slim¹ sn [At: CANTEMIR, HR. 287 / Pl: ~uri / E: nct] (Înv) Adunare obștească, mai ales la tătari.

slim² sn vz slin

slim n. Mold. lip. [Cf. slovean LIM, cleiu].

slim, V. slin.

SLIN, slinuri, s. n. (Reg.) Strat de murdărie de pe pielea nespălată, de pe îmbrăcămintea purtată mult și neîngrijită sau de pe obiectele mult folosite și necurățate; jeg. [Var.: slim s. n.] – Din sb. slina.

ȘLEAU², șleauri, s. n. Fiecare dintre cele două curele groase, funii sau lanțuri care se prind de pieptarul hamului și se leagă de crucea căruței ori a trăsurii trase de un animal; trăgătoare, ștreang. – Din ucr. šleja.

sclem² sn vz slin^[1] corectat(ă)

scliăn^[1] sn vz slin

slin sn [At: ȘĂINEANU² / Pl: ~uri / V: (reg) sclem, slim / E: bg слина, srb sline] 1 Strat de murdărie grasă depusă pe pielea omului sau animalelor, pe îmbrăcăminte, pe obiecte etc. Si: (pop) soi², jeg, reapăn, (reg) lip. 2 (Înv; îf slim) Aluviuni care fertilizează solul prin cantitatea mare de materii organice conținute. 3 (Olt; Trs) Cerumen. 4 (Trs) Uger.

șleac² sn vz șleau³

șleaf² sn vz șleau³

șleah³ sn vz șleau³

șleau³ sn [At: (a. 1828) IORGA, S. D. XXI, 422 / V: (reg) jl~, ~af, ~ah, ~eu, șlih, șlim, șliu, (îvr) ~ac, ~av / Pl: ~ri / E: pn szleja, szla, ucr шлея cf ref ger Schleife] 1 (Reg) Fiecare dintre cele două curele groase care se prind de pieptarul hamului și se leagă de crucea căruței sau a trăsurei trase de un animal Si: (pop) ștreang (14), (reg) ștric² (3), trăgătoare. 2 (Reg; îf jleau) Bucar la ham. 3 (Buc) Ham¹ (1). 4 (Buc; Mol) Parte a crucii căruței de care se prinde orcicul. 5 (Mol) Vergea de care se prinde orcicul la căruța cu hulube.

șleav² sn vz șleau³

șleu³ sn vz șleau³

șlih sn vz șleau³

șlim sn vz șleau³

șliu sn vz șleau³

SLIN, slinuri, s. n. (Reg.) Strat de murdărie de pe pielea nespălată, de pe îmbrăcămintea purtată mult și neîngrijită sau de pe obiectele mult întrebuințate și necurățate; jeg. [Var.: slim s. n.] – Din scr. slina.

ȘLEAU², șleauri, s. n. Fiecare dintre cele două curele groase, funii sau lanțuri care se prind de pieptul hamului și se leagă de crucea căruței sau a trăsurii trase de un animal; trăgătoare, ștreang. – Din ucr. šleja.

SLIN, slinuri, s. n. (Regional) Strat de murdărie depus pe pielea nespălată, pe îmbrăcămintea purtată mult și neîngrijită sau pe obiectele mult întrebuințate; jeg. Costan văzu lîngă măsuță un ucenic îndoit de spate, cu fața ascunsă după cozorocul unei șepci acoperite de slin. CAMILAR, N. II 320. – Variantă: slim (SADOVEANU, Z. C. 268) s. n.

ȘLEAU³, șleauri, s. n. Curea groasă, funie sau lanț prins de pieptarul hamului, cu care se leagă calul de crucea trăsurii; ștreang, trăgătoare. S-a prăvălit de pe capră, a desprins șleaurile, a dus negrișorii sub coliba a doua. SADOVEANU, A. L. 146. Bietele dobitoace, înhămate cu șleauri și cu frînghii, își bălăngăneau vijelios clopotele, și fugeau cît puteau. MACEDONSKI, O. III 19. Opt telegari înhămați ungurește, d-a lungul, cu șleauri de curea, subțiri și întinse, purtau trăsura mai ușor ca vîntul. ODOBESCU, S. I 161.

SLIN ~uri n. Strat de murdărie, adesea unsuros, depus de mai mult timp pe piele sau pe îmbrăcăminte; lip; jeg. /<bulg. slina, sb. sline

ȘLEAU² ~ri n. Parte a hamului, constând dintr-o funie sau dintr-o curea groasă (mai rar lanț), care se prinde de orcicul unui vehicul cu tracțiune animală; postoroncă; ștreang. /<ucr. šleja, pol. szleja, szla

slin (Mold. sud) n. și slínă (Munt.) f. (bg. sîrb. rus. slina, scuĭpat, bale, ngerm. slim, azĭ schleim, mucozitate). Unsoare care se prinde de haĭne, de păr (soaĭe), de mașinĭ ș. a. – În Mold. nord. slim. În Olt. tot slim, ceara din urechĭ (rev. I. Crg. 7, 155). V. lip.

șleaf și șleah, V. șleaŭ 1 și 2.

2) șleaŭ (vest) și șleah (est) n., pl. urĭ (o silabă, d. rus. sleiá, rut. šliĭá, hamurile de pe spinare; pol. szleja. szla, ceh. szle, d. germ. schleife). Trăgătoare, curea groasă și lungă de vre-o doĭ metri (cîte una de fiecare parte) cu care se leagă calu de crucea trăsuriĭ cu doĭ caĭ. – În vest și șleav, șleaf, în nord șlih.

șlih, V. șleah 2.

+slim (engl.) adj. invar. (mașină de spălat ~)

slin (reg.) s. n., pl. slinuri

șleau¹ (drum de țară; curea; pădure) s. n., art. șleaul; pl. șleauri

slin (reg.) s. n., pl. slinuri

șleau² (drum de țară, ștreang, pădure) s. n., art. șleaul; pl. șleauri

slin s. n., pl. slinuri

șleau (drum de țară, ștreang, pădure) s. n., art. șleaul; pl. șleauri

șleau

șleau.

slim (-muri), s. n. – Sfat, adunare de tătari. Origine necunoscută, dar probabil tătară. Sec. XVII. – Der. slimui, vb. (înv., a sfătui, a aviza).

slin (-nuri), s. n. – Murdărie, jeg. – Var. slim(ă). V. germ. › germ. Schlein „mucozitate”, prin intermediul slov., sb. slina. – Der. slinos (var. slimos), adj. (murdar, jegos); slinui, vb. (a murdări).

șleau (-uri), s. n. – Trăgătoare, ștreang tras de cai. – Var. șleah. Pol. szla, szleja, rut. slyjá, din sl. silo „laț” (Cihac, II, 390; Tiktin). Der. din săs. Schlîf (Lacea, Dacor., III, 745) este mai puțin probabilă.

SLIN s. v. jeg, murdărie, necurățenie.

ȘLEAU s. ștreang, trăgătoare, (reg.) ștric. (~ la ham.)

slin s. v. JEG. MURDĂRIE. NECURĂȚENIE.

ȘLEAU s. ștreang, trăgătoare, (reg.) ștric. (~ la ham.)

slim¹, slimuri, s.n. (înv.) adunare obștească (mai ales la tătari).

slin, slinuri, s.n. 1. (reg.) strat de murdărie de pe pielea nespălată, de pe îmbrăcămintea purtată mult și neîngrijită sau de pe obiectele mult întrebuințate și necurățate la vreme. 2. (înv.; în forma: slim) aluviuni care fertilizează solul prin cantitatea mare de materii organice conținute. 3. (reg.) cerumen. 4. (reg.) uger.

șleau⁵ s.n. (reg.) noroi foarte apos.

șleau³, șleauri, s.n. 1. (pop.) fiecare dintre cele două curele groase, funii sau lanțuri care leagă pieptarul hamului de orcic (v.). 2. (reg.; în forma: jleau) bucarul hamului. 3. (reg.) ham. 4. (reg.) parte a crucii căruței de care se prinde orcicul. 5. (reg.) vergea de care se prinde orcicul la căruța cu hulube.