3 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țui4 v vz țiui

țui3[1] snm vz țoi2 corectată

  1. În original, incorect tipărit: țui2 LauraGellner

țui1 i [At: O. BÂRLEA, A. P. I, 340 / E: fo] 1 (Trs) Strigăt prin care i se atrage cuiva atenția să se ferească de o primejdie. 2 (Reg; întărit prin „dă ne”) Cuvânt cu care se alungă măgarul.

ȚOI2, țoiuri, s. n. Păhărel în formă de sticluță cu gâtul lung și îngust, din care se bea țuică sau rachiu. ♦ Conținutul unui asemenea păhărel. – Et. nec.

ȚOI2, țoiuri, s. n. Păhărel în formă de sticluță cu gâtul lung și îngust, din care se bea țuică sau rachiu. ♦ Conținutul unui asemenea păhărel. – Et. nec.

țoi2 [At: JIPESCU, O. 161 / V: (reg) țui snm / Pl: (1-2) -uri / E: nct] 1-2 sn (Conținutul unui) păhărel având forma unei sticluțe cu gâtul lung și îngust, din care se bea țuică sau rachiu Si: (pop) ciocan (26), (reg) cioflec (3), puțoi, sălic. 3 sn (Arg; îe) A da pe ~ A da pe datorie. 4 sm (Reg; îf țui) Ardei iute.

ȚOI2, țoiurî, s. n. Păhărel avînd forma unei sticluțe cu gîtul lung și îngust, din care se bea țuică sau rachiu (v. ciocan); conținutul unui asemenea păhărel. Erau singuri, lîngă țoiurile de spirt verde de secară. DUMITRIU, N. 240. Din mînă în mînă trece țoiul de țuică, ulceaua cu vin. STANCU, D. 234. La o masă de alături, cu un țoi de țuică și cu mîna la falcă, stătea un mușteriu. PAS, Z. IV 247. Mai bine beau eu două țoiuri. SADOVEANU, M. C. 133. – Variantă: țui (SLAVICI, N. I 294) s. n.

ȚOI2 ~uri n. Păhărel în formă de sticluță, din care se bea țuică. /Orig. nec.

țoiu m. 1. Zool. ciocârleț; 2. pahar (în forma ciocului acestei păsări): un țoiu de rachiu (CAR.). [Cf. țiuì].

țoĭ m. Un fel de cojoaĭcă (cĭocănitoare). N., pl. urĭ. Cĭocan (păhăruț, palicĭ) de rachiŭ saŭ de țuĭcă (Car. VR. 1909, 11, 226). V. palicĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țoi2 (păhărel) s. n., pl. țóiuri

țoi (păhărel) s. n., pl. țóiuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚOI s. (reg.) ciocan, (prin Olt.) puțoi. (Un ~ cu țuică.)

ȚOI s. (reg.) ciocan, (prin Olt.) puțoi. (Un ~ cu țuică.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ȚOI2, țóiuri, s. n. ~ (din (și variantă curentă pt.) puțoi [puță + suf. augm. -oi], ca formă abreviată, din motive de bună-cuviință)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ȚUI subst. o pasare (Păs ) 1. Țui țig. (Sd XI 234). 2. Țuia b. (Hur 320). 3. Țuilă (17 B I 443).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

țui, țuiuri s. n. (er.) penis.

Intrare: țui
țui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Țui
nume propriu (I3)
  • Țui
Intrare: țoi (păhărel)
țoi2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N67)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țoi
  • țoiul
  • țoiu‑
plural
  • țoiuri
  • țoiurile
genitiv-dativ singular
  • țoi
  • țoiului
plural
  • țoiuri
  • țoiurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N67)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țui
  • țuiul
  • țuiu‑
plural
  • țuiuri
  • țuiurile
genitiv-dativ singular
  • țui
  • țuiului
plural
  • țuiuri
  • țuiurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țoi (păhărel) țui

  • 1. Păhărel în formă de sticluță cu gâtul lung și îngust, din care se bea țuică sau rachiu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ciocan (păhărel) puțoi attach_file 3 exemple
    exemple
    • Erau singuri, lîngă țoiurile de spirt verde de secară. DUMITRIU, N. 240.
      surse: DLRLC
    • Din mînă în mînă trece țoiul de țuică, ulceaua cu vin. STANCU, D. 234.
      surse: DLRLC
    • La o masă de alături, cu un țoi de țuică și cu mîna la falcă, stătea un mușteriu. PAS, Z. IV 247.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Conținutul unui asemenea păhărel.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Mai bine beau eu două țoiuri. SADOVEANU, M. C. 133.
        surse: DLRLC

etimologie: