țistui [At: CANTEMIR, I.I. 149 / V: (rar) țâs~, țâșt~, ~tâi, țâstâi, ~tăi / Pzi: ~esc / E: țist¹ + -ui] 1-2 vti A cere (cuiva) liniște, folosind interjecția „țist” Si: a păstui, a săstui. 3-4 vir A-și exprima mirarea, nemulțumirea etc., folosind interjecția „țist”. 5-6 vtrr A atrage cuiva atenția, folosind interjecția „țist”. 7-8 vit (Rar) A emite sunete suflând printre buze Si: a fluiera (1). 9 vi (Rar) A șuiera.