmații. 9 (D. persoane) Condus. 10 (Fam; îla) ~ în sapă de lemn Sărăcit.

ADÚS, -Ă, aduși, -se, adj. Aplecat, încovoiat. – V. aduce.

ADÚS, -Ă, aduși, -se, adj. Aplecat, încovoiat. – V. aduce.

ADÚS, -Ă, aduși,-se, adj. Îndoit, aplecat, încovoiat. Șuier aține... potica arnăuților cu fes roșu și cu iatagan adus. DELAVRANCEA, S. 165. Nasul îi era adus, ca de vultur. ISPIRESCU, M. V. 28. ◊ Expr. Adus de spate = gîrbovit. La o masă lungă... un tînăr... lungăreț la chip și cam adus de spate, făcea corecturi. VLAHUȚĂ, O. A. III 25. Adus din meșteșug = întocmit cu dibăcie. Baia era pardosită cu tot felul de marmură... și adusă din meșteșug așa încît închipuia fel de fel de flori. ISPIRESCU, L. 38. Adus din condei = exprimat cu abilitate.

ADÚS, -Ă, aduși, -se, adj. 1. Aplecat, încovoiat. 2. (În expr.) Adus din meșteșug = întocmit cu dibăcie. Adus din condei = exprimat cu abilitate. – V. aduce.

ADÚS ~să (~și, ~se) 1) v. A ADUCE. 2) Care este îndoit; încovoiat. Nas ~.~ de spate gârbovit. /v. a aduce

adus a. 1. dus la; 2. fasonat: marmoră adusă așa că închipuia fel de fel de flori ISP.; 3. încovoiat: iatagan adus.

adús, -ă adj. (d. aduc). Rar. Încovoĭat, adus în formă de: om adus de spate (gîrbov). S. n., pl. urĭ. Acțiunea de a aduce des.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ADÚS adj. 1. aplecat, cocârjat, cocoșat, curbat, gârbov, gârbovit, înclinat, încovoiat, îndoit, plecat, strâmb, strâmbat, sucit. (Cu spatele ~.) 2. v. coroiat. 3. încovoiat, îndoit, rotilat. (Paloș ~.)

ADUS adj. 1. aplecat, cocîrjat, cocoșat, curbat, gîrbov, gîrbovit, înclinat, încovoiat, îndoit, plecat, strîmb, strîmbat, sucit. (Cu spatele ~.) 2. acvilin, cocîrjat, coroiat, curbat, încovoiat, (reg.) coroietic. (Nas ~.) 3. încovoiat, îndoit, rotilat. (Paloș ~.)

Intrare: adus (adj.)
adus1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adus
  • adusul
  • adusu‑
  • adu
  • adusa
plural
  • aduși
  • adușii
  • aduse
  • adusele
genitiv-dativ singular
  • adus
  • adusului
  • aduse
  • adusei
plural
  • aduși
  • adușilor
  • aduse
  • aduselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

adus (adj.)

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. expresie Adus de spate = gârbovit
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • La o masă lungă... un tînăr... lungăreț la chip și cam adus de spate, făcea corecturi. VLAHUȚĂ, O. A. III 25.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie Adus din meșteșug = întocmit cu dibăcie.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Baia era pardosită cu tot felul de marmură... și adusă din meșteșug așa încît închipuia fel de fel de flori. ISPIRESCU, L. 38.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie Adus din condei = exprimat cu abilitate.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi aduce
    surse: DEX '98 DEX '09