2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚISTUÍ, țistuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A recomanda sau a impune cuiva tăcere (prin folosirea interjecției „tist”). ♦ Tranz. A domoli, a potoli (pe cineva). 2. Intranz. (Despre gloanțe) A șuiera. – Țist + suf. -ui.

țâștui v vz țistui[1] corectată

  1. În original, tipărit incorect: vz țiștui; acesta din urmă nefiind definit în MDA2 — LauraGellner

țistui [At: CANTEMIR, I.I. 149 / V: (rar) țâs~, țâșt~, ~tâi, țâstâi, ~tăi / Pzi: ~esc / E: țist1 + -ui] 1-2 vti A cere (cuiva) liniște, folosind interjecția „țist” Si: a păstui, a săstui. 3-4 vir A-și exprima mirarea, nemulțumirea etc., folosind interjecția „țist”. 5-6 vtrr A atrage cuiva atenția, folosind interjecția „țist”. 7-8 vit (Rar) A emite sunete suflând printre buze Si: a fluiera (1). 9 vi (Rar) A șuiera.

ȚISTUÍ, țistuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A recomanda sau a impune cuiva tăcere (prin folosirea interjecției „țist”). ♦ Tranz. A domoli, a potoli (pe cineva). 2. Intranz. (Despre gloanțe) A șuiera. – Țist + suf. -ui.

ȚISTUÍ, țistuiesc și țístui, vb. IV. 1. Tranz. A impune cuiva tăcere (folosind exclamațiile «țist», «st» etc.). Jandarmii vorbeau tare... Cei de lîngă rănit îi țistuiră. SADOVEANU, B. 287. ◊ Intranz. Jder se roti cu brațele în jurul lui, țistuind și poruncind tăcere. SADOVEANU, F. J. 161. El avea oroare să deranjeze publicul într-o sală plină cu becurile stinse, cînd toți țistuiesc la scîrțîitul pașilor. C. PETRESCU, O. P. II 216. ♦ A domoli, a potoli. (Cu pronunțare regională) Moș Petrache îl țîstuia încet, încetișor, ca pe un cățel care latră de pomană. POPA, V. 89. 2. Intranz. (Rar, despre gloanțe) A șuiera. A țistuit un roi de gloanțe. C. PETRESCU, Î. II 34.

A ȚISTUÍ ~iésc 1. intranz. 1) A impune cuiva tăcere, rostind cuvântul „țist!”. 2) rar (despre gloanțe) A produce un sunet ascuțit și intens, străbătând aerul; a țiui. 2. tranz. A face să se potolească; a domoli; a potoli; a modera; a tempera. /țist + suf. ~ui

țistuì v. a face tăcere. [V. țist!].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țistuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țistuiésc, imperf. 3 sg. țistuiá; conj. prez. 3 să țistuiáscă

țistuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țistuiésc, imperf. 3 sg. țistuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. țistuiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚISTUÍ vb. v. calma, domoli, îmblânzi, îmbuna, împăca, liniști, piui, potoli, șuiera, țiui, vâjâi.

țistui vb. v. CALMA. DOMOLI. ÎMBLÎNZI. ÎMBUNA. ÎMPĂCA. LINIȘTI. PIUI. POTOLI. ȘUIERA. ȚIUI. VÎJÎI.

Intrare: țistuit
țistuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țistuit
  • țistuitul
  • țistuitu‑
  • țistui
  • țistuita
plural
  • țistuiți
  • țistuiții
  • țistuite
  • țistuitele
genitiv-dativ singular
  • țistuit
  • țistuitului
  • țistuite
  • țistuitei
plural
  • țistuiți
  • țistuiților
  • țistuite
  • țistuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: țistui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țistui
  • țistuire
  • țistuit
  • țistuitu‑
  • țistuind
  • țistuindu‑
singular plural
  • țistuiește
  • țistuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țistuiesc
(să)
  • țistuiesc
  • țistuiam
  • țistuii
  • țistuisem
a II-a (tu)
  • țistuiești
(să)
  • țistuiești
  • țistuiai
  • țistuiși
  • țistuiseși
a III-a (el, ea)
  • țistuiește
(să)
  • țistuiască
  • țistuia
  • țistui
  • țistuise
plural I (noi)
  • țistuim
(să)
  • țistuim
  • țistuiam
  • țistuirăm
  • țistuiserăm
  • țistuisem
a II-a (voi)
  • țistuiți
(să)
  • țistuiți
  • țistuiați
  • țistuirăți
  • țistuiserăți
  • țistuiseți
a III-a (ei, ele)
  • țistuiesc
(să)
  • țistuiască
  • țistuiau
  • țistui
  • țistuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țistui

  • 1. tranzitiv intranzitiv A recomanda sau a impune cuiva tăcere (prin folosirea interjecției „țist”).
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Jandarmii vorbeau tare... Cei de lîngă rănit îi țistuiră. SADOVEANU, B. 287.
      surse: DLRLC
    • Jder se roti cu brațele în jurul lui, țistuind și poruncind tăcere. SADOVEANU, F. J. 161.
      surse: DLRLC
    • El avea oroare să deranjeze publicul într-o sală plină cu becurile stinse, cînd toți țistuiesc la scîrțîitul pașilor. C. PETRESCU, O. P. II 216.
      surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv Despre gloanțe:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: șuiera attach_file un exemplu
    exemple
    • A țistuit un roi de gloanțe. C. PETRESCU, Î. II 34.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Țist + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09