3 intrări

42 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNOTA, înot, vb. I. Intranz. 1. A se deplasa în apă cu mișcări ritmice. ♦ A pluti. 2. A fi cufundat într-un lichid; a fi înconjurat din toate părțile de un lichid. ♦ Fig. A fi copleșit, apăsat de ceva. ♦ Fig. A înainta cu greu (prin noroi, prin zăpadă etc.). ♦ Fig. A avea ceva din abundență. – Lat. pop. innotare.

NOTA, notez, vb. I. Tranz. 1. A însemna, a consemna ceva în scris. ♦ A însemna, a marca ceva prin semne, simboluri etc. ♦ A transcrie o melodie cu ajutorul notelor și a altor semne convenționale. 2. A aprecia pe cineva sau rezultatele cuiva prin note, calificative. ♦ A însemna pe cineva într-un anumit loc, în vederea sancționării lui. 3. A semnala, a sublinia ceva; a reține, a memora. – Din fr. noter, lat. notare.

înota vi [At: CORESI, EV. 56/2 / V: (îrg) an~ / S și: (nrc) înno~ / Pzi: înot / E: ml *(in)notare] 1 A se mișca ritmic pentru a înainta la suprafața apei sau în apă. 2 A pluti. 3 A fi înconjurat de lichid din toate părțile. 4 (Fig) A fi copleșit, apăsat de ceva. 5 (Fig) A înainta cu greu prin noroi, zăpadă etc. 6 (Fig) A avea ceva din abundență.

nota1 vt [At: NEGULICI / Pzi: ~tez / E: fr noter, lat notare, it notare] 1 (Fșa) A însemna ceva în scris Si: a consemna, a înregistra, a înscrie, a scrie, (înv) a notifica (2). 2 A indica. 3 A semnala. 4 A sublinia. 5 A remarca. 6 A reține. 7 A aprecia pe cineva sau rezultatele cuiva cu ajutorul notelor sau al calificativelor. 8 A clasifica după însușirile dovedite, după capacitate etc. 9 A marca printr-un semn, prin simboluri, cifre, litere etc. 10 (Pex) A memora. 11 A însemna pe cineva undeva, în vederea sancționării lui.

nota2 vi [At: COD. VOR. 82/30 / V: (înv) nuta / Pzi: not / E: ml notare] (Îrg) 1 (D. ființe) A înota. 2 (D. nave sau, pex, d. călători de pe nave) A naviga.

ÎNOTA, înot, vb. I. Intranz. 1. A se mișca ritmic pentru a pluti și a înainta la suprafața apei sau în apă. ♦ A pluti. 2. A fi cufundat într-un lichid; a fi înconjurat din toate părțile de un lichid. ♦ Fig. A fi copleșit, apăsat de ceva. ♦ Fig. A înainta cu greu (prin noroi, prin zăpadă etc.). ♦ Fig. A avea ceva din abundență. – Lat. pop. innotare.

NOTA, notez, vb. I. Tranz. 1. A însemna, a consemna ceva în scris. ♦ A însemna, a marca ceva prin semne, simboluri etc. ♦ A transcrie o melodie cu ajutorul notelor și a altor semne convenționale. 2. A aprecia pe cineva sau rezultatele cuiva prin note, calificative. ♦ A însemna pe cineva undeva în vederea sancționării lui. 3. A semnala, a sublinia ceva; a reține, a memora. – Din fr. noter, lat. notare.

ÎNOTA, înot, vb. I. Intranz. 1. (Despre ființe) A pluti pe apă, înaintînd cu ajutorul unor anumite mișcări ritmice făcute cu membrele corpului sau (la animale) și cu alte părți ale corpului. Cînd baba înota smintită pe la jumătatea lacului alb, Făt-Frumos aruncă buzduganu-n nori. EMINESCU, N. 24. Înoată voinicește, Taie-o brazdă, taie nouă, Taie Dunărea în două. ALECSANDRI, P. III 162. Marea fiind liniștită și limpede, mă depărtai de mal mai mult decît obicinuit, înotînd pe spinare. id. O. P. 274. ◊ Fig. Problemele în care înot abia ținîndu-mă la suprafață... se complică în fiecare zi. IBRĂILEANU, A. 98. Prin holde coapte, fetele grăbite Înoată pîn’ la brîu, împodobite Cu roșu mac și vinete cicoare. IOSIF, V. 71. Dar ce-i în grîu? O fată – Înoată-n spice pînă-n brîu. COȘBUC, P. I 170. ♦ Tranz. (Rar, complementul indică o apă) A trece înot. Peste munți treceți, Marea ajungeți. Marea înotați. TEODORESCU, P. P. 401. Bărbat oi lua Care s-a afla Dunărea să-noate. ALECSANDRI, P. P. 122. ♦ Fig. A pluti, a se mișca într-un mediu. O țintă de lumină prin umbră viu înoată. ALECSANDRI, P. A. 167. Astă lună ce înoată în tărie, Ca fanal purtat de valuri pe a mărilor cîmpie. ALEXANDRESCU, P. 138. 2. Fig. A fi cufundat în ceva, a fi înconjurat din toate părțile de ceva, a fi cuprins, copleșit de ceva. Ochii înotau în lacrimi și tot sîngele i se urcase în obraz. VLAHUȚĂ, O. A. 123. Sufletu-i acum înoată în bucurie. ODOBESCU, S. III 84. Tristă le e inima, Că le-noată-n voie rea. TEODORESCU, P. P. 231. ♦ A avea din abundență ceva. Înoată în bani. 3. Fig. A străbate cu greu. Văzu un mînzuc roșietic, cu zurgălău la gît, abia înotînd prin glod. CAMILAR, N. I 29. Mi-l închipui încă o dată, cum a trecut peste munți, bătut de vînturi, înotînd în zăpadă, cu stiva de lemne în spinare. BOGZA, Ț. 33. Cu mare greutate înotam prin troianul de omăt. CONTEMPORANUL, III 570. – Variantă: (regional) nota (TEODORESCU, P. P. 61) vb. I.

NOTA 2, notez, vb. I. Tranz. 1. A însemna, a înregistra, a înscrie, a consemna în scris. Sadoveanu a notat cu multă precizie limba poporului. VIANU, A. P. 238. Ochiul explicatorului vede tot, notează tot. ARGHEZI, P. T. 124. Trebuie să notăm aici o particularitate. GHEREA, ST. CR. II 171. ♦ A califica cu ajutorul notelor (4) pe un elev sau un student, a aprecia pe cineva sau ceva; a clasifica după calitate. Naum era băiat bun și bine notat de profesori. C. V. 106. ♦ A însemna pe cineva în vederea sancționării lui. ♦ A observa, a băga de seamă. 2. (Cu privire la valori numerice, elemente geometrice etc.) A însemna prin litere, cifre sau alte simboluri. A nota unghiurile unui patrulater.

ÎNOTA, înot, vb. I. Intranz. 1. A pluti pe apă, înaintînd cu ajutorul anumitor mișcări ritmice făcute cu mîinile și cu picioarele. ♦ Tranz. (Rar) A trece înot o apă. ♦ Fig. A pluti, a se mișca într-un mediu. ♦ Fig. A înainta cu greu (prin noroi, prin zăpadă). 2. Fig. A fi cufundat în ceva; a fi cuprins, copleșit de ceva. ♦ A avea din abundență ceva. ◊ Expr. A înota în miere = a-i merge foarte bine. – Lat. innotare (= natare).

NOTA vb. I. tr. 1. A însemna, a scrie (ceva), a consemna. ♦ A face o apreciere asupra cunoștințelor cuiva (de obicei elev, student) prin note sau calificative. 2. A însemna prin simboluri (litere, cifre etc.) valori numerice, elemente, melodii etc. [< fr. noter, lat. notare].[1]

  1. În DN etimologia cuvântului este incorectă: [cf. fr. noton – spate, algos – durere] (este de fapt etimologia cuvântului notalgie) — LauraGellner

NOTA vb. tr. 1. a însemna, a consemna. 2. a face o apreciere asupra cunoștințelor unui elev, student etc. prin note sau calificative. 3. a însemna prin simboluri valori numerice, elemente, melodii etc. (< fr. noter, lat. notare)

A ÎNOTA înot intranz. 1) (despre ființe) A se deplasa prin apă, făcând mișcări ritmice. 2) A străbate un mediu. ~ prin noroi. 3) fig. A fi prins din toate părțile (de ceva). Ochii îi înoată în lacrimi. 4) fig. A trăi, lăfăindu-se. ~ în belșug. /<lat. innotare

A NOTA ~ez tranz. 1) (nume, informații) A fixa în scris; a înscrie; a înregistra; a consemna. ~ un număr de telefon. 2) (elevi, studenți etc.) A aprecia cu o notă. 3) (elemente chimice, geometrice, valori numerice etc.) A reprezenta prin semne grafice convenționale. 4) (idei, afirmații etc.) A prevedea cu un semn pentru a reține sau pentru a nu trece cu vederea; a marca; a evidenția. 5) A scoate în evidență (pentru a atrage atenția); a reliefa; a evidenția. /<fr. noter, lat. notare

înnotà v. 1. a se susține și a înainta pe suprafața apei; 2. fig. a păși în mijlocul unei mase lichide: a înnota în sânge; 3. a pluti: pe un cal să s’arunce și prin văzduh sâ’noate AL. [Lat. *NOTARE = NATARE].

notà v. 1. a face o notă: notează acest pasaj; 2. a observa: notați bine aceasta; 3. a însemna într’un mod nefavorabil: l’am notat.

2) înót, a v. intr. (lat. *innotare [= cl. innatare], care vine din *nautare, *notare, de unde și vrom. not, a nuta; it. notare și nuotare, vfr. noer.Înoată, să înoate. V. nautic, navă). Vechĭ. Navig. Azĭ. Mă susțin pe apă stînd orĭ înaintînd pin mișcarea mînilor și picĭoarelor. Fig. Înot în bogăție, îs foarte bogat. Înot în sînge, îs foarte plin de sînge. – Și înnot. În Oaș a nota (lat. *annotare). Vechĭ și not, a nuta: noată (PsS.) = plutește, návigă.

* notéz v. tr. (lat. notare, d. notum, noscere, a cunoaște). Însemn, ĭaŭ notă: a nota un vers, un pasagiŭ. Însemn defavorabil: te-a notat. Observ, ĭaŭ sama: notațĭ bine asta!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înota (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înot, 2 sg. înoți, 3 înoa; conj. prez. 1 sg. să înot, 3 să înoate; imper. 2 sg. afirm. înoa

nota (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. notez, 3 notea; conj. prez. 1 sg. să notez, 3 să noteze

înota (a ~) vb., ind. prez. 3 înoa

nota (a ~) vb., ind. prez. 3 notea

înota vb., ind. prez. 1 sg. înot, 3 sg. și pl. înoată, perf. s. 1 sg. înotai

nota vb., ind. prez. 1 sg. notez, 3 sg. și pl. notea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NOTA vb. 1. v. înregistra. 2. v. semnala.

NOTA vb. 1. a consemna, a înregistra, a înscrie, a însemna, a scrie, a trece, (înv.) a notifica, a semna. (A ~ într-un caiet cheltuielile zilnice.) 2. a observa, a releva, a remarca, a reține, a semnala, a sublinia. (Să ~ următoarele însușiri...)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

înota (-t, -at), vb.1. A se mișca ritmic pentru a pluti și înainta în apă. – 2. A pluti. – 3. A avea ceva din abundență. – 4. A fi cufundat într-un lichid. – 5. A vîsli, a naviga. – Var. înnota, (înv.) nota.Mr. (a)not, (a)notare. Lat. *notāre în loc de natare (Diez, I, 291; Densusianu, Hlr., 89; Pușcariu 868; Candrea-Dens., 1263; REW 4443; DAR; Rosetti, I, 159), cf. alb. notoń (Meyer 311; Philippide, II, 648), it. nuotare, prov. nodar, v. fr. noer (it. natare, prov., cat., sp., port. nadar provin direct din clasicul natare). Pentru schimbarea ao din latină și justificarea ei indoeurop., cf. Skok, Arch. Rom., III, 130. Ultimul sens este înv. Der. înot, adv. (înotînd), postverbal de la var. înv.; înot, s. n. (natație); înotător, adj. (care înoată); înotătoare, s. f. (aripioară a peștilor; colac de înotat); notăriță, s. f. (pasăre acvatică, Phalaropus hiperboreus); notătoare, s. f. (plantă acvatică, Potamogeton natans).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

nota, not, vb. I (înv. și reg.) 1. a înota. 2. (despre nave și marinari) a naviga, de a pluti.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

NOTARA, Hrisant (?-1731), astronom și ecleziast român de origine greacă. Ulterior, patriarh al Ieusalimului (1707-1731). Lucrarea sa, „Introducere în geografie și astronomie” (în lb. greacă), conține primele determinări de coordonate geografice făcute pe terit. țării noastre.

NOTARA, prelat grec; – fam. (Sd XVI); – Alex. ș.a. (Î Div); – Ctin, artistul dramatic. < gr. Nοταρᾶς < lat. notarius „secretar”.

Nota bene (lat. „Notează bine”) – Se pare că obiceiul acestor adăugiri a rămas de pe vremea cînd cărțile erau scrise de mînă. Atticus, un prieten al lui Cicero, înființase la Roma un atelier unde lucrau 300 de scribi care copiau, după dictare, în mod simultan, același text. Desigur, în asemenea condiții se săvîrșeau destule greșeli și omisiuni. Prin „nota bene” erau evitate efortul și cheltuiala unor noi transcrieri. Deci, la început: un fel de erată. După ce mai tîrziu s-a introdus erratum, „nota bene” a ajuns ceea ce este și azi: o însemnare, cu inițialele N.B., spre a semnala cititorilor o informație sau o precizare suplimentară.

Piscem natare doces (lat. „Înveți peștele să înoate”) – Dicton care se adresează acelora care se cred mai specialiști decît specialiștii într-o anumită activitate, adică, acelora care – cum îndeobște se spune – vor să vîndă castraveți la grădinar.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a înota în aur / în bani expr. a fi bogat.

Intrare: Notara
Notara nume propriu
nume propriu (I3)
  • Notara
Intrare: înota
verb (VT58)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înota
  • ‑nota
  • înotare
  • ‑notare
  • înotat
  • ‑notat
  • înotatu‑
  • ‑notatu‑
  • înotând
  • ‑notând
  • înotându‑
  • ‑notându‑
singular plural
  • înoa
  • ‑noa
  • înotați
  • ‑notați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înot
  • ‑not
(să)
  • înot
  • ‑not
  • înotam
  • ‑notam
  • înotai
  • ‑notai
  • înotasem
  • ‑notasem
a II-a (tu)
  • înoți
  • ‑noți
(să)
  • înoți
  • ‑noți
  • înotai
  • ‑notai
  • înotași
  • ‑notași
  • înotaseși
  • ‑notaseși
a III-a (el, ea)
  • înoa
  • ‑noa
(să)
  • înoate
  • ‑noate
  • înota
  • ‑nota
  • înotă
  • ‑notă
  • înotase
  • ‑notase
plural I (noi)
  • înotăm
  • ‑notăm
(să)
  • înotăm
  • ‑notăm
  • înotam
  • ‑notam
  • înotarăm
  • ‑notarăm
  • înotaserăm
  • ‑notaserăm
  • înotasem
  • ‑notasem
a II-a (voi)
  • înotați
  • ‑notați
(să)
  • înotați
  • ‑notați
  • înotați
  • ‑notați
  • înotarăți
  • ‑notarăți
  • înotaserăți
  • ‑notaserăți
  • înotaseți
  • ‑notaseți
a III-a (ei, ele)
  • înoa
  • ‑noa
(să)
  • înoate
  • ‑noate
  • înotau
  • ‑notau
  • înota
  • ‑nota
  • înotaseră
  • ‑notaseră
nuta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V58)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nota
  • notare
  • notat
  • notatu‑
  • notând
  • notându‑
singular plural
  • noa
  • notați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • not
(să)
  • not
  • notam
  • notai
  • notasem
a II-a (tu)
  • noți
(să)
  • noți
  • notai
  • notași
  • notaseși
a III-a (el, ea)
  • noa
(să)
  • noate
  • nota
  • notă
  • notase
plural I (noi)
  • notăm
(să)
  • notăm
  • notam
  • notarăm
  • notaserăm
  • notasem
a II-a (voi)
  • notați
(să)
  • notați
  • notați
  • notarăți
  • notaserăți
  • notaseți
a III-a (ei, ele)
  • noa
(să)
  • noate
  • notau
  • nota
  • notaseră
Intrare: nota
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nota
  • notare
  • notat
  • notatu‑
  • notând
  • notându‑
singular plural
  • notea
  • notați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • notez
(să)
  • notez
  • notam
  • notai
  • notasem
a II-a (tu)
  • notezi
(să)
  • notezi
  • notai
  • notași
  • notaseși
a III-a (el, ea)
  • notea
(să)
  • noteze
  • nota
  • notă
  • notase
plural I (noi)
  • notăm
(să)
  • notăm
  • notam
  • notarăm
  • notaserăm
  • notasem
a II-a (voi)
  • notați
(să)
  • notați
  • notați
  • notarăți
  • notaserăți
  • notaseți
a III-a (ei, ele)
  • notea
(să)
  • noteze
  • notau
  • nota
  • notaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înota, înotverb

  • 1. A se deplasa în apă cu mișcări ritmice. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cînd baba înota smintită pe la jumătatea lacului alb, Făt-Frumos aruncă buzduganu-n nori. EMINESCU, N. 24. DLRLC
    • format_quote Înoată voinicește, Taie-o brazdă, taie nouă, Taie Dunărea în două. ALECSANDRI, P. III 162. DLRLC
    • format_quote Marea fiind liniștită și limpede, mă depărtai de mal mai mult decît obicinuit, înotînd pe spinare. ALECSANDRI, O. P. 274. DLRLC
    • format_quote figurat Problemele în care înot abia ținîndu-mă la suprafață... se complică în fiecare zi. IBRĂILEANU, A. 98. DLRLC
    • format_quote figurat Prin holde coapte, fetele grăbite Înoată pîn’ la brîu, împodobite Cu roșu mac și vinete cicoare. IOSIF, V. 71. DLRLC
    • format_quote figurat Dar ce-i în grîu? O fată – Înoată-n spice pînă-n brîu. COȘBUC, P. I 170. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv rar A trece înot. DLRLC
      • format_quote Peste munți treceți, Marea ajungeți. Marea înotați. TEODORESCU, P. P. 401. DLRLC
      • format_quote Bărbat oi lua Care s-a afla Dunărea să-noate. ALECSANDRI, P. P. 122. DLRLC
    • 1.2. figurat A se mișca într-un mediu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: pluti
      • format_quote O țintă de lumină prin umbră viu înoată. ALECSANDRI, P. A. 167. DLRLC
      • format_quote Astă lună ce înoată în tărie, Ca fanal purtat de valuri pe a mărilor cîmpie. ALEXANDRESCU, P. 138. DLRLC
  • 2. A fi cufundat într-un lichid; a fi înconjurat din toate părțile de un lichid. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ochii înotau în lacrimi și tot sîngele i se urcase în obraz. VLAHUȚĂ, O. A. 123. DLRLC
    • 2.1. figurat A fi copleșit, apăsat de ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Sufletu-i acum înoată în bucurie. ODOBESCU, S. III 84. DLRLC
      • format_quote Tristă le e inima, Că le-noată-n voie rea. TEODORESCU, P. P. 231. DLRLC
    • 2.2. figurat A înainta cu greu (prin noroi, prin zăpadă etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Văzu un mînzuc roșietic, cu zurgălău la gît, abia înotînd prin glod. CAMILAR, N. I 29. DLRLC
      • format_quote Mi-l închipui încă o dată, cum a trecut peste munți, bătut de vînturi, înotînd în zăpadă, cu stiva de lemne în spinare. BOGZA, Ț. 33. DLRLC
      • format_quote Cu mare greutate înotam prin troianul de omăt. CONTEMPORANUL, III 570. DLRLC
    • 2.3. figurat A avea ceva din abundență. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Înoată în bani. DLRLC
      • chat_bubble A înota în miere = a-i merge foarte bine. DLRM
etimologie:

nota, notezverb

  • 1. A însemna, a consemna ceva în scris. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Sadoveanu a notat cu multă precizie limba poporului. VIANU, A. P. 238. DLRLC
    • format_quote Ochiul explicatorului vede tot, notează tot. ARGHEZI, P. T. 124. DLRLC
    • format_quote Trebuie să notăm aici o particularitate. GHEREA, ST. CR. II 171. DLRLC
    • 1.1. A însemna, a marca ceva prin semne, simboluri etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote A nota unghiurile unui patrulater. DLRLC
    • 1.2. A transcrie o melodie cu ajutorul notelor și a altor semne convenționale. DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. A aprecia pe cineva sau rezultatele cuiva prin note, calificative. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Naum era băiat bun și bine notat de profesori. C. V. 106. DLRLC
    • 2.1. A însemna pe cineva într-un anumit loc, în vederea sancționării lui. DEX '09 DLRLC
    • 2.2. A băga de seamă. DLRLC
      sinonime: observa
  • 3. A semnala, a sublinia ceva. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.