7 intrări

Articole pe această temă:

42 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cota1 vt vz căuta

cotá2 [At: ȘTEFĂNESCU, C. 337 / Pzi: ~téz / E: fr coter] 1 vt A numerota potrivit unei anumite ordini Cf a inventaria. 2 A stabili cursul acțiunilor, titlurilor de creanță etc. (la bursă). 3 vt A introduce efecte la bursă. 4 vi (D. titluri, acțiuni) A avea un anumit curs la bursă. 5 vi A evalua cursul valutar. 6 vt (Fig) A aprecia calitățile unei persoane. 7 vt A înscrie, pe un desen tehnic, dimensiunile obiectului reprezentat. 8 vt A înscrie cotele (13) pe o hartă.

COTÁ, cotez, vb. I. Tranz. 1. A însemna, a marca, a numerota potrivit unei anumite ordini. 2. A stabili cursul acțiunilor, titlurilor de creanță etc. (la bursă). ♦ A introduce valori mobiliare la bursă. ♦ Intranz. (Despre titluri, acțiuni, hârtii) A avea o anumită valoare, un anumit curs la bursă. 3. Fig. A aprecia, a prețui, a evalua, a considera. 4. A înscrie pe un desen tehnic, prin linii și cifre, dimensiunile obiectului reprezentat. – Din fr. coter.

COTÁ, cotez, vb. I. Tranz. 1. A însemna, a marca, a numerota potrivit unei anumite ordini. 2. A stabili cursul acțiunilor, titlurilor de creanță etc. (la bursă). ♦ A introduce efecte la bursă. ♦ Intranz. (Despre titluri, acțiuni, hârtii) A avea o anumită valoare, un anumit curs la bursă. 3. Fig. A aprecia, a prețui, a evalua, a considera. 4. A înscrie, pe un desen tehnic, prin linii și cifre, dimensiunile obiectului reprezentat. – Din fr. coter.

COTÁ, cotez, vb. I. Intranz. (În economia capitalistă, despre titluri, acțiuni, efecte etc.) A fi apreciat, a avea o anumită valoare, un anumit curs la bursă. Acțiunile societății X nu mai cotează.Tranz. Fig. A aprecia, a prețui, a considera. Tehnicianul este bine cotat.

COTÁ vb. I. tr. 1. A numerota potrivit unei anumite ordini. ♦ A stabili, a marca valoarea unei mărfi, a unor efecte de schimb etc. ♦ A introduce un efect la bursă. 2. (Fig.) A aprecia, a prețui, a evalua. [< fr. coter, it. quotare].

COTÁ vb. tr. 1. a numerota potrivit unei anumite ordini. 2. a stabili cursul valutelor străine, al hârtiilor de valoare și al prețului mărfurilor la bursă. ◊ a introduce efecte la bursă. 3. (fig.) a aprecia, a prețui, a evalua. 4. a înscrie pe un desen tehnic, prin linii de cotă și cifre, dimensiunile obiectului reprezentat. (< fr. coter)

A COTÁ ~éz 1. tranz. 1) A însemna cu cote; a numerota conform unei anumite ordini. 2) (cursul la bursă al acțiunilor, titlurilor de creanță etc.) A stabili pornind de la valoarea reală și de la valoarea de piață. 3) fig. (persoane) A trata cu considerație; a aprecia; a considera; a respecta; a stima; a prețui. 4) (dimensiuni ale unor obiecte) A marca pe un desen tehnic. 2. intranz. (despre hârtii de valoare, acțiuni etc.) A avea o anumită valoare la bursă. /<fr. coter

cotà v. 1. a clasa cu ajutorul cotei, a numerota; 2. a indica valoarea sau taxa cursul efectelor publice.

cot2 [At: PSALT. 329/12 / Pl: coate, ~uri, (îvr) cote sn, coți sm / E: ml cubitus] 1 sn (Atm; d. oameni) Parte exterioară a articulației dintre humems și cubitus, care unește brațul cu antebrațul. 2 sn (Îlav) ~ la ~ Alături. 3 sn (Îal) Împreună. 4 sn (îlav) În (sau din) coate Stând rezemat în coate (1). 5 sn (Îe) A da din coate A-și face loc, împingând pe alții. 6 sn (Îae; fig) A lupta fără scrupule pentru a parveni. 7 sn (Îae) A dobândi ceva prin mijloace incorecte. 8 sn (Deseori cu indicarea cotului; îe) A arăta cuiva ~ul (Însoțit de gest) A refuza pe cineva în mod batjocoritor. 9 sn (Îae) A nu lua în seamă pe cineva. 10 sn (Înv; îe) A întoarce ~ul (sau coatele) cuiva A-l răsplăti rău. 11 sn (Îae) A nu asculta pe cineva. 12 sn (Înv; îlav) Din ~ În zadar. 13 sn (Îlv) A lega ~ la ~ A lega un infractor cu mâinile la spate. 14 sn (Îal) A lega împreună mai mulți infractori. 15 sn (Pop; îla) Fudul de coate Sărac. 16 sn (Pex) Lovitură dată cu cotul (1). 17 sn (Îe) A-și da coate(le) (rar, ~) sau, înv, a-și da cu ~ul unul altuia A-și face semne de înțelegere Si: (pop) a se coti. 18 sn (Îae) A se amuza în ascuns pe seama cuiva. 19 sn (Îae) A se alia în ascuns contra cuiva Si: (pop) a se coti. 20 sn (Pfm; îe) Mă doare-n ~ ! Puțin îmi pasă. 21 sn (Îe) A-și băga mâinile până-n (sau până la) coate A fura mult și fără jenă. 22 sn (Bot; reg; îc) Cinci-coate Căldărușă (Aquilegia vulgaris). 23 sn (Îc) Coate-goale Sărac. 24 sn Parte a mânecii care acoperă cotul. 25 sn (Îe) A-și roade coatele pe băncile școlii A învăța mulți ani. 26 sn (Îe) A-și roade cu cineva coatele pe băncile școlii A fi coleg de școală cu cineva. 27 sn (Pan; șîs) ~ul dinapoi Partea ieșită în afară a articulației de la mijlocul piciorului de dinapoi al calului Si: (reg) căi, cotâi, cotei. 28 sn Unealtă de zidărie Si: colțar, dreptar, echer. 29 sn Piesă încovoiată care face legătura între două piese drepte cu direcții diferite, burlane, țevi, conducte etc. 30 sn Loc unde își schimbă brusc direcția un drum, o vale etc. Si: cotitură. 31 sn Meandră a unei ape curgătoare. 32 sn Serpentină. 33 sn (Reg) Colț. 34 sn (Reg; spc) Peninsulă mică. 35 (Pop) sn Parte adâncă într-o apă, cu pereții drepți Cf bulboacă, vârtej. 36 sn Golf. 37 sn Mal abrupt al râului la schimbarea direcției în care curge. 38 sn (Fig; înv) Șiretlic. 39 sn (Fig; înv) Diversiune. 40 sm Distanța de la cot la încheietura mâinii drepte, trecând peste vârful degetului mijlociu. 41 sm Veche unitate de măsură a lungimii egală cu 0,637 m (în Moldova) sau cu 0,664 m (în Muntenia). 42 sm (Pex; înv) Unealtă de lemn sau metal pentru măsurat, având lungimea unui cot2 (41). 43 sm (Înv; pex) Bucată de material măsurată cu cotul2 (41). 44 sm (Rar; îe) A-i ieși (sau a scoate) limba de un ~ A fi în mare încurcătură. 45 sm (Îae) A fi foarte obosit după un efort (fizic). 46 sm (îvp; îs) Trei coți de pământ Mormânt. 47 sm (înv) Unealtă de lemn sau metal liniată, pentru măsurarea capacității vaselor Si: carâmb, hărag. 48 sm (Înv; pex) Operație de măsurare oficială a buților Si: cotit1.

cótă1 sf [At: ȘTEFĂNESCU, C. 522 / Pl: ~te / E: fr cote] 1 (Șîs) ~ parte Parte cu care cineva contribuie la formarea unui fond, la o cheltuială comună Si: contribuție, (iuz) cislă. 2 (Îas) Parte care revine cuiva în urma unei repartizări, a unei împărțeli etc. Si: (iuz) cislă. 3 (Spc) Sumă pe care o încasează un jucător pentru fiecare miză pusă pe un cal care a câștigat cursa. 4 Parte cu care cineva contribuie la impozite Si: contribuție. 5 Cotizație. 6 (Înv) Cantitate de produse (agricole) pe care un producător trebuia să o predea statului. 7 (Înv) Parte care revine unui producător ca sarcină de producție, cu care acesta participă la producția totală a acelui fel de bunuri. 8 (Înv; îs) ~ de beneficiu Parte din beneficiu, repartizată cuiva. 9 Parte dintr-un tot, în cifre absolute sau în valori procentuale, căreia i se dă o anumită destinație sau i se aplică un anumit regim Si: coeficient. 10 (Pex) Cifra care exprimă cota (9). 11 (Șîs ~ta bursei) Tablou la bursă care conține, în fiecare zi, cursul acțiunilor, în unități monetare ale pieței. 12 Indicație în cifre și litere a fiecărei serii de acte, documente, cărți, într-o colecție sau bibliotecă. 13 Indicare, pe hartă, a înălțimii diferitelor puncte de pe teren, în raport cu un plan luat ca bază, de obicei nivelul mării. 14 (Pex) Cifră de pe hartă care arată înălțimea punctului. 15 (Pex) Locul pe teren care corespunde cotei de pe hartă. 16 Indicare, pe un desen tehnic, a dimensiunilor diferitelor părți ale obiectului reprezentat. 17 (Pex) Cifră care indică, într-un desen tehnic, dimensiunile obiectului reprezentat. 18 (Îs) ~ta apelor Nivelul unei ape curgătoare. 19 Ansamblu de cifre și litere atribuit pentru identificarea unei cărți dintr-o bibliotecă. 20 (Îs) ~ de întreținere Sumă de bani cu care fiecare dintre colocatari contribuie la cheltuielile comune de întreținere a imobilului respectiv.

cótă2 sf [At: DN3 / Pl: ~te / E: fr cotte] 1 (Liv) Fustă țărănească. 2 Haină largă purtată de preoții catolici.

cóță sf [At: MAT. FOLK. I, 685 / Pl: ~țe / E: bg коса] (Bgm) Privată.

CÓTĂ, cote, s. f. 1. Parte care îi revine cuiva dintr-o sumă de primit sau de dat; cotă-parte. ◊ (Ec.) Cota bursei = a) nivelul cursului valorilor mobiliare la închiderea ultimei ședințe a bursei; b) lista valorilor cotate la bursă. ♦ Parte dintr-un tot căreia i se dă o anumită destinație sau care este supusă unui anumit regim; p. ext. raport sau număr abstract care reprezintă această parte. ◊ Cote adiționale = a) cote adăugate; b) adaosuri în cote proporționale la impozitele directe datorate statului, perceput în valoarea bugetelor administrației locale, a unor instituții publice sau pentru constituirea unor fonduri speciale. Cotă de întreținere = sumă de bani cu care fiecare dintre colocatari contribuie la cheltuielile comune de întreținere a imobilului respectiv. 2. (Top.) Înălțimea în metri a unui punct de pe teren față de o suprafață de referință (de obicei, nivelul mării). ◊ Cota apelor = nivelul unei ape curgătoare. 3. Fiecare dintre valorile numerice ale dimensiunilor unui obiect reprezentat prin desen. 4. Ansamblu de semne, simboluri, cifre, litere care indică locul unor cărți, al unor documente etc. într-o bibliotecă, într-un inventar etc. – Din fr. cote.

CÓTĂ, cote, s. f. 1. Parte cu care cineva contribuie la formarea unui fond, la o cheltuială comună etc.; parte care îi revine cuiva în urma unei repartizări, a unei împărțeli etc. ◊ (Economie) Cota bursei = a) nivelul cursului la bursă; b) lista valorilor cotate la bursă. ♦ Parte dintr-un tot căreia i se dă o anumită destinație sau care este supusă unui anumit regim; p. ext. raport sau număr abstract care reprezintă această parte. 2. (ieșit din uz) Contribuție obligatorie pe care statul o impunea producătorilor și care consta în predarea unor cantități de produse dinainte stabilite la termenele și prețurile fixate de stat. ◊ Cotă de întreținere = sumă de bani cu care fiecare dintre colocatari contribuie la cheltuielile comune de întreținere a imobilului respectiv. 3. (Concr.) Loc pe un teren, corespunzător unei altitudini marcate pe o hartă; nivel la care se află un loc, o construcție etc. ◊ Cota apelor = nivelul unei ape curgătoare. 4. Fiecare dintre valorile numerice ale dimensiunilor unui obiect reprezentat prin desen. 5. Ansamblu de semne, simboluri, cifre, litere care indică locul unor cărți, al unor documente etc. într-o bibliotecă, într-un inventar etc. – Din fr. cote.

CÓTĂ, cote, s. f. 1. (Și în forma compusă cotă-parte) Parte cu care cineva contribuie la o cheltuială comună (v. contribuție) sau care revine cuiva în urma unei repartizări, împărțeli etc. (v. tain). Cotă de întreținere = sumă datorată de fiecare dintre colocatarii unui imobil pentru cheltuielile comune de întreținere. (În economia capitalistă) Cotă de beneficiu = parte din beneficiul unei întreprinderi repartizată unui acționar și care e proporțională cu numărul acțiunilor posedate. Cota bursei = lista valorilor cotate la bursă. Smulsese vînzătorului o gazetă proaspăt adusă cu trenul și căută lacom cota bursei. PETRESCU, A. 405. ♦ Parte dintr-un tot căreia i se dă o anumită destinație sau care este supusă la un regim anumit; p. ext. raport sau număr abstract care reprezintă această parte. Stabilirea cotelor de venituri. 2. Contribuție obligatorie de produse agricole, alimentare, materii prime etc. proporțională cu suprafața cultivată și în raport cu categoria socială a producătorului (și care servește la formarea rezervelor de stat necesare asigurării hranei oamenilor muncii, nevoilor industriei și apărării țării). Trebuie ținut socoteală că venitul obținut de colectivist îi rămîne pe de-a-ntregul, deoarece cota de cereale datorată statului el o achită prin gospodăria colectivă, care reține și necesarul pentru hrana vitelor de muncă și semințele pentru anul următor. GHEORGHIU-DEJ, GOSP. AGR. 59. Cotele obligatorii se stabilesc astfel ca să creeze la țărani cointeresarea în lărgirea producției de mărfuri agricole alimentare. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 84. Am adus acolo cotele de grîu în coșul carului. D. BOTEZ S. 88. 3. Altitudinea unui punct de teren față de nivelul mării; p. ext. numărul scris pe hartă sau pe plan care indică o altitudine; înălțime. V. altitudine. ♦ (Concretizat) Loc pe teren, corespunzător unei altitudini marcate pe o hartă. De-aici, de unde sînt la post, eu urmăresc Cum urcă-ncet, spre cota-nzăpezită, Șanțul în care ne aflăm de veghe. CAMIL PETRESCU, V. 65. Simion... capturase... cîteva sute de prizonieri la cotele cele mai încercate. C. PETRESCU, Î. II 106. Cota apelor = nivelul unei ape curgătoare luat în mai multe puncte. Cotele apelor Dunării. 4. Semn în litere sau cifre indicînd locul unor cărți, al unor documente etc. într-o bibliotecă, într-un inventar, într-un clasor etc. Volumul cu cota 164.

CÓTĂ1 s.f. 1. Parte cu care contribuie cineva la o cheltuială comună; parte cuvenită în urma unei împărțeli. ♦ Parte dintr-un tot căreia i se dă o anumită destinație; cotă-parte, participație. ◊ Cota bursei = lista valorilor cotate la bursă. 2. Altitudine a unui punct față de nivelul mării. ◊ Cota apelor = nivelul unei ape curgătoare. 3. Distanța dintre un punct și un plan de referință. ♦ Dimensiune indicată pe un desen. 4. Semne în cifre și în litere care arată locul unor cărți, al unor documente etc. într-o bibliotecă, într-o arhivă etc. [< fr. cote, cf. lat.med. quota – în ce cantitate].

CÓTĂ2 s.f. (Liv.) 1. Fustă țărănească. 2. Haină largă purtată de preoții catolici. [< fr. cotte].

CÓTĂ2 s. f. haină largă purtată de preoții catolici. (< fr. cotte)

CÓTĂ1 s. f. 1. parte cu care contribuie cineva la o cheltuială comună sau care îi revine în urma unei împărțeli. ◊ parte dintr-un tot căreia i se dă o anumită destinație; cotă-parte, participație. ◊ contribuție obligatorie, în produse agricole, impusă producătorilor de către stat la termene și prețuri fixate de el. 2. document de referință care constată cursul valorilor înscrise la bursă2, rezultate din cotațiile unei zile. ◊ cota bursei = nivelul cursului valutar la bursă. 3. altitudine a unui punct față de nivelul mării; nivelul unei ape curgătoare. ◊ nivelul la care navighează un submarin. 4. (mat.) a treia coordonată carteziană a unui punct din spațiu. ◊ fiecare dintre dimensiunile unei piese, ale unei construcții indicate pe un desen. 5. semn în cifre și litere care arată locul unor cărți, documente etc. într-o bibliotecă, într-o arhivă, a unei piese filatelice în cataloage sau reviste de specialitate. (< fr. cote, lat. quota)

arată toate definițiile

Intrare: cota
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cota
  • cotare
  • cotat
  • cotatu‑
  • cotând
  • cotându‑
singular plural
  • cotea
  • cotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cotez
(să)
  • cotez
  • cotam
  • cotai
  • cotasem
a II-a (tu)
  • cotezi
(să)
  • cotezi
  • cotai
  • cotași
  • cotaseși
a III-a (el, ea)
  • cotea
(să)
  • coteze
  • cota
  • cotă
  • cotase
plural I (noi)
  • cotăm
(să)
  • cotăm
  • cotam
  • cotarăm
  • cotaserăm
  • cotasem
a II-a (voi)
  • cotați
(să)
  • cotați
  • cotați
  • cotarăți
  • cotaserăți
  • cotaseți
a III-a (ei, ele)
  • cotea
(să)
  • coteze
  • cotau
  • cota
  • cotaseră
Intrare: Cota
nume propriu (I3)
  • Cota
Intrare: cotă (parte)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • co
  • cota
plural
  • cote
  • cotele
genitiv-dativ singular
  • cote
  • cotei
plural
  • cote
  • cotelor
vocativ singular
plural
Intrare: cotă (vestim.)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • co
  • cota
plural
  • cote
  • cotele
genitiv-dativ singular
  • cote
  • cotei
plural
  • cote
  • cotelor
vocativ singular
plural
Intrare: cotă-parte
cotă-parte substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotă-parte
  • cota-parte
plural
  • cote-părți
  • cotele-părți
genitiv-dativ singular
  • cote-părți
  • cotei-părți
plural
  • cote-părți
  • cotelor-părți
vocativ singular
plural
Intrare: Coța
Coța nume propriu
nume propriu (I3)
  • Coța
Intrare: coță
coță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cota

  • 1. A însemna, a marca, a numerota potrivit unei anumite ordini.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: marca numerota însemna (nota)
  • 2. A stabili cursul acțiunilor, titlurilor de creanță etc. (la bursă).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 2.1. A introduce valori mobiliare la bursă.
      surse: DEX '09 DN
    • 2.2. intranzitiv (Despre titluri, acțiuni, hârtii) A avea o anumită valoare, un anumit curs la bursă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Acțiunile societății X nu mai cotează.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • Tehnicianul este bine cotat.
      surse: DLRLC
  • 4. A înscrie pe un desen tehnic, prin linii și cifre, dimensiunile obiectului reprezentat.
    surse: DEX '09 MDN '00

etimologie:

cotă (parte)

  • 1. Parte care îi revine cuiva dintr-o sumă de primit sau de dat.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: cotă-parte
    • diferențiere Parte cu care cineva contribuie la formarea unui fond, la o cheltuială comună etc.; parte care îi revine cuiva în urma unei repartizări, a unei împărțeli etc.
      surse: DEX '98 DN sinonime: cotizație
    • 1.1. Document de referință care constată cursul valorilor înscrise la bursă, rezultate din cotațiile unei zile.
      surse: MDN '00
      • 1.1.1. economie Cota bursei = nivelul cursului valorilor mobiliare la închiderea ultimei ședințe a bursei.
        surse: DEX '09 MDN '00
      • 1.1.2. economie Cota bursei = lista valorilor cotate la bursă.
        surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
        exemple
        • Smulsese vînzătorului o gazetă proaspăt adusă cu trenul și căută lacom cota bursei. PETRESCU, A. 405.
          surse: DLRLC
    • 1.2. Parte dintr-un tot căreia i se dă o anumită destinație sau care este supusă unui anumit regim.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: participație un exemplu
      exemple
      • Stabilirea cotelor de venituri.
        surse: DLRLC
      • 1.2.1. prin extensiune Raport sau număr abstract care reprezintă această parte.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • 1.2.2. Cote adiționale = cote adăugate.
        surse: DEX '09
      • 1.2.3. Cote adiționale = adaosuri în cote proporționale la impozitele directe datorate statului, perceput în valoarea bugetelor administrației locale, a unor instituții publice sau pentru constituirea unor fonduri speciale.
        surse: DEX '09
      • 1.2.4. Cotă de întreținere = sumă de bani cu care fiecare dintre colocatari contribuie la cheltuielile comune de întreținere a imobilului respectiv.
        surse: DEX '09 DLRLC
      • 1.2.5. Cotă de beneficiu = parte din beneficiul unei întreprinderi repartizată unui acționar și care e proporțională cu numărul acțiunilor posedate.
        surse: DLRLC
      • 1.2.6. ieșit din uz Contribuție obligatorie pe care statul o impunea producătorilor și care consta în predarea unor cantități de produse dinainte stabilite la termenele și prețurile fixate de stat.
        surse: DEX '98 MDN '00 3 exemple
        exemple
        • Trebuie ținut socoteală că venitul obținut de colectivist îi rămîne pe de-a-ntregul, deoarece cota de cereale datorată statului el o achită prin gospodăria colectivă, care reține și necesarul pentru hrana vitelor de muncă și semințele pentru anul următor. GHEORGHIU-DEJ, GOSP. AGR. 59.
          surse: DLRLC
        • Cotele obligatorii se stabilesc astfel ca să creeze la țărani cointeresarea în lărgirea producției de mărfuri agricole alimentare. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 84.
          surse: DLRLC
        • Am adus acolo cotele de grîu în coșul carului. D. BOTEZ S. 88.
          surse: DLRLC
        • diferențiere Contribuție obligatorie de produse agricole, alimentare, materii prime etc. proporțională cu suprafața cultivată și în raport cu categoria socială a producătorului (și care servește la formarea rezervelor de stat necesare asigurării hranei oamenilor muncii, nevoilor industriei și apărării țării).
          surse: DLRLC
  • 2. topografie Înălțimea în metri a unui punct de pe teren față de o suprafață de referință (de obicei, nivelul mării).
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: altitudine
    • 2.1. prin extensiune Numărul scris pe hartă sau pe plan care indică o altitudine.
      surse: DLRLC sinonime: înălțime
    • 2.2. concretizat Loc pe un teren, corespunzător unei altitudini marcate pe o hartă; nivel la care se află un loc, o construcție etc.
      surse: DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • De-aici, de unde sînt la post, eu urmăresc Cum urcă-ncet, spre cota-nzăpezită, Șanțul în care ne aflăm de veghe. CAMIL PETRESCU, V. 65.
        surse: DLRLC
      • Simion... capturase... cîteva sute de prizonieri la cotele cele mai încercate. C. PETRESCU, Î. II 106.
        surse: DLRLC
    • 2.3. Cota apelor = nivelul unei ape curgătoare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Cotele apelor Dunării.
        surse: DLRLC
    • 2.4. Nivelul la care navighează un submarin.
      surse: MDN '00
  • 3. Distanța dintre un punct și un plan de referință.
    surse: DN
    • diferențiere matematică A treia coordonată carteziană a unui punct din spațiu.
      surse: MDN '00
    • 3.1. Fiecare dintre valorile numerice ale dimensiunilor unui obiect reprezentat prin desen.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 4. Ansamblu de semne, simboluri, cifre, litere care indică locul unor cărți, al unor documente etc. într-o bibliotecă, într-un inventar etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Volumul cu cota 164.
      surse: DLRLC

etimologie:

cotă-parte

etimologie:

cotă (vestim.) livresc

  • 1. Fustă țărănească.
    surse: DN
  • 2. Haină largă purtată de preoții catolici.
    surse: DN

etimologie: