2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

concediére sf [At: COD. PEN. R. P. R / P: ~di-e~ / V: ~iáre, ~nged~ / E: concedia] 1 (Iuz) Acordare a unui concediu (1) Si: concediat1. 2 Permisiune de a se retrage Si: concediat1. 3 Dare afară Si: concediat1. 4 Demitere.

CONCEDIÉRE, concedieri, s. f. Acțiunea de a concedia și rezultatul ei; eliberare sau îndepărtare din serviciu. [Pr.: -di-e-] – V. concedia.

CONCEDIÉRE, concedieri, s. f. Acțiunea de a concedia și rezultatul ei; eliberare sau îndepărtare din serviciu. [Pr.: -di-e-] – V. concedia.

CONCEDIÉRE, concedieri, s. f. Acțiunea de a concedia; eliberare sau îndepărtare din serviciu. V. demitere, destituire. Creștea mizeria și foamea Și viscolea și era ger. Ni se vorbea de sacrificii Și se făceau concedieri. BENIUC, C. 30. – Pronunțat: -di-e-.

CONCEDIÉRE s.f. Acțiunea de a concedia și rezultatul ei; dare afară, îndepărtare. [<concedia].

concedia vt [At: COSTINESCU / P: ~di-a / V: ~nged~ / Pzi: ~iéz / E: fr congédier] 1 (Iuz) A da cuiva (unui funcționar etc.) un concediu (1). 2 A îngădui cuiva să se retragă. 3 A da afară. 4 A demite.

CONCEDIÁ, concediez, vb. I. Tranz. 1. A elibera dintr-o funcție, a îndepărta din serviciu, a da afară. 2. (Rar) A îngădui cuiva să se retragă; a pofti pe cineva să iasă; a îndepărta. [Pr.: -di-a] – Din fr. congédier.

CONCEDIÁ, concediez, vb. I. Tranz. 1. A elibera dintr-o funcție, a îndepărta din serviciu, a da afară. 2. (Rar) A îngădui cuiva să se retragă; a pofti pe cineva să iasă; a îndepărta. [Pr.: -di-a] – Din fr. congédier.

CONCEDIÁ, concediez, vb. I. Tranz. 1. A elibera dintr-o funcție, a scoate, a îndepărta din serviciu, a da afară. V. demite, destitui. Citi malițios decretul prin care deputații și senatorii erau concediați. PAS, Z. IV 189. 2. (Franțuzism rar) A îngădui (cuiva) să se retragă, a pofti (pe cineva) să iasă, să plece; a îndepărta. – Pronunțat: -di-a.

CONCEDIÁ vb. I. tr. 1. A scoate, a îndepărta din serviciu, dintr-o funcție etc. 2. (Rar) A îngădui cuiva să se retragă. ♦ A pofti pe cineva să plece, să părăsească un anumit loc. [Pron. -di-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. congédier].

CONCEDÍA vb. tr. 1. a scoate, a îndepărta din serviciu, dintr-o funcție etc. 2. a îngădui cuiva să se retragă; a pofti să plece. (<fr. congédier)

A CONCEDIÁ ~éz tranz. A da afară dintr-o funcție, dintr-un post ca fiind necorespunzător; a elibera; a scoate; a destitui. [Sil. -di-a] /<fr. congédier

concedià v. a da drumul cuiva, a ordona să se retragă.

*concediéz, concédiŭ, V. congediez, congediŭ.

*congediéz v. tr. (fr. congédier). Daŭ congediŭ, dau drumu din serviciŭ. Daŭ voĭe saŭ fac semn să se ducă. – Fals concediez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

concediére (-di-e-) s. f., g.-d. art. concediérii; pl. concediéri

concediére s. f. (sil. -di-e-), g.-d. art. concediérii; pl. concediéri

concediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 concediáză, 1 pl. concediém (-di-em); conj. prez. 3 să concediéze; ger. concediínd (-di-ind)

concediá vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. concediéz, 3 sg. și pl. concediáză, 1 pl. concediém (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. și pl. concediéze; ger. concediínd (sil. -di-ind)

concedia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. concediază, 1 pl. concediem, ger. concediind)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONCEDIÉRE s. 1. îndepărtare, scoatere. (După ~ lui.) 2. disponibilizare. (ă unei părți din personal.)

CONCEDIERE s. îndepărtare, scoatere. (După ~ lui.)

arată toate definițiile

Intrare: concediere
concediere substantiv feminin
  • silabație: -di-e-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concediere
  • concedierea
plural
  • concedieri
  • concedierile
genitiv-dativ singular
  • concedieri
  • concedierii
plural
  • concedieri
  • concedierilor
vocativ singular
plural
Intrare: concedia
  • silabație: -di-a
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • concedia
  • concediere
  • concediat
  • concediatu‑
  • concediind
  • concediindu‑
singular plural
  • concedia
  • concediați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • concediez
(să)
  • concediez
  • concediam
  • concediai
  • concediasem
a II-a (tu)
  • concediezi
(să)
  • concediezi
  • concediai
  • concediași
  • concediaseși
a III-a (el, ea)
  • concedia
(să)
  • concedieze
  • concedia
  • concedie
  • concediase
plural I (noi)
  • concediem
(să)
  • concediem
  • concediam
  • concediarăm
  • concediaserăm
  • concediasem
a II-a (voi)
  • concediați
(să)
  • concediați
  • concediați
  • concediarăți
  • concediaserăți
  • concediaseți
a III-a (ei, ele)
  • concedia
(să)
  • concedieze
  • concediau
  • concedia
  • concediaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)