9 definiții pentru țocăit (fapt)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȚOCĂIT, țocăituri, s. n. (Fam.) Faptul de a (se) țocăi; sărut zgomotos, pupătură. ♦ Zgomot făcut de copii când sug. – V. țocăi.
ȚOCĂIT, țocăituri, s. n. (Fam.) Faptul de a (se) țocăi; sărut zgomotos, pupătură. ♦ Zgomot făcut de copii când sug. – V. țocăi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
țocăit sn [At: REBREANU, NUV. 84 / Pl: ~uri / E: țocăi] 1 (Fam) Țocăială. 2 Zgomot făcut cu gura când se mănâncă repede și lacom Si: plescăit. 3 Zgomot făcut de copii la supt.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚOCĂIT, țocăituri, s. n. 1. Faptul de a (se) țocăi; sărut zgomotos, pupătură. 2. Zgomot, lipăit făcut de copii cînd sug. Prin somn, corpolentul romancier imita din buzele unsuroase țocăitul pruncilor sugaci. C. PETRESCU, O. P. I 44.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚOCĂIT ~uri n. rar 1) v. A ȚOCĂI. 2) Zgomot caracteristic, produs de o ființă care țocăie. /v. a (se) țocăi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
țocăit (fam.) s. n., pl. țocăituri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
țocăit (fam.) s. n., pl. țocăituri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țocăit s. n., pl. țocăituri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȚOCĂIT s. v. sărut, sărutare, sărutat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
țocăit s. v. SĂRUT. SĂRUTARE. SĂRUTAT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
țocăit, țocăiturisubstantiv neutru
- 2. Zgomot făcut de copii când sug. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Prin somn, corpolentul romancier imita din buzele unsuroase țocăitul pruncilor sugaci. C. PETRESCU, O. P. I 44. DLRLC
-
etimologie:
- țocăi DEX '98 DEX '09