2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘLEFUÍRE, șlefuiri, s. f. Acțiunea de a șlefui și rezultatul ei; șlefuit1. – V. șlefui.

ȘLEFUÍRE, șlefuiri, s. f. Acțiunea de a șlefui și rezultatul ei; șlefuit1. – V. șlefui.

șlefuire sf [At: IOANOVICI, TEHN. 333 / Pl: ~ri / E: șlefui1] 1 Prelucrare a obiectelor prin pilire, frecare, tăiere sau rindeluire, în vederea netezirii suprafețelor acestora sau a obținerii unei anumite forme Si: șlefuială (1), șlefuit1 (1). 2 (Spc) Tăiere în fațete fine a pietrelor prețioase, pentru a le mări valoarea și strălucirea Si: șlefuială (2), șlefuit1 (2). 3 (Fig) Finisare cu minuțiozitate a unui text, a unei opere de artă etc. Si: cizelare, șlefuit1 (3). 4 (Fig) Rafinare a unei persoane Si: șlefuit1 (4).

ȘLEFUÍRE, șlefuiri, s. f. Acțiunea de a șlefui; cizelare, lustruire.

ȘLEFUÍ, șlefuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A prelucra o suprafață dură prin frecare, pilire, tăiere sau rindeluire, pentru a o netezi sau pentru a-i da o anumită formă; a lustrui. ♦ Fig. A finisa cu minuțiozitate, a cizela, a retușa, un text, o operă de artă etc. ♦ Refl. Fig. (Despre oameni) A deveni rafinat, a se civiliza. 2. A tăia suprafața unei pietre (prețioase) în fațete fine (pentru a-i mări valoarea și strălucirea). – Din germ. schleifen.

șlefui1 [At: CIHAC II, 390 / V: (îvr) slif~, (reg) șlif~ / Pzi: ~esc / E: ger schleifen] 1 vt (C. i. obiecte) A prelucra prin frecare, pilire, tăiere sau rindeluire, pentru a netezi suprafața sau pentru a da o anumită formă. 2 vt (Spc; c. i. pietre prețioase) A tăia în fațete fine (pentru a mări valoarea și strălucirea). 3 vt (Fig; c. i. texte, opere de artă etc.) A finisa cu minuțiozitate Si: a cizela (3). 4-5 vtr (Fig) A face pe cineva să devină sau a deveni manierat, cultivat, rafinat.

ȘLEFUÍ, șlefuiesc, vb. IV Tranz. 1. A prelucra o suprafață dură prin frecare, pilire, tăiere sau rindeluire, pentru a o netezi sau pentru a-i da o anumită formă; a lustrui. ♦ Fig. A cizela, a retușa, a perfecționa un text literar. ♦ Refl. Fig. (Despre oameni) A deveni rafinat, a se civiliza. 2. A tăia suprafața unei pietre (prețioase) în fațete fine (pentru a-i mări valoarea și strălucirea). – Din germ. schleifen.

ȘLEFUÍ, șlefuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A prelucra o suprafață dură (nemetalică) prin frecare, pilire, tăiere sau rindeluire, pentru a o netezi sau pentru a-i da o anumită formă; a netezi, a lustrui. Șlefuiam odată o scară de marmoră. BOTEZ, ȘC. 205. ♦ Fig. (Cu privire la texte literare) A cizela, a retușa, a perfecționa. (Absol.) Poemul meu... înaintează cu pași repezi. În singurătatea de sihastru unde m-am retras, trudesc cîte cincisprezece ceasuri pe zi, șterg, poliesc, șlefuiesc, îndrept, rup, reîncep. ANGHEL-IOSIF, C. L. 160. 2. A tăia suprafața unei pietre (prețioase) în fațete fine (pentru a-i mări valoarea și strălucirea). Pe placa de marmură frumos șlefuită, era săpat cu litere mari aurite, următoarea inscripție... ANGHEL, PR. 138. ◊ (În contexte figurate) Aci sînt giuvaiere ce-mpart cu dărnicie. Cristalizate fost-au de mine-n focul vieții, Și-n apa lor răsfrînt-am minunea tinereții, Iar de-artă șlefuite sînt azi pe vecinicie. MACEDONSKI, O. I 3.

A ȘLEFUÍ ~ésc tranz. 1) (suprafețe dure) A prelucra prin diverse operații tehnice (pentru a netezi). 2) (pietre scumpe, cristale etc.) A tăia formând multe fațete (pentru a mări strălucirea). 3) fig. (texte) A îmbunătăți prin redactare minuțioasă; a ciopli; a cizela. 4) fig. A face să se șlefuiască. /<germ. Schleifen

A SE ȘLEFUÍ mă ~ésc intranz. (despre persoane) A-și forma deprinderi de comportare politicoasă; a deveni manierat; a se ciopli; a se civiliza; a se cizela. /<germ. Schleifen

șlefuì v. 1. a netezi, a aclivisi; 2. fig. a polei: a-și șlefui versurile. [Nemț. SCHLEIFEN].

șlefuĭésc v. tr. (rus. šlifovátĭ, a șlefui, d. germ. schleifen, geschliffen, a ascuți, a șlefui). Netezesc cu pila saŭ cu alt lucru aspru (cum e spuma de mare): a șlefui sticla, lemnu. Geamurĭ șlefuite, geamurĭ mate (cețate).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șlefuíre s. f., g.-d. art. șlefuírii; pl. șlefuíri

șlefuíre s. f., g.-d. art. șlefuírii; pl. șlefuíri

șlefuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șlefuiésc, imperf. 3 sg. șlefuiá; conj. prez. 3 să șlefuiáscă

șlefuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șlefuiésc, imperf. 3 sg. șlefuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șlefuiáscă

șlefui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șlefuiesc, conj. șlefuiască)

șlefuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘLEFUÍRE s. 1. lustruire, lustruit, șlefuit, (înv.) sclivisire. (~ unui obiect metalic.) 2. netezire, șlefuit. (~ unei suprafețe metalice.) 3. v. cizelare.

ȘLEFUÍRE s. v. cizelare, cultivare, rafinare, stilare, stilizare.

arată toate definițiile

Intrare: șlefuire
șlefuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șlefuire
  • șlefuirea
plural
  • șlefuiri
  • șlefuirile
genitiv-dativ singular
  • șlefuiri
  • șlefuirii
plural
  • șlefuiri
  • șlefuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: șlefui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șlefui
  • șlefuire
  • șlefuit
  • șlefuitu‑
  • șlefuind
  • șlefuindu‑
singular plural
  • șlefuiește
  • șlefuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șlefuiesc
(să)
  • șlefuiesc
  • șlefuiam
  • șlefuii
  • șlefuisem
a II-a (tu)
  • șlefuiești
(să)
  • șlefuiești
  • șlefuiai
  • șlefuiși
  • șlefuiseși
a III-a (el, ea)
  • șlefuiește
(să)
  • șlefuiască
  • șlefuia
  • șlefui
  • șlefuise
plural I (noi)
  • șlefuim
(să)
  • șlefuim
  • șlefuiam
  • șlefuirăm
  • șlefuiserăm
  • șlefuisem
a II-a (voi)
  • șlefuiți
(să)
  • șlefuiți
  • șlefuiați
  • șlefuirăți
  • șlefuiserăți
  • șlefuiseți
a III-a (ei, ele)
  • șlefuiesc
(să)
  • șlefuiască
  • șlefuiau
  • șlefui
  • șlefuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șlefuire

etimologie:

  • vezi șlefui
    surse: DEX '09 DEX '98

șlefui

  • 1. A prelucra o suprafață dură prin frecare, pilire, tăiere sau rindeluire, pentru a o netezi sau pentru a-i da o anumită formă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: lustrui netezi attach_file un exemplu
    exemple
    • Șlefuiam odată o scară de marmoră. BOTEZ, ȘC. 205.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat A finisa cu minuțiozitate un text, o operă de artă etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cizela finisa retușa attach_file un exemplu
      exemple
      • Poemul meu... înaintează cu pași repezi. În singurătatea de sihastru unde m-am retras, trudesc cîte cincisprezece ceasuri pe zi, șterg, poliesc, șlefuiesc, îndrept, rup, reîncep. ANGHEL-IOSIF, C. L. 160.
        surse: DLRLC
    • 1.2. reflexiv figurat (Despre oameni) A deveni rafinat, a se civiliza.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. A tăia suprafața unei pietre (prețioase) în fațete fine (pentru a-i mări valoarea și strălucirea).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Pe placa de marmură frumos șlefuită, era săpat cu litere mari aurite, următoarea inscripție... ANGHEL, PR. 138.
      surse: DLRLC
    • figurat Aci sînt giuvaiere ce-mpart cu dărnicie. Cristalizate fost-au de mine-n focul vieții, Și-n apa lor răsfrînt-am minunea tinereții, Iar de-artă șlefuite sînt azi pe vecinicie. MACEDONSKI, O. I 3.
      surse: DLRLC

etimologie: