Definiția cu ID-ul 508198:

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șlefui (-uesc, -it), vb. 1. A netezi un perete. – 2. A pili, a poliza. – 3. A lustrui, a glănțui. – Var. șlifui. Germ. schleifen, prin intermediul pol. šlifować (Cihac, II, 390; Borcea 208). – Der. șlefuială, s. f. (lustruit); șlefuitor, s. m. (lustruitor).