2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PITULÁ, pitulez, vb. I. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) piti. ◊ Loc. adv. Pe pitulate = pe ascuns, pe furiș. [Var.: tupilá vb. I] – Din piti.

PITULÁ, pitulez, vb. I. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) piti. ◊ Loc. adv. Pe pitulate = pe ascuns, pe furiș. [Var.: tupilá vb. I] – Din piti.

TUPILÁ vb. I v. pitula.

pitula [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 208v/23 / V: (pop) tupila, (reg; cscj) ~li, tupili / Pl: ~lez, (reg) pitul / E: piti] 1-2 vtr (Pop) A (se) ascunde ghemuind(u-se). 3 vr (Reg; d. construcții) A se dărâma. 4 vt (Îvr) A doborî. 5-6 vtr (Înv; fig) A (se) disimula.

PITULÁ, pitulez, vb. I. Refl. A se ascunde (ghemuindu-se), a se piti. S-au temut apoi, în plinul ospățului, să nu se năpustească o ceată de călăi pitulați în negrul codrului, să încheie festinul în măcel. C. PETRESCU, A. 18. Făt-Frumos se sculă, intră în groapă, se pitulă în fundul ei. POPESCU, B. I 34. Au rătăcit prin Bărăgan, pitulați în căruțele lor acoperite cu covergi de rogojină. ODOBESCU, S. III 14. – Variantă: pitulí, pitulesc (DAVILA, V. V. 30, DELAVRANCEA, H. TUD. 20), vb. IV.

A SE PITULÁ mă ~éz intranz. pop. A-și micșora statura prin aplecare sau ghemuire (pentru a nu fi observat sau pentru a se feri de ceva); a se piti. [Var. a se tupila] /v. a se piti

A PITULÁ ~éz tranz. pop. A face să se pituleze. [Var. a tupila] /v. a piti

pitulà v. a (se) piti: se pitulă la un colț ISP. [Derivat diminutiv din piti].

pituléz și (est) tupiléz (mă) v. refl. (din *pitulesc, vsl. pri-tuliti, a potoli, rus. pritúlitĭ sĕa, pol. przy-tulić sie, a se ascunde. V. tulesc, po-tolesc. Cp. cu pitesc). Mă pitesc, mă ascund ghemuindu-mă. – În Munt. vest și mă cĭucĭulesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!pitulá (a ~) (a piti) (pop.) vb., ind. prez. 3 pituleáză

pitulá/tupilá vb., ind. prez. 1 sg. pituléz/tupiléz, 3 sg. și pl. pituleáză/tupileáză; conj. prez. 3 sg. și pl. pituléze/tupiléze


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PITULÁ vb. v. ascunde, dosi, mistui.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pitulá, pituléz și pítul, vb. I 1. (pop.) a (se) ascunde, a (se) piti. 2. (reg.; refl.; despre construcții) a se dărâma, a se nărui, a se surpa. 3. (înv.) a doborî, a culca. 4. (fig.; înv.) a (se) disimula, a (se) camufla, a (se) ascunde.

arată toate definițiile

Intrare: Pitulea
Pitulea nume propriu
nume propriu (I3)
  • Pitulea
Intrare: pitula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pitula
  • pitulare
  • pitulat
  • pitulatu‑
  • pitulând
  • pitulându‑
singular plural
  • pitulea
  • pitulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pitulez
(să)
  • pitulez
  • pitulam
  • pitulai
  • pitulasem
a II-a (tu)
  • pitulezi
(să)
  • pitulezi
  • pitulai
  • pitulași
  • pitulaseși
a III-a (el, ea)
  • pitulea
(să)
  • pituleze
  • pitula
  • pitulă
  • pitulase
plural I (noi)
  • pitulăm
(să)
  • pitulăm
  • pitulam
  • pitularăm
  • pitulaserăm
  • pitulasem
a II-a (voi)
  • pitulați
(să)
  • pitulați
  • pitulați
  • pitularăți
  • pitulaserăți
  • pitulaseți
a III-a (ei, ele)
  • pitulea
(să)
  • pituleze
  • pitulau
  • pitula
  • pitulaseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pituli
  • pitulire
  • pitulit
  • pitulitu‑
  • pitulind
  • pitulindu‑
singular plural
  • pitulește
  • pituliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pitulesc
(să)
  • pitulesc
  • pituleam
  • pitulii
  • pitulisem
a II-a (tu)
  • pitulești
(să)
  • pitulești
  • pituleai
  • pituliși
  • pituliseși
a III-a (el, ea)
  • pitulește
(să)
  • pitulească
  • pitulea
  • pituli
  • pitulise
plural I (noi)
  • pitulim
(să)
  • pitulim
  • pituleam
  • pitulirăm
  • pituliserăm
  • pitulisem
a II-a (voi)
  • pituliți
(să)
  • pituliți
  • pituleați
  • pitulirăți
  • pituliserăți
  • pituliseți
a III-a (ei, ele)
  • pitulesc
(să)
  • pitulească
  • pituleau
  • pituli
  • pituliseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tupila
  • tupilare
  • tupilat
  • tupilatu‑
  • tupilând
  • tupilându‑
singular plural
  • tupilea
  • tupilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tupilez
(să)
  • tupilez
  • tupilam
  • tupilai
  • tupilasem
a II-a (tu)
  • tupilezi
(să)
  • tupilezi
  • tupilai
  • tupilași
  • tupilaseși
a III-a (el, ea)
  • tupilea
(să)
  • tupileze
  • tupila
  • tupilă
  • tupilase
plural I (noi)
  • tupilăm
(să)
  • tupilăm
  • tupilam
  • tupilarăm
  • tupilaserăm
  • tupilasem
a II-a (voi)
  • tupilați
(să)
  • tupilați
  • tupilați
  • tupilarăți
  • tupilaserăți
  • tupilaseți
a III-a (ei, ele)
  • tupilea
(să)
  • tupileze
  • tupilau
  • tupila
  • tupilaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pitula pituli tupila

  • 1. popular A (se) piti.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ascunde dosi mistui piti attach_file 3 exemple
    exemple
    • S-au temut apoi, în plinul ospățului, să nu se năpustească o ceată de călăi pitulați în negrul codrului, să încheie festinul în măcel. C. PETRESCU, A. 18.
      surse: DLRLC
    • Făt-Frumos se sculă, intră în groapă, se pitulă în fundul ei. POPESCU, B. I 34.
      surse: DLRLC
    • Au rătăcit prin Bărăgan, pitulați în căruțele lor acoperite cu covergi de rogojină. ODOBESCU, S. III 14.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • piti
    surse: DEX '98 DEX '09