cocioc sn [At: POLIZU / Pl: ~oace și ~uri / E: cf rs коча „deal mic pe care au crescut iarbă și mușchi (mai ales prin locuri mlăștinoase)”] (Reg) 1 Nămol vegetal amestecat cu bucăți de rădăcini de stuf și de papură (care formează mici insule plutitoare). 2 Baltă mică, izolată, în regiunea inundabilă a unei ape curgătoare, care nu-și poate împrospăta apa.

COCIOC, cocioace, s. n. (Reg.) 1. Nămol vegetal, amestecat cu bucăți de rădăcini de stuf și de papură; coșcovă (2). 2. Baltă mică, izolată, în regiunea inundabilă a unui fluviu.

Cocioc n. sat în jud. Ilfov cu 3200 loc., lângă stația Periș. Domeniul Coroanei.