șlefuire sf [At: IOANOVICI, TEHN. 333 / Pl: ~ri / E: șlefui¹] 1 Prelucrare a obiectelor prin pilire, frecare, tăiere sau rindeluire, în vederea netezirii suprafețelor acestora sau a obținerii unei anumite forme Si: șlefuială (1), șlefuit¹ (1). 2 (Spc) Tăiere în fațete fine a pietrelor prețioase, pentru a le mări valoarea și strălucirea Si: șlefuială (2), șlefuit¹ (2). 3 (Fig) Finisare cu minuțiozitate a unui text, a unei opere de artă etc. Si: cizelare, șlefuit¹ (3). 4 (Fig) Rafinare a unei persoane Si: șlefuit¹ (4).