11 definiții pentru pupătură
din care- explicative (5)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PUPĂTURĂ, pupături, s. f. (Fam.) Sărutare, pupat. – Pupa + suf. -ătură.
PUPĂTURĂ, pupături, s. f. (Fam.) Sărutare, pupat. – Pupa + suf. -ătură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
pupătură sf [At: D. ZAMFIRESCU ap. CADE / Pl: ~ri / E: pupa + -ătură] (Pfm) 1 Sărutare. 2 (Ccr) Sărut.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PUPĂTURĂ, pupături, s. f. (Familiar) Sărutare, sărut, pupat, sărutat... Se ridicau ici-colo izbucniri de rîsete, cîte-o vorbă veselă, cîte-o pupătură mai pleoscăită. REBREANU, R. I 16. Se găsi prins de pupăturile camarazilor din toate părțile. MIRONESCU, S. A. 112.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PUPĂTURĂ ~i f. fam. Gest constând în atingerea cu buzele în semn de afecțiune; sărut. /a pupa + suf. ~ătură
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pupătúră f., pl. ĭ. Fam. Sărutare.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pupătură (fam.) s. f., g.-d. art. pupăturii; pl. pupături
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pupătură (fam.) s. f., g.-d. art. pupăturii; pl. pupături
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pupătură s. f., g.-d. art. pupăturii; pl. pupături
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PUPĂTURĂ s. v. gură, sărut, sărutare, sărutat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pupătură s. v. GURĂ. SĂRUT. SĂRUTARE. SĂRUTAT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
pupătură, pupături s. f. sărut
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
pupătură, pupăturisubstantiv feminin
- 1. Gest constând în atingerea cu buzele în semn de afecțiune. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Se ridicau ici-colo izbucniri de rîsete, cîte-o vorbă veselă, cîte-o pupătură mai pleoscăită. REBREANU, R. I 16. DLRLC
- Se găsi prins de pupăturile camarazilor din toate părțile. MIRONESCU, S. A. 112. DLRLC
-
etimologie:
- Pupa + sufix -ătură DEX '09 DEX '98 NODEX