14 definiții pentru țăcăneală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚĂCĂNEÁLĂ, țăcăneli, s. f. Faptul de a (se) țăcăni. 1. Țăcănit1. ◊ Loc. adv. Pe (sau în) țăcăneală = cu pas sau cu mers ritmic. 2. Fig. Țicneală, sminteală. – Țăcăni + suf. -eală.

țăcănea sf [At: CARAGIALE, O. II, 323 / Pl: ~eli / E: țăcăni + -eală] 1 Zgomot scurt, ritmic Si: țăcănire (1), țăcănit1 (1), țăcănitură, (reg) țocăneală. 2 (Îlav) La (sau în, pe) ~ Cu pas sau cu mers ritmic 3 (Îal) La pas. 4 (Fig) Cicăleală. 5 (Reg) Mărunțirea unui teren arat, în vederea cultivării Si: țăcănire (3). 6 (Fig; fam) Tulburare a sănătății mintale Si: (fam) sminteală, (fam) țăcănire (4), (fam) țicneală (1).

ȚĂCĂNEÁLĂ, țăcăneli, s. f. Faptul de a (se) țăcăni. 1. Țăcănit1. ◊ Loc. adv. Pe (sau în) țăcăneală = cu pas sau mers ritmic. 2. Fig. Țicneală, sminteală. – Țăcăni + suf. -eală.

ȚĂCĂNEÁLĂ, țăcăneli, s. f. Faptul de a țăcăni; țăcănit. Se aude mereu un zgomot neîntrerupt, un fel de țăcăneală cadențată. BART, S. M. 49. Ea auzi țăcăneala unui pas de cal. CARAGIALE, S. 31. ◊ Loc. adv. (Rar) Pe (la sau în) țăcăneală = țăcănind ritmic. Pe cît de gros și de voinic e Pitache, pe atît de uscat și de pipernicit e Năiță... Dar merg în pas la țăcăneală. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 59. Tovarășul meu... începu și el să tropote în fața mea, jucînd foarte serios și pe țăcăneală. ODOBESCU, S. III 251.

țăcăneală f. tropot: poștalionul înainta pe țăcăneală OD.

țăcăneálă f., pl. elĭ. Mers țăcănit, trap saŭ buĭestru a lene. La țăcăneală, în mers țăcănit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țăcăneálă s. f., g.-d. art. țăcănélii; pl. țăcănéli

țăcăneálă s. f., g.-d. art. țăcănélii; pl. țăcănéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚĂCĂNEÁLĂ s. v. aiureală, alienare, alienație, boală mintală, demență, nebunie, sminteală, smintire, țicneală, zăpăceală.

ȚĂCĂNEÁLĂ s. 1. v. păcănit. 2. v. țăcănit.

țăcănea s. v. AIUREALĂ. ALIENARE. ALIENAȚIE. BOALĂ MINTALĂ. DEMENȚĂ. NEBUNIE. SMINTEALĂ. SMINTIRE. ȚICNEALĂ. ZĂPĂCEALĂ.

ȚĂCĂNEA s. 1. păcăneală, păcănire, păcănit, păcănitură, pîrîitură, răpăit, șuierat, șuierătură, țăcănire, țăcănit, țăcănitură. (O ~ ritmică de arme.) 2. țăcănit. (~ mașinii de scris.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

țăcăneală, țăcăneli s. f. 1. manie, nebunie. 2. (la tenis) joc de uzură, cu mingi lungi, trimise pe fundul terenului. 3. (friz.) foarfecă.

Intrare: țăcăneală
țăcăneală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țăcănea
  • țăcăneala
plural
  • țăcăneli
  • țăcănelile
genitiv-dativ singular
  • țăcăneli
  • țăcănelii
plural
  • țăcăneli
  • țăcănelilor
vocativ singular
plural

țăcăneală

  • 1. Faptul de a (se) țăcăni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • exemple
      • Se aude mereu un zgomot neîntrerupt, un fel de țăcăneală cadențată. BART, S. M. 49.
        surse: DLRLC
      • Ea auzi țăcăneala unui pas de cal. CARAGIALE, S. 31.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. locuțiune adverbială Pe (sau în) țăcăneală = cu pas sau cu mers ritmic.
        surse: DEX '09 DLRLC attach_file 2 exemple
        exemple
        • Pe cît de gros și de voinic e Pitache, pe atît de uscat și de pipernicit e Năiță... Dar merg în pas la țăcăneală. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 59.
          surse: DLRLC
        • Tovarășul meu... începu și el să tropote în fața mea, jucînd foarte serios și pe țăcăneală. ODOBESCU, S. III 251.
          surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Țăcăni + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09