3 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚOCĂÍT, țocăituri, s. n. (Fam.) Faptul de a (se) țocăi; sărut zgomotos, pupătură. ♦ Zgomot făcut de copii când sug. – V. țocăi.

ȚOCĂÍT, țocăituri, s. n. (Fam.) Faptul de a (se) țocăi; sărut zgomotos, pupătură. ♦ Zgomot făcut de copii când sug. – V. țocăi.

țocăit sn [At: REBREANU, NUV. 84 / Pl: ~uri / E: țocăi] 1 (Fam) Țocăială. 2 Zgomot făcut cu gura când se mănâncă repede și lacom Si: plescăit. 3 Zgomot făcut de copii la supt.

ȚOCĂÍT, țocăituri, s. n. 1. Faptul de a (se) țocăi; sărut zgomotos, pupătură. 2. Zgomot, lipăit făcut de copii cînd sug. Prin somn, corpolentul romancier imita din buzele unsuroase țocăitul pruncilor sugaci. C. PETRESCU, O. P. I 44.

ȚOCĂÍT ~uri n. rar 1) v. A ȚOCĂI. 2) Zgomot caracteristic, produs de o ființă care țocăie. /v. a (se) țocăi

ȚOCĂÍ, țócăi, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) săruta (cu zgomot). 2. Intranz. (Despre copii) A mișca buzele prin somn ca și când ar suge. – Țoc + suf. -ăi.

ȚOCĂÍ, țócăi, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) săruta (cu zgomot). 2. Intranz. (Despre copii) A mișca buzele prin somn ca și când ar suge. – Țoc + suf. -ăi.

țocăi [At: HEM 2 210 / Pzi: țocăi, ~esc / E: țoc1 + -ăi] 1 vi (Fam) A produce un zgomot sărutând. 2-3 vtrr (Fam) A (se) săruta cu zgomot. 4 vi (Fam; cu determinarea „din buze”) A plescăi. 5 vi (Fam; d. copii) A suge plescăind din buze. 6 vi (Fam) A mișca buzele prin somn ca și când ar suge. 7 vi (Reg; d. veverițe) A scoate sunete caracteristice. 8 vi (Reg; d. copitele cailor) A produce zgomot lovind pietrele.

ȚOCĂÍ, țócăi, vb. IV. 1. Refl. reciproc. A se săruta (cu zgomot); a se pupa. Cînd vezi două moftangioaice amestecîndu-și alifia de pe buze și țocăindu-se cu multă căldură, să știi că nu se pot suferi. CARAGIALE, O. II 33. Și numai iaca ce mi-o vede cu un flăcău în brațe, țocăindu-se (sărutîndu-se). ȘEZ. VI 153. 2. Intranz. (Despre copii) A mișca buzele prin somn ca și cînd ar suge.

A ȚOCĂÍ țócăi rar 1. tranz. A săruta zgomotos; a pupa cu sunet. 2. intranz. (despre copii) A imita suptul în timpul somnului, producând un zgomot caracteristic. /țoc + suf. ~ăi

A SE ȚOCĂÍ mă țócăi intranz. rar A face (concomitent) schimb de săruturi zgomotoase (cu cineva). /țoc + suf. ~ăi

țocăì v. 1. fam. a pupa repede și cu sgomot; 2. a suge prin somn (vorbind de prunci). [V. țoc!].

țócăĭ și -ĭésc, a v. intr. (d. țoc. V. țuc). Fac țoc: un copil țocăĭa la peptu mameĭ. V. tr. Fam. Iron. Pup, sărut: copiilor nu le place să-ĭ țocăĭ. V. refl. A se țocăi în public e lucru ordinar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țocăít (fam.) s. n., pl. țocăíturi

țocăít s. n., pl. țocăíturi

țocăí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 țócăie, imperf. 3 sg. țocăiá; conj. prez. 3 să țócăie

țocăí vb., ind. și conj. prez. 1 sg. țócăi, 3 sg. și pl. țócăie, imperf. 3 sg. țocăiá


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚOCĂÍT s. v. sărut, sărutare, sărutat.

țocăit s. v. SĂRUT. SĂRUTARE. SĂRUTAT.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țocăí, țocăiésc, vb. IV (reg. și fam.) 1. a săruta cu zgomot. 2. a plescăi.

arată toate definițiile

Intrare: țocăit (fapt)
țocăit1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țocăit
  • țocăitul
  • țocăitu‑
plural
  • țocăituri
  • țocăiturile
genitiv-dativ singular
  • țocăit
  • țocăitului
plural
  • țocăituri
  • țocăiturilor
vocativ singular
plural
Intrare: țocăit (part.)
țocăit2 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țocăit
  • țocăitul
  • țocăitu‑
  • țocăi
  • țocăita
plural
  • țocăiți
  • țocăiții
  • țocăite
  • țocăitele
genitiv-dativ singular
  • țocăit
  • țocăitului
  • țocăite
  • țocăitei
plural
  • țocăiți
  • țocăiților
  • țocăite
  • țocăitelor
vocativ singular
plural
Intrare: țocăi
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țocăi
  • țocăire
  • țocăit
  • țocăitu‑
  • țocăind
  • țocăindu‑
singular plural
  • țocăie
  • țocăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țocăi
(să)
  • țocăi
  • țocăiam
  • țocăii
  • țocăisem
a II-a (tu)
  • țocăi
(să)
  • țocăi
  • țocăiai
  • țocăiși
  • țocăiseși
a III-a (el, ea)
  • țocăie
(să)
  • țocăie
  • țocăia
  • țocăi
  • țocăise
plural I (noi)
  • țocăim
(să)
  • țocăim
  • țocăiam
  • țocăirăm
  • țocăiserăm
  • țocăisem
a II-a (voi)
  • țocăiți
(să)
  • țocăiți
  • țocăiați
  • țocăirăți
  • țocăiserăți
  • țocăiseți
a III-a (ei, ele)
  • țocăie
(să)
  • țocăie
  • țocăiau
  • țocăi
  • țocăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țocăit (fapt)

etimologie:

  • vezi țocăi
    surse: DEX '98 DEX '09

țocăi familiar

  • 1. tranzitiv reflexiv reciproc A (se) săruta (cu zgomot).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pupa (vb.) săruta attach_file 2 exemple
    exemple
    • Cînd vezi două moftangioaice amestecîndu-și alifia de pe buze și țocăindu-se cu multă căldură, să știi că nu se pot suferi. CARAGIALE, O. II 33.
      surse: DLRLC
    • Și numai iaca ce mi-o vede cu un flăcău în brațe, țocăindu-se (sărutîndu-se). ȘEZ. VI 153.
      surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv (Despre copii) A mișca buzele prin somn ca și când ar suge.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Țoc + sufix -ăi.
    surse: DEX '98 DEX '09