8 intrări

58 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BAL2, baluri, s. n. (Înv.) Balot. – Din fr. balle.

BAL2, baluri, s. n. (Înv.) Balot. – Din fr. balle.

BÁLĂ, bale, s. f. (Pop.) Monstru, dihanie, fiară groaznică. – Et. nec.

BÁLĂ, bale, s. f. (Pop.) Monstru, dihanie, fiară groaznică. – Et. nec.

BĂL, -Ă, băli, -e, adj. (Reg.) 1. (Despre oameni sau părul lor) Blond. 2. (Despre animale) Alb pe tot corpul sau numai pe bot. – Din sl. bĕlŭ „alb”.

BĂL, -Ă, băli, -e, adj. (Reg.) 1. (Despre oameni sau părul lor) Blond. 2. (Despre animale) Alb pe tot corpul sau numai pe bot. – Din sl. bĕlŭ „alb”.

bal3 sn [At: (a. 1882) URICARIUL IV, 286 / Pl: ~uri / E: fr balle] (Rar) Mică bilă pentru votat.

bal2 sn [At: E. KOGĂLNICEANU, ap. LET.2 III, 253 / V: (înv) sf / Pl: ~uri / E: fr balle, ger Ballen] (Înv) Balot (de mărfuri).

bal4 sn [At: CV 1949, nr. 8, 31 / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) Partea dinainte a ghetei, pornind de la scobitura piciorului, spre vârf.

ba1 sf [At: CALENDARIU (1814), 122/5 / Pl: ~le / E: nct] 1 (Îvp) Fiară groaznică. 2 (Reg; îe) A fi altă ~ A avea ceva drăcesc. 3 (Reg; îe) A fugi ca de altă ~ A fugi nebun (de ceva rău). 4 (Reg) Urs fioros.

băl, ~ă [At: ANON. CAR. / V: bel1 a, bală, bea2 sf, bâ a / Pl: ~i, ~e / E: vsl вѣлъ] (Reg) 1 a (D. părul oamenilor) Blond. 2 a (D. oameni; îoc oacheș) Cu părul blond și cu fața albă. 3 a Frumos. 4 sf Iubită. 5 sf Lele. 6 a (D. animale; îoc negru) Care are corpul sau numai botul alb. 7 smf Animal cu corpul sau cu botul alb.

bal2 s.n. (înv.) Balot (de mărfuri). Se depozita marfa în baluri (ARD.). • pl. -uri. și bálă s.f. /<fr. balle, germ. Ballen.

bálă1 s.f. 1 (în mit. rom.) Monstru, dihanie, fiară groaznică. Necuratul de zmeu, bala dracului (ISP.). ◆ Ext. Fiară sălbatică. Trebuie să fie o bală de lup (SADOV.). ◇ Expr. (reg.) A fi altă bală = a avea ceva necurat, drăcesc. A fugi ca de altă bală = a fugi nebun (de ceva rău). 2 Fig. Femeie desfrînată și murdară. • pl. -e. /etimol. nec.

băl, -ă adj. (reg.) 1 (despre oameni sau despre părul lor) Blond. 2 (despre animale, mai ales despre oi) Alb pe tot corpul sau numai pe bot. • pl. -i, -e. /<sl. veche бала.

bea vb. II. 1 tr. A înghiți, a consuma un lichid. ◊ Expr. A bea paharul pînă la fund = a îndura o supărare, un necaz pînă la capăt. A bea tot amarul v. amar. A nu avea (nici) după ce bea apă v. apă. A bea apă clocotită și a mînca foc v. clocotit. Doar n-am băut cucută (ca să...) v. cucută. Doar n-am băut gaz v. gaz. A bea dintr-o înghițitură v. înghițitură. A bea dintr-un pahar (cu cineva) v. pahar. A bea paharul morții (ori de moarte) v. pahar. Vrei, nu vrei, bea Grigore agheasmă v. vrea. ♦ A sorbi, a suge. ◊ Poet. Văd fluturi albaștri ușori Roind și bînd miere din flori (EMIN.). 2 intr. A consuma băuturi alcoolice. ◊ Expr. (fam.) A bea în cinstea (sau pentru succesul) cuiva = a sărbători pe cineva. A bea la botul calului v. bot. A-și bea (și) mințile v. minte. A se pune pe mîncat și pe băut v. mînca. A bea (cîte) un păhărel v. păhărel. A bea în (ori pentru, reg., de) sănătatea (cuiva) v. sănătate. A bea ca în tîrg v. tîrg. A bea de-i (sau pînă-i) trosnesc (sau să-i trosnească) urechile (sau fălcile) v. trosni. A ține (pe cineva) pe mîncat și pe băut v. mînca. Bea de usucă v. usca. ♦ (tr.) A sărbători (printr-o petrecere, printr-un chef) pe cineva; a consuma băuturi în cinstea și pe cheltuiala altuia. 3 intr. A cădea în patima beției. A început să bea. 4 tr. A cheltui, a risipi bani, avere etc. pe băutură. ◊ Expr. A-și bea și cămașa v. cămașă. 5 tr. Expr. (pop.) A bea tutun (sau o țigară) = a fuma. A bea ciubuc v. ciubuc. Cît ai bea o țigară ori în cîtă vreme ai bea o țigară v. țigară. • prez.ind. beau. /lat. bĭbĕre.

bel1 s.m. (fiz.) Unitate de măsură pentru intensitatea sunetelor, reprezentînd raportul logaritmic dintre intensitatea undei sonore măsurate și intensitatea la pragul de audibilitate (b). • pl. -i. /<fr. bel; cf. nm. pr. Alexander Graham Bell, fizician american.

bel2, -ă adj. (înv.) Frumos. • pl. -i, -e. /<fr. belle, it. bella.

BAL2, baluri, s. n. Pachet mare de mărfuri (de obicei ambalat în pînză groasă și legat strîns cu sfori, pentru transport); balot. V. boccea. Baluri de tutun. ▭ [în magazie] se depozita marfa gata, în baluri și partide. ARDELEANU, D. 102.

BÁLĂ, bale, s. f. (în superstiții și în basme) Monstru, dihanie, fiară groaznică. V. balaur. Așa îi vorbi... [șoimului] Șarpele, bala pămîntului. TOMA, C. V. 339. Făcu mici fărîme pe necuratul de zmeu, bala dracului. ISPIRESCU, L. 131. ♦ Fiară sălbatică, dihanie. Trebuie să fie o bală de lup. SADOVEANU, O. V 459.

BĂL, -Ă, băli, -e, adj. (Ban., Transilv.) 1. (Despre oameni, în opoziție cu oacheș, smead) Blond; bălai, bălan. Frunză verde calapăr, Doi voinici, maică, mă cer: Unu-i negru, unu-i băl. Frunză verde de măr dulce, După băl, maică, m-aș duce. HODOȘ, P. P. 186. 2. (Despre oi, mai rar despre boi, vaci, cîini sau cai; în opoziție cu lai) Alb pe tot corpul sau numai pe bot.

BÁLĂ, bale, s. f. Monstru, dihanie; fiară groaznică.

BĂL, -Ă, băli, -e, adj. (Reg.) 1. (Despre oameni) Blond. 2. (Despre animale) Alb pe tot corpul sau numai pe bot. – Slav (v. sl. bĕlŭ „alb”).

BAL2 s.n. Balot, pachet, legătură mare. [Pl. -luri, -le. / cf. fr. balle, germ. Ballen, it. balla].

BAL2 ~uri n. înv. Pachet mare de mărfuri (mai ales de textile), ambalate în pânză sau în hârtie; balot. ~ de tutun. /<fr. balle

BÁLĂ ~e f. folc. Fiară înspăimântătoare; monstru; dihanie. /Orig. nec.

BĂL ~ă (~i, ~e) reg. (despre oi) Care este alb pe tot corpul sau numai pe bot. /<sl. bĕlu

BĂL adj. (Ban.) Bălan, blond, alb. Bĕl. Albus. AC, 330. Etimologie: sl. bĕlŭ. Vezi și băloi Cf. gălbeneț (2). adjectiv

bală f. 1. fiară înfricoșitoare prin mărimea și sălbăticia ei: bala spurcată de smeu ISP.; 2. femeie desfrânată și murdară. [Singular abstras din bale și numită astfel după gura spumegătoare a fiarei].

băl a. 1. alb, vorbind de oi (în opozițiune cu laiu); 2. în Banat: frumos, mândru (în cântecele populare); 3. în Oltenia: bălă, lele, țărancă. [Slav. BIELŬ, alb].

2) bal n., pl. urĭ (germ. ballen, d. fr. balle, balot. V. bală 2, balon, balot, ambalez). Pop. Balot. Vechĭ (sec. 19), Bilă de votat. V. balotaj.

2) bálă f., pl. e (ngr. [d. it.] bállá, balot; fr. balle, minge. V. bal 2, balot). Vechĭ. Balot: o bală de postav (Let. 3, 253).

1) bálă f., pl. e (lat. pop. billa, vită de tras, de unde s’a făcut belă, beală, bală, ca pară, din pĭra). Vest. Rar. Fiară, dihanie, monstru.

băl, bălă adj. pl. băĭ, băle (vsl. bĭelŭ, alb. V. bălaĭ, balcoș). Ban. Trans. vest. Bălaĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ba (monstru) (pop.) s. f., g.-d. art. balei; pl. bale

băl (reg.) adj. m., pl. băli; f. bălă, pl. băle

bal (petrecere, balot) s. n., pl. báluri

bálă (monstru) s. f., g.-d. art. bálei; pl. bále

băl adj. m., pl. băli; f. sg. bălă, pl. băle

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BĂL adj. v. bălai, bălan, blond, galben.

BĂLĂ s. v. amantă, concubină, iubită, prietenă.

băl adj.v. BĂLAI, BĂLAN, BLOND, GALBEN.

bă s. v. AMANTĂ. CONCUBINĂ. IUBITĂ. PRIETENĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bálă (bále), s. f. – Pachet, legătură. – Var. bal. Mr. bală. It. balla, de unde și ngr. μπάλα. Var., din fr. balle. Aparține terminologiei comerciale; cf. balot.

bálă (bále), s. f.1. Vietate, lighioană. – 2. Monstru, fiară. Probabil contracție de la boală, care se folosește curent în limba populară, ca termen depreciativ, aplicat mai ales vitelor. Primul său sens trebuie să fi fost, ca în boală, cel de „lighioană primejdioasă” sau „calamitate”. Accepția de „monstru”, care apare exclusiv în dicționare, este numai secundară și artificială, datorită asocierii instinctive cu balaur. În acest sens se folosește mai ales în literatura scrisă: uzul popular (cf. în DAR; o bală de cîine, o bală de copil, du-te’n bală, mînca-te-ar balele; în Candrea; o bală de ibovnică) se identifică perfect cu cel al lui boală. După altă ipoteză, este vorba de lat. bellua (Tiktin; REW 1026; Philippide, II, 633; Pascu, Arch. Rom., VI, 224), cf. alb. boljë, „dragon”, it. belva „fiară”; dar această explicație prezintă dificultăți fonetice. Hasdeu 2374, urmat de DAR, se gîndea la o formație modernă, pe baza lui bale, și o lega cu credința populară legată de balele dracului. În sfîrșit, Scriban pleacă de la lat. pop. billa „animal de tracțiune”.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

băl, bală, bălă, (bal, bel), adj. – (înv.) 1. Alb; (ref. la oi) cu lâna de culoare albă; alb curat (Precup, 1926). 2. (ref. la culoarea părului) Bălai: „Maică, doi feciori mă cer, / Unu-i negru ș-altu băl” (Bârlea, 1924, I: 310). ♦ Valea lui Băl, toponim în Rohia; Băleasa, afluent al Izei, ce izvorăște sub vf. Ștefăniței și se varsă în Iza, la Săliște. – Din sl. bĕlŭ „alb” (DER, MDA); cuvânt autohton (Hasdeu, Brâncuș), din radicalul i.-e *bhel „strălucitor, alb” (v. Pokorny, IEW, 118).

băl, bală, bălă, (bal, bel), adj. – (înv.) 1. Alb; (ref. la oi) cu lâna de culoare albă; alb curat (Precup 1926). 2. (ref. la culoarea părului) Bălai: „Maică, doi feciori mă cer, / Unu-i negru ș-altu băl” (Bârlea 1924 I: 310). Valea lui Băl, toponim în Rohia-Lăpuș; Băleasa, afluent al Izei, ce izvorăște sub vf. Ștefăniței și se varsă în Iza la Săliștea; Bălan, nume de familie provenit dintr-o poreclă sau un supranume („blond”). – Din sl. bĕlŭ „alb” (DA, DER); Cuvânt autohton (Hasdeu 1894, Brâncuși 1983) din radicalul i.-e *bhel „strălucitor, alb”.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BALA, com. în jud. Mehedinți, în Pod. Mehedinți; 4.660 loc. (1991). Expl. forestiere. Stațiune balneoclimaterică, de importanță locală, cu ape minerale mezotermale, sulfuroase, oligominerale (hipotone).

BĂLA, com. în jud. Mureș; 1.181 loc. (1991). Biserică (sec. 15).

BĂL-A adj. (alb, blond, drag). I. 1. Băl ard. (Paș); – A. (16 A II9). 2. Băla b.(Dm; Ștef; Sd XI 86; Ard II) și Bălă Pisică, b. olt., pren. (AO XV 66); Bălă, loan, olt. (Grd), cf. subst. bălă „drăguță”, „lele” (DLR băl. I 4°). 3. Bălu (Moț; Am 157); -lescu act. II. Din adj. bălan, bălaiu: 1. Bălan Leurdă (Has), pren.; – fam., frecv. (Buc etc). 2. Bălăn/aș (Paș); -escu; -ești s. 3. Bălăn/ică, A. (Ocina); -ici (Sur VIII). Bălai, C., act.; -a f., 1640 (AO VII 34; Sd XVI); Bălae f. (17 A IV 35). 5. Bălăeș, căp., 1708 (BCI VII 26). 6. Bălăiță, fam. Băl cu suf. -ac: Vezi Bălac. III. Cu alte sufixe: 1. Băiat (Hur). 2. Bălău (Gl. Isp III2); + -ca: Bălăuca epitetul Veronicăi Micle; – fam., act.; + -un: Bălăun (Has); + -uț: Bălăuț, (Tec I; Sd XI 54);- Gav. (Sur IV) -ă, mold., act.; Beleuță, N. (Î Div). 3. Bălea (17 B I 310; Paș); – călăraș, 1655 (Sd IV 38); Băl/escu (Has; Hur); -ești, -eni ss.; Bălen (sic) b. (17 B I 310); Băleanu fam. boierească din sec. al XV-lea (Has). 4. Băleș (Dm). 5. Bălici (16 A III 298; 17 A III 146; Sur VIII; Isp II1). Bălică fam. (Brăila) 7. Bălin (Mar; Ștef; Has); – olt. (Sd VI 469; AO XVII 300); -ești s. 8. Băliești s. (Sd XXI), cf. subst. balie. 9. Băli/lă (Has); -ești s. (17 A III 202; Sd XXII). 10. Băliș/or (Cat); -oara t. 11. Băl/oe (17 B II 225); -oiu, Ioan (Î Div); -oiul 1685 (Has); -oaia (Sd XXII). 12. Boloni fam., act. < ard. *Băloniu, prin as. regr. Băloasa t. 14. Băloș (C Bog; 16 A I 56, II 205; Isp III1); -ani s (Tec II); -escul (Dm; Ard I; Ștef); -eni (Isp III1); -ești scris și Bălușești s. (C Bog). 15. Bălucă f. (Paș) „blondă” 10. Bătună, Ioan, act. 17. Băluș (17 B II 429); -a, -ești, -eni ss. (Dm; etc). 18. Băluț/a (Isp III2); (Răc 7); -ă, popa (Î Div); -el, mold. 19. Compuse: Bîldorogești (16 B IV 269) prob. < băl + rus. дopoг „drum alb”.

BÎLA subst. bîlă, bîlie (buruiană). 1. – b. (17 A I 148); – f. (16 A III 42); Bîlă, Ion, act. 2. Bîlea, ard. (Paș).

Intrare: Bala
Bala
substantiv propriu (SP001FS)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Bala
plural
genitiv-dativ singular
  • Balei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: bal (balot)
bal1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bal
  • balul
  • balu‑
plural
  • baluri
  • balurile
genitiv-dativ singular
  • bal
  • balului
plural
  • baluri
  • balurilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ba
  • bala
plural
  • bale
  • balele
genitiv-dativ singular
  • bale
  • balei
plural
  • bale
  • balelor
vocativ singular
plural
Intrare: bală
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ba
  • bala
plural
  • bale
  • balele
genitiv-dativ singular
  • bale
  • balei
plural
  • bale
  • balelor
vocativ singular
plural
Intrare: băl
băl adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băl
  • bălul
  • bălu‑
  • bă
  • băla
plural
  • băli
  • bălii
  • băle
  • bălele
genitiv-dativ singular
  • băl
  • bălului
  • băle
  • bălei
plural
  • băli
  • bălilor
  • băle
  • bălelor
vocativ singular
plural
Intrare: Băla
Băla nume propriu
nume propriu (I3)
  • Băla
Intrare: bălă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bă
  • băla
plural
  • băle
  • bălele
genitiv-dativ singular
  • băle
  • bălei
plural
  • băle
  • bălelor
vocativ singular
plural
Intrare: Bâla
Bâla nume propriu
nume propriu (I3)
  • Bâla
Intrare: bâlă
bâlă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ba, balesubstantiv feminin

  • 1. popular Fiară groaznică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Așa îi vorbi... [șoimului] Șarpele, bala pămîntului. TOMA, C. V. 339. DLRLC
    • format_quote Făcu mici fărîme pe necuratul de zmeu, bala dracului. ISPIRESCU, L. 131. DLRLC
    • format_quote Trebuie să fie o bală de lup. SADOVEANU, O. V 459. DLRLC
etimologie:

bal, balurisubstantiv neutru

  • 1. învechit Balot, legătură, pachet. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Baluri de tutun. DLRLC
    • format_quote [În magazie] se depozita marfa gata, în baluri și partide. ARDELEANU, D. 102. DLRLC
etimologie:

băl, băadjectiv

regional
  • 1. Despre oameni sau părul lor: blond, bălai, bălan, galben. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Frunză verde calapăr, Doi voinici, maică, mă cer: Unu-i negru, unu-i băl. Frunză verde de măr dulce, După băl, maică, m-aș duce. HODOȘ, P. P. 186. DLRLC
  • 2. (Despre animale) Alb pe tot corpul sau numai pe bot. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.