10 definiții pentru concediere concediare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

concediere sf [At: COD. PEN. R. P. R / P: ~di-e~ / V: ~iare, ~nged~ / E: concedia] 1 (Iuz) Acordare a unui concediu (1) Si: concediat1. 2 Permisiune de a se retrage Si: concediat1. 3 Dare afară Si: concediat1. 4 Demitere.

CONCEDIÉRE, concedieri, s. f. Acțiunea de a concedia și rezultatul ei; eliberare sau îndepărtare din serviciu. [Pr.: -di-e-] – V. concedia.

CONCEDIÉRE, concedieri, s. f. Acțiunea de a concedia și rezultatul ei; eliberare sau îndepărtare din serviciu. [Pr.: -di-e-] – V. concedia.

CONCEDIÉRE, concedieri, s. f. Acțiunea de a concedia; eliberare sau îndepărtare din serviciu. V. demitere, destituire. Creștea mizeria și foamea Și viscolea și era ger. Ni se vorbea de sacrificii Și se făceau concedieri. BENIUC, C. 30. – Pronunțat: -di-e-.

CONCEDIÉRE s.f. Acțiunea de a concedia și rezultatul ei; dare afară, îndepărtare. [<concedia].

concediare sf vz concediere


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

concediére (-di-e-) s. f., g.-d. art. concediérii; pl. concediéri

concediére s. f. (sil. -di-e-), g.-d. art. concediérii; pl. concediéri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONCEDIÉRE s. 1. îndepărtare, scoatere. (După ~ lui.) 2. disponibilizare. (ă unei părți din personal.)

CONCEDIERE s. îndepărtare, scoatere. (După ~ lui.)

Intrare: concediere
concediere substantiv feminin
  • silabație: -di-e-re
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concediere
  • concedierea
plural
  • concedieri
  • concedierile
genitiv-dativ singular
  • concedieri
  • concedierii
plural
  • concedieri
  • concedierilor
vocativ singular
plural
concediare substantiv feminin
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concediare
  • concediarea
plural
  • concedieri
  • concedierile
genitiv-dativ singular
  • concedieri
  • concedierii
plural
  • concedieri
  • concedierilor
vocativ singular
plural

concediere concediare

  • 1. Acțiunea de a concedia și rezultatul ei; eliberare sau îndepărtare din serviciu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: disponibilizare scoatere îndepărtare antonime: angajare un exemplu
    exemple
    • Creștea mizeria și foamea Și viscolea și era ger. Ni se vorbea de sacrificii Și se făceau concedieri. BENIUC, C. 30.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi concedia
    surse: DEX '98 DEX '09