2 intrări
10 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COCIÓC, cocioace, s. n. 1. Nămol vegetal amestecat cu bucăți de rădăcini de stuf și de papură (care formează mici insule plutitoare). 2. Baltă mică, izolată, în regiunea inundabilă a unei ape curgătoare, care nu-și poate împrospăta apa. [Pl. și: cociocuri] – Et. nec.
COCIÓC, cocioace, s. n. 1. Nămol vegetal amestecat cu bucăți de rădăcini de stuf și de papură (care formează mici insule plutitoare). 2. Baltă mică, izolată, în regiunea inundabilă a unei ape curgătoare, care nu-și poate împrospăta apa. [Pl. și: cociocuri] – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
cocióc sn [At: POLIZU / Pl: ~oace și ~uri / E: cf rs коча „deal mic pe care au crescut iarbă și mușchi (mai ales prin locuri mlăștinoase)”] (Reg) 1 Nămol vegetal amestecat cu bucăți de rădăcini de stuf și de papură (care formează mici insule plutitoare). 2 Baltă mică, izolată, în regiunea inundabilă a unei ape curgătoare, care nu-și poate împrospăta apa.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COCIÓC, cocioace, s. n. (Regional) 1. Nămol vegetal, amestecat cu bucăți de rădăcini de stuf și papură, care formează uneori mici insule plutitoare la suprafața apelor; coșcovă (2). Bucurie mare n-avem cu lacu, că să prinde numai pește d-ăl mic, că ăl mare... să bagă la cocioace. STĂNOIU, C. I. 82. 2. Baltă mică, izolată, în regiunea inundabilă a unui fluviu.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Cocioc n. sat în jud. Ilfov cu 3200 loc., lângă stația Periș. Domeniul Coroanei.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cocĭóc n., pl. oace și urĭ (orig. neșt.). Sud (Ant. F. I.)[1]. Insulă de plaur plutitoare, numită și coșcovă și mogîldan (Dun.): peștele să bagă la cocĭoace, pescariĭ pitesc raciĭ pin cocĭoace (VR. 1927, 5, 156), pîn ce cocĭocurĭ se nutreaŭ (niște vulturĭ) știa sfintu (Chir. CL. 1912, 1202). Baltă de apă stagnantă cu aniĭ care nu se primenește de cît cînd vine unda mare. corectată
- Ant. I→Ant. F. I. — Ladislau Strifler
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
cocióc s. n., pl. cocioáce/cociócuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cocióc s.n., pl. cocioáce / cociócuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
COCIÓC s. v. insulă plutitoare, ostrov, plaur, plavie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cocioc s. v. INSULĂ PLUTITOARE. OSTROV. PLAUR. PLAVIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
cocióc (cociócuri), s. n. – 1. Mlaștină. – 2. Cap, capăt. Origine necunoscută. Pare a fi un cuvînt expresiv, bazat pe o reduplicare a lui cioc; însă această explicație nu se potrivește cu primul sens. DAR propune o legătură cu rus. kočka „grind într-o regiune mlăștinoasă”.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N20) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cocioc
- 1. Nămol vegetal amestecat cu bucăți de rădăcini de stuf și de papură (care formează mici insule plutitoare).exemple
- Bucurie mare n-avem cu lacu, că să prinde numai pește d-ăl mic, că ăl mare... să bagă la cocioace. STĂNOIU, C. I. 82.surse: DLRLC
-
- 2. Baltă mică, izolată, în regiunea inundabilă a unei ape curgătoare, care nu-și poate împrospăta apa.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- surse: DEX '98 DEX '09