3 definiții pentru țocăit (part.)
Explicative DEX
țocăit sn [At: REBREANU, NUV. 84 / Pl: ~uri / E: țocăi] 1 (Fam) Țocăială. 2 Zgomot făcut cu gura când se mănâncă repede și lacom Si: plescăit. 3 Zgomot făcut de copii la supt.
ȚOCĂI, țocăi, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) săruta (cu zgomot). 2. Intranz. (Despre copii) A mișca buzele prin somn ca și când ar suge. – Țoc + suf. -ăi.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȚOCĂI, țocăi, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) săruta (cu zgomot). 2. Intranz. (Despre copii) A mișca buzele prin somn ca și când ar suge. – Țoc + suf. -ăi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
A ȚOCĂI țocăi rar 1. tranz. A săruta zgomotos; a pupa cu sunet. 2. intranz. (despre copii) A imita suptul în timpul somnului, producând un zgomot caracteristic. /țoc + suf. ~ăi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
țocăi, țocăiverb
-
- Cînd vezi două moftangioaice amestecîndu-și alifia de pe buze și țocăindu-se cu multă căldură, să știi că nu se pot suferi. CARAGIALE, O. II 33. DLRLC
- Și numai iaca ce mi-o vede cu un flăcău în brațe, țocăindu-se (sărutîndu-se). ȘEZ. VI 153. DLRLC
-
- 2. A produce un zgomot sărutând. MDA2
- 3. (Cu determinarea „din buze”) Plescăi. MDA2sinonime: plescăi
- 3.1. (Despre copii) A suge plescăind din buze. MDA2
-
- 4. (Despre copii) A mișca buzele prin somn ca și când ar suge. DEX '09 MDA2 CADE DEX '98 DLRLC NODEX
- 5. (Despre veverițe) A scoate sunete caracteristice. MDA2
- 6. (Despre copitele cailor) A produce zgomot lovind pietrele. MDA2
etimologie:
- Țoc + -ăi. DEX '09 MDA2 DEX '98 NODEX
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.