14 definiții pentru țocăi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚOCĂI, țocăi, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) săruta (cu zgomot). 2. Intranz. (Despre copii) A mișca buzele prin somn ca și când ar suge. – Țoc + suf. -ăi.

ȚOCĂI, țocăi, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) săruta (cu zgomot). 2. Intranz. (Despre copii) A mișca buzele prin somn ca și când ar suge. – Țoc + suf. -ăi.

țocăi [At: HEM 2 210 / Pzi: țocăi, ~esc / E: țoc1 + -ăi] 1 vi (Fam) A produce un zgomot sărutând. 2-3 vtrr (Fam) A (se) săruta cu zgomot. 4 vi (Fam; cu determinarea „din buze”) A plescăi. 5 vi (Fam; d. copii) A suge plescăind din buze. 6 vi (Fam) A mișca buzele prin somn ca și când ar suge. 7 vi (Reg; d. veverițe) A scoate sunete caracteristice. 8 vi (Reg; d. copitele cailor) A produce zgomot lovind pietrele.

ȚOCĂI, țocăi, vb. IV. 1. Refl. reciproc. A se săruta (cu zgomot); a se pupa. Cînd vezi două moftangioaice amestecîndu-și alifia de pe buze și țocăindu-se cu multă căldură, să știi că nu se pot suferi. CARAGIALE, O. II 33. Și numai iaca ce mi-o vede cu un flăcău în brațe, țocăindu-se (sărutîndu-se). ȘEZ. VI 153. 2. Intranz. (Despre copii) A mișca buzele prin somn ca și cînd ar suge.

A ȚOCĂI țocăi rar 1. tranz. A săruta zgomotos; a pupa cu sunet. 2. intranz. (despre copii) A imita suptul în timpul somnului, producând un zgomot caracteristic. /țoc + suf. ~ăi

A SE ȚOCĂI mă țocăi intranz. rar A face (concomitent) schimb de săruturi zgomotoase (cu cineva). /țoc + suf. ~ăi

țocăì v. 1. fam. a pupa repede și cu sgomot; 2. a suge prin somn (vorbind de prunci). [V. țoc!].

țócăĭ și -ĭésc, a v. intr. (d. țoc. V. țuc). Fac țoc: un copil țocăĭa la peptu mameĭ. V. tr. Fam. Iron. Pup, sărut: copiilor nu le place să-ĭ țocăĭ. V. refl. A se țocăi în public e lucru ordinar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

țocăi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. țocăi, 3 țocăie, imperf. 1 țocăiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să țocăi, 3 să țocăie

țocăi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 țocăie, imperf. 3 sg. țocăia; conj. prez. 3 să țocăie

țocăi vb., ind. și conj. prez. 1 sg. țocăi, 3 sg. și pl. țocăie, imperf. 3 sg. țocăia

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țocăi, țocăiesc, vb. IV (reg. și fam.) 1. a săruta cu zgomot. 2. a plescăi.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

țocăi, țocăi I. v. t. a săruta cu zgomot II. v. r. a se săruta zgomotos

Intrare: țocăi
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țocăi
  • țocăire
  • țocăit
  • țocăitu‑
  • țocăind
  • țocăindu‑
singular plural
  • țocăie
  • țocăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țocăi
(să)
  • țocăi
  • țocăiam
  • țocăii
  • țocăisem
a II-a (tu)
  • țocăi
(să)
  • țocăi
  • țocăiai
  • țocăiși
  • țocăiseși
a III-a (el, ea)
  • țocăie
(să)
  • țocăie
  • țocăia
  • țocăi
  • țocăise
plural I (noi)
  • țocăim
(să)
  • țocăim
  • țocăiam
  • țocăirăm
  • țocăiserăm
  • țocăisem
a II-a (voi)
  • țocăiți
(să)
  • țocăiți
  • țocăiați
  • țocăirăți
  • țocăiserăți
  • țocăiseți
a III-a (ei, ele)
  • țocăie
(să)
  • țocăie
  • țocăiau
  • țocăi
  • țocăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țocăi, țocăiverb

familiar
  • 1. tranzitiv reflexiv reciproc A (se) săruta (cu zgomot). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cînd vezi două moftangioaice amestecîndu-și alifia de pe buze și țocăindu-se cu multă căldură, să știi că nu se pot suferi. CARAGIALE, O. II 33. DLRLC
    • format_quote Și numai iaca ce mi-o vede cu un flăcău în brațe, țocăindu-se (sărutîndu-se). ȘEZ. VI 153. DLRLC
  • 2. intranzitiv (Despre copii) A mișca buzele prin somn ca și când ar suge. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Țoc + sufix -ăi. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.