2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘOVĂÍND, -Ă, șovăinzi, -de, adj. (Rar) Șovăitor. – V. șovăi.

ȘOVĂÍND, -Ă, șovăinzi, -de, adj. (Rar) Șovăitor. – V. șovăi.

șovăind, ~ă a [At: ODOBESCU, S. I, 113 / Pl: ~nzi, ~e / E: șovăi1] (Rar) 1 (D. mers, mișcări, atitudini etc.) Șovăitor (1). 2 (D. oameni) Șovăitor (3). 3 (Reg; îe) A umbla ~ A recurge la șiretlicuri (1).

ȘOVĂÍND, -Ă, șovăinzi, -de, adj. Care șovăie; șovăitor. Folositor este de a îmboldi părțile șovăinde ale societății noastre cu ghimpii comediei. ODOBESCU, S. I 32.

ȘOVĂÍ, șovăi, vb. IV. Intranz. 1. A merge cu pas nesigur, a se împletici, a se clătina. 2. Fig. A fi nehotărât, a sta la îndoială, a ezita, a se codi. ♦ A se eschiva, a căuta pretexte. 3. Fig. A oscila, a fluctua. [Prez. ind. și: șovăiesc] – Et. nec.

șovăi1 [At: PRAV. 58 / V: (îvr) ~voi, (înv) șuv~ / Pzi: șovăi, ~esc / E: vsl *шавати, bg шавам] 1 vi (Înv; d. ființe) A-și schimba direcția de mers Si: a coti2. 2 vi (Pop) A păși nesigur (poticnindu-se, clătinându-se, deviind de la direcția de mers, zăbovind) Si: a se clătina (7), a se împletici. 3 vi (Pex; d. oameni) A fi nehotărât în mișcări. 4 vi (Pan; d. obiecte) A-și pierde stabilitatea Si: a se balansa (1), a se legăna. 5 vi (Pop; d. ape curgătoare, drumuri etc.) A coti2 (11). 6 vi (Îrg; d. oameni) A se eschiva (recurgând la subterfugii). 7 vi (Îrg; d. oameni) A căuta pretexte. 8 vi (Îrg; d. oameni) A încerca să tergiverseze (ocolind adevărul). 9 vi (Înv; îf șuvăi) A-și declina răspunderea. 10 vt (Înv; îf șuvăi) A disculpa (1). 11 vt (Înv) A pretinde. 12 vt (Înv) A pretexta. 13 vi (D. oameni) A sta la îndoială Si: a ezita (3), (pop) a se codi (2), (reg) a șovârca (5). 14 vi (Fig) A deveni fluctuant, tinzând să scadă în intensitate, să-și piardă din fermitate Si: a fluctua, a oscila.

șovăi2 vi [At: BUDAI-DELEANU, T. V. 141 / V: (înv) șuv~ / Pzi: 3 ~e, ~ește / E: nct] (Trs) 1 (D. vânt) A șuiera (12). 2 (D. obiecte aruncate) A șuiera (5). 3 (D. ape) A vui.

șovâi, ~ie a [At: L. COSTIN, GR. BĂN. II, 187 / V: (reg) șohâi / Pl: ~ / E: ns cf șovăi1, șovan3, șoveu] (Ban) 1 Strâmb. 2 Înclinat.

ȘOVĂÍ, șóvăi, vb. IV. Intranz. 1. A merge cu pas nesigur, a se împletici, a se clătina. 2. Fig. A fi nehotărât, a sta la îndoială, a ezita, a se codi. ♦ A se eschiva, a căuta pretexte. 3. Fig. A oscila, a fluctua. [Prez. ind. și: șovăiesc] – Et. nec.

ȘOVĂÍ, șóvăi și șovăiesc, vb. IV. Intranz. 1. A merge cu pas nesigur, clătinîndu-se; a se împletici. Ghiță Lungu șovăi către un cotlon al lui din chilia de lîngă moară. SADOVEANU, M. C. 133. Sprijinindu-se de pereți, șovăind, se strecură pe ușă. BART, E. 254. Mergea Ivan, șovăind, cînd la o margine de drum, cînd la alta. CREANGĂ, P. 297. Ea mereu venea, Pe drum șovăia Și s-apropia. ALECSANDRI, P. P. 189. ◊ (Poetic) Calea noastră curgea capricioasă pe poalele pădurii sauazvîrlită dincolo de pîraie – șovăia prin pietrișuri, se pierdea în vadurile limpezi. GALACTION, O. I 38. ♦ (Despre lucruri) A se mișca, a oscila, a se clătina. Pluta, șovăind sub picioarele sale, îi clătină mîna tocmai în momentul cînd el descărca arma. GANE, N. I 81. ◊ (Prin metonimie) Lumînările scăzute șovăiau. MACEDONSKI, O. I 84. 2. Fig. A fi nehotărît, a sta în cumpănă dacă să facă sau să spună un lucru; a nu se putea hotărî; a ezita. Cum de-a putut el șovăi odată? SADOVEANU, O. VII 163. Nu dorim vărsare de sînge, dar nu vom șovăi a întrebuința arma. REBREANU, R. II 235. Spuneți... Umilitu-m-am la voi? Șovăit-am în credință? BOLLIAC, O. 210. ◊ (Despre abstracte) Și-n pieptul lui mînia o clipă șovăiește. COȘBUC, P. I 142. 3. Fig. A se codi, a o suci, a o întoarce, a căuta pretexte. Ceilalți, nemaiavînd încotro șovăi, dieata rămase bună făcută. CREANGĂ, P. 15. Auzi, Nițule?... De-acu n-ai încotro șovăi! ALECSANDRI, T. 1582.

A ȘOVĂÍ șóvăi intranz. 1) A păși nesigur, împleticindu-se (de slăbiciune, de băutură etc.); a se clătina. 2) fig. A nu se putea hotărî; a sta în cumpănă; a ezita; a oscila; a balansa; a pendula. [Și șovăiesc] /<sl. šavati, bulg. šavam

șovăì v. 1. a se clătina pe picioare: intră șovăind; 2. fig. a nu fi sigur, a sta în cumpănă. [Dela un primitiv șov, oblic v. șovoit), de origină necunoscută].

șóvăĭ și -ăĭésc v. intr. (cp. cu ung. csóválni, a clătina din cap, pol. szwankować, germ. schwanken, a șovăi, și cu rom. încovoĭ). Vechĭ. Merg cotind ca să scap de urmăritorĭ. Merg clătinîndu-mă (de boală orĭ de beție). Fig. Lungesc vorba ca să scap de răspuns. Azĭ. Preget, ezit, mă codesc, staŭ pe gîndurĭ, nu mă pot hotărî să fac ceva. – În nord și șovoĭesc. Vechĭ șu-. V. hodorogesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șovăínd (rar) adj. m., pl. șovăínzi; f. șovăíndă, pl. șovăínde

șovăínd adj. m., pl. șovăínzi; f. sg. șovăíndă, pl. șovăínde

!șovăí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. șóvăi, imperf. 3 sg. șovăiá; conj. prez. 3 să șóvăie

șovăí vb., ind. prez. 1 sg. șóvăi/șovăiésc, imperf. 3 sg. șovăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șóvăie/șovăiáscă

șovăi (ind. prez. 1 sg. șovăi, 3 sg. și pl. șovăie)

șovăesc, -ăiască 3 conj., -ăiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘOVĂÍND adj. v. clătinat, ezitant, fluctuant, indecis, împiedicat, împleticit, nedecis, nehotărât, nesigur, poticnit, șovăielnic, șovăitor.

șovăind adj. v. CLĂTINAT. EZITANT. FLUCTUANT. INDECIS. ÎMPIEDICAT. ÎMPLETICIT. NEDECIS. NEHOTĂRÎT. NESIGUR. POTICNIT. ȘOVĂIELNIC. ȘOVĂITOR.

arată toate definițiile

Intrare: șovăind
șovăind adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șovăind
  • șovăindul
  • șovăindu‑
  • șovăindă
  • șovăinda
plural
  • șovăinzi
  • șovăinzii
  • șovăinde
  • șovăindele
genitiv-dativ singular
  • șovăind
  • șovăindului
  • șovăinde
  • șovăindei
plural
  • șovăinzi
  • șovăinzilor
  • șovăinde
  • șovăindelor
vocativ singular
plural
Intrare: șovăi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șovăi
  • șovăire
  • șovăit
  • șovăitu‑
  • șovăind
  • șovăindu‑
singular plural
  • șovăie
  • șovăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șovăi
(să)
  • șovăi
  • șovăiam
  • șovăii
  • șovăisem
a II-a (tu)
  • șovăi
(să)
  • șovăi
  • șovăiai
  • șovăiși
  • șovăiseși
a III-a (el, ea)
  • șovăie
(să)
  • șovăie
  • șovăia
  • șovăi
  • șovăise
plural I (noi)
  • șovăim
(să)
  • șovăim
  • șovăiam
  • șovăirăm
  • șovăiserăm
  • șovăisem
a II-a (voi)
  • șovăiți
(să)
  • șovăiți
  • șovăiați
  • șovăirăți
  • șovăiserăți
  • șovăiseți
a III-a (ei, ele)
  • șovăie
(să)
  • șovăie
  • șovăiau
  • șovăi
  • șovăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șovăi
  • șovăire
  • șovăit
  • șovăitu‑
  • șovăind
  • șovăindu‑
singular plural
  • șovăiește
  • șovăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șovăiesc
(să)
  • șovăiesc
  • șovăiam
  • șovăii
  • șovăisem
a II-a (tu)
  • șovăiești
(să)
  • șovăiești
  • șovăiai
  • șovăiși
  • șovăiseși
a III-a (el, ea)
  • șovăiește
(să)
  • șovăiască
  • șovăia
  • șovăi
  • șovăise
plural I (noi)
  • șovăim
(să)
  • șovăim
  • șovăiam
  • șovăirăm
  • șovăiserăm
  • șovăisem
a II-a (voi)
  • șovăiți
(să)
  • șovăiți
  • șovăiați
  • șovăirăți
  • șovăiserăți
  • șovăiseți
a III-a (ei, ele)
  • șovăiesc
(să)
  • șovăiască
  • șovăiau
  • șovăi
  • șovăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șovăind

etimologie:

  • vezi șovăi
    surse: DEX '09 DEX '98

șovăi

  • 1. A merge cu pas nesigur, a se împletici, a se clătina.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 5 exemple
    exemple
    • Ghiță Lungu șovăi către un cotlon al lui din chilia de lîngă moară. SADOVEANU, M. C. 133.
      surse: DLRLC
    • Sprijinindu-se de pereți, șovăind, se strecură pe ușă. BART, E. 254.
      surse: DLRLC
    • Mergea Ivan, șovăind, cînd la o margine de drum, cînd la alta. CREANGĂ, P. 297.
      surse: DLRLC
    • Ea mereu venea, Pe drum șovăia Și s-apropia. ALECSANDRI, P. P. 189.
      surse: DLRLC
    • poetic Calea noastră curgea capricioasă pe poalele pădurii sau – azvîrlită dincolo de pîraie – șovăia prin pietrișuri, se pierdea în vadurile limpezi. GALACTION, O. I 38.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat A fi nehotărât, a sta la îndoială, a se codi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ezita attach_file 4 exemple
    exemple
    • Cum de-a putut el șovăi odată? SADOVEANU, O. VII 163.
      surse: DLRLC
    • Nu dorim vărsare de sînge, dar nu vom șovăi a întrebuința arma. REBREANU, R. II 235.
      surse: DLRLC
    • Spuneți... Umilitu-m-am la voi? Șovăit-am în credință? BOLLIAC, O. 210.
      surse: DLRLC
    • Și-n pieptul lui mînia o clipă șovăiește. COȘBUC, P. I 142.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A se eschiva, a căuta pretexte.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Ceilalți, nemaiavînd încotro șovăi, dieata rămase bună făcută. CREANGĂ, P. 15.
        surse: DLRLC
      • Auzi, Nițule?... De-acu n-ai încotro șovăi! ALECSANDRI, T. 1582.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • Pluta, șovăind sub picioarele sale, îi clătină mîna tocmai în momentul cînd el descărca arma. GANE, N. I 81.
      surse: DLRLC
    • prin metonimie Lumînările scăzute șovăiau. MACEDONSKI, O. I 84.
      surse: DLRLC

etimologie: