3 intrări
37 de definiții
din care- explicative (24)
- morfologice (4)
- relaționale (5)
- etimologice (1)
- specializate (2)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
sia i [At: ARHIVA, XXIV, 236 / V: siia[1] / E: tc siya] (Reg) Cuvânt cu care se dă comanda de mers înapoi unei ambarcațiuni.
- În referința încrucișată, această variantă este accentuată: siia — LauraGellner
sia saŭ (corect) siĭa (Dun.), interj, care exprimă comanda de a se vîsli înapoĭ, de a da vasuluĭ mișcare înapoĭ (turc. slĭa). V. vira.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SFII, sfiesc, vb. IV. Refl. A fi reținut de timiditate sau de un sentiment de jenă, de rușine, de teamă, a nu avea îndrăzneală, a se jena să...; a se intimida, a se rușina de... – Din sl. svĕniti sen.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SFII, sfiesc, vb. IV. Refl. A fi reținut de timiditate sau de un sentiment de jenă, de rușine, de teamă, a nu avea îndrăzneală, a se jena să...; a se intimida, a se rușina de... – Din sl. svĕniti sen.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
sâi v vz sfii
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfei v vz sfii
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfii vr [At: PSALT. HUR. 59V/6 / V: (îrg) sfei, sii, sâi, (înv) svii, (reg) shii, fii, hii / Pzi: ~iesc / E: vsl свѣнити сѧ] 1 (Asr; d. oameni) A se teme2 (1). 2 (Udp „de” care indică ființe sau manifestări ale lor) A se reține de la ceva. 3 (Înv; îe) A-și ~ cuvântul A se teme să spună în mod deschis ceea ce gândește. 4 (D. oameni) A avea un sentiment de reținere (din cauza absenței îndrăznelii, a încrederii în sine, a îngâmfării, sau de teamă etc.) față de cineva sau de ceva (mai ales față de o persoană care se impune prin vârstă, prin prestigiu, prin funcții etc.) Si: a se jena, a se rușina, (îrg) a se stânjeni (5), (înv) a se stidi, (îvr) a se scandalisi, (reg) a se teși. 5 (Înv; îe) A-și ~ inima A se simți rușinat. 6 (Asr) A se îndoi. 7 (Îvr) A se abate2 (1). 8 (Îrg) A se feri (19). 9 (Mol; d. cai; îf sâi) A se speria. 10 (Îrg) A se zgârci. 11 (Pex) A-și târî picioarele din cauza durerii. 12 (Reg; îf shii) A se dezgusta (de un anumit fel de mâncare).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
shii v vz sfii
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sii v vz sfii
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
siia[1] i vz sia
- În definiția principală, această variantă este accentuată: siia — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
svii v vz sfii
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SFII, sfiesc, vb. IV. Refl. A avea o atitudine rezervată sau șovăielnică, impusă de timiditate, de nesiguranță, de teamă sau de rușine; a fi lipsit de îndrăzneală, a se jena să... Trage cu urechea și Alexandru Glanetașu... sfiindu-se totuși să se vîre între bogătași. REBREANU, I. 14. [Cei trei frați] s-au sfiit să meargă mai departe. SBIERA, P. 5. [Boierii] sfiindu-se a se întoarce fără nici o ispravă la Tomșa, cerură voie [lui Lăpușneanu] să rămîie a-l întovărăși. NEGRUZZI, S. I 142. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de» și arătînd persoana care impune rezerva) Oamenii se cam sfiau de Filoftei Romanov. DUMITRIU, P. F. 3. Veneam de la țară. Mă sfiam de toată lumea, de colegii cutezători și guralivi. GALACTION, O. I 14. Mă rătăcisem căscînd gura în toate părțile... și ascultînd la miile de păsărele ce cîntau pe rămurele și fără a se sfii de mine. ISPIRESCU, L. 244. ♦ Tranz. fact. (Astăzi numai popular) A intimida, a înfricoșa. Gîra-mîra nu-l sfiește. PANN, la TDRG. (În forma sii) Ce-l tremură, ce-l siește? I. CR. III 144. – Variante: (astăzi numai popular) sîi (DRĂGHICI, R. 239, ȘEZ. VII 142), sii vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SII vb. IV v. sfii.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SÎI vb. IV. v. sfii.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de tavi
- acțiuni
SÎI vb. IV v. sfii.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘIU, ȘIE, șii, adj. (Regional, despre terenuri; și substantivat) Nisipos. În Mehedinți pămînturile cele nesipoase se numesc șii. I. IONESCU, M. 54.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘIU, ȘIE, șii, adj. (Reg., despre terenuri) Nisipos.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
A SFII ~esc tranz. A face să se sfiască; a rușina; a jena. /<sl. svĕniti sen
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE SFII mă ~esc intranz. A fi cuprins de rușine; a se rușina; a se jena; a se stingheri; a se stânjeni. /<sl. svĕniti sen
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sfiì v. 1. a se teme: s’a sfiit să meargă în pădure; 2. a fi sfios: nu te sfii să vorbești. [Vechiu-rom. sfiì = slav. SŬVITI SĒ, a se strânge la sine].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
siì v. Mold. a se sfii: de ce vă siiți de noi? AL. [V. sfiì].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șiu n. V. șuiu: chip șiu și mândreț POP.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfiésc (mă) v. refl. (vsl. sŭviti și svĭenitĭ sen, a te abține1; bg. svĭenĭy se, îs timid, mă sfiesc). Mă cam tem, daŭ semne de frică: acest cal se sfieșie de automobil. Simt respect orĭ frică: copiiĭ se sfiesc de părințĭ, s’a sfiit să vorbească. – În est și sfĭesc. Vechĭ siesc (ca la Dos. V. S. 24 Fb.).[1]
- 1. În original greșit: a te obține (după îndreptările făcute de autor la sfârșitul dicționarului). — LauraGellner
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
siésc V. sfiesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sîĭésc, V. sfiesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sfii (a se ~) (fam., pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă sfiesc, 3 sg. se sfiește (desp. sfi-eș-), imperf. 1 sg. mă sfiam (desp. sfi-am), perf. s. 1 sg. mă sfiii; conj. prez. 1 sg. să mă sfiesc, 3 să se sfiască; imper. 2 sg. afirm. sfiește-te, ger. sfiindu-mă (desp. sfi-in-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!sfii (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se sfiește, imperf. 3 sg. se sfia; conj. prez. 3 să se sfiască; ger. sfiindu-se
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sfii vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfiesc, imperf. 3 sg. sfia; conj. prez. 3 sg. și pl. sfiască; ger. sfiind
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sfiesc, sfiască 3 conj., sfiam 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SÂI vb. v. speria.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SFII vb. a se jena, a se rușina, (înv. și reg.) a se stânjeni, (înv.) a se scăndăli, a se stidi, (reg. fig.) a se teși. (Hai, nu te ~, spune!)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘIU s. (TEHN.) sabot.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SFII vb. a se jena, a se rușina, (înv. și reg.) a se stînjeni, (înv.) a se scăndăli, a se stidi, (reg. fig.) a se teși. (Hai, nu te ~, spune!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sîi vb. v. SPERIA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
sfii (-iesc, -it), vb. refl. – 1. A fi jenat, a se intimida, a se teme. – 2. A se rușina, a se zăpăci. – Var. Mold. sîi, sii și der. Sl. svĕniti sę, svĕnją sę (Tiktin; Candrea), cf. bg. svenjă se. – Der. sfială, s. f. (timiditate, teamă, rușine); sfiicios (var. sfielnic, sfieț), adj. (timid, retras, rușinos); sfiiciune, s. f. (timiditate); sființă, s. f. (înv., timiditate); sfiicios, adj. (timid).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
sia! interj. (reg.) strigăt cu care se dă unei ambarcațiuni comanda de mers înapoi.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sii, siesc, vb. IV refl. (reg.) a se sfii.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
SÂI, râu, afl. stg. al Dunării în amonte de Turnu Măgurele; 81 km. Izv. din C. Boian și curge paralel și în apropiere de cursul inferior al Oltului. Este un vechi curs, părăsit, al Oltului, fapt pentru care mai este denumit, sugestiv, Oltu Mic.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (V409) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V409) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
sfii, sfiescverb
- 1. A fi reținut de timiditate sau de un sentiment de jenă, de rușine, de teamă, a nu avea îndrăzneală, a se jena să...; a se intimida, a se rușina de... DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Trage cu urechea și Alexandru Glanetașu... sfiindu-se totuși să se vîre între bogătași. REBREANU, I. 14. DLRLC
- [Cei trei frați] s-au sfiit să meargă mai departe. SBIERA, P. 5. DLRLC
- [Boierii] sfiindu-se a se întoarce fără nici o ispravă la Tomșa, cerură voie [lui Lăpușneanu] să rămîie a-l întovărăși. NEGRUZZI, S. I 142. DLRLC
- Oamenii se cam sfiau de Filoftei Romanov. DUMITRIU, P. F. 3. DLRLC
- Veneam de la țară. Mă sfiam de toată lumea, de colegii cutezători și guralivi. GALACTION, O. I 14. DLRLC
- Mă rătăcisem căscînd gura în toate părțile... și ascultînd la miile de păsărele ce cîntau pe rămurele și fără a se sfii de mine. ISPIRESCU, L. 244. DLRLC
-
- Gîra-mîra nu-l sfiește. PANN, la TDRG. DLRLC
- Ce-l tremură, ce-l siește? I. CR. III 144. DLRLC
-
-
etimologie:
- svĕniti sen DEX '98 DEX '09
șiu, șieadjectiv
- 1. Despre terenuri: nisipos. DLRLC DLRMsinonime: nisipos
- În Mehedinți pămînturile cele nesipoase se numesc șii. I. IONESCU, M. 54. DLRLC
-