3 intrări

31 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘINDILÍ vb. IV v. șindrili.

ȘINDÍLĂ s. f. v. șindrilă.

ȘINDRÍLĂ, șindrile, s. f. (Adesea cu sens colectiv) Scândurică de brad, îngustă și subțire, care servește la acoperitul caselor; șiță, șindră. [Pl. și: șindrili.Var.: (reg.) șindílă s. f.] – Din magh. zsindely, germ. Schindel.

ȘINDRÍLĂ, șindrile, s. f. (Adesea cu sens colectiv) Scândurică de brad, îngustă și subțire, care servește la acoperitul caselor; șiță, șindră. [Pl. și: șindrili.Var.: (reg.) șindílă s. f.] – Din magh. zsindely, germ. Schindel.

ȘINDRILÍ, șindrilesc, vb. IV. Tranz. A acoperi o clădire cu șindrilă; a șindrui. [Var.: (reg.) șindilí vb. IV] – Din șindrilă.

ȘINDRILÍ, șindrilesc, vb. IV. Tranz. A acoperi o clădire cu șindrilă; a șindrui. [Var.: (reg.) șindilí vb. IV] – Din șindrilă.

șindri sf [At: (cca 1496-1507) D. BOGDAN, GL. 227 / V: (reg) hindi~, jin~, sindi~, sin~, șandi-, ~di~ sf, ~dil (Pl: ~e) sn / Pl: ~le, (reg) ~li / E: ger Schindel, mg zsindely] 1 (Adesea csc) Scândură (de brad, de fag etc.) îngustă și subțire, întrebuințată mai ales la acoperișul caselor Si: (reg) chiorpeacă (1), draniță (1), prăștilă, șindră (1), șiță1 (1), ștablon (5). 2 (Ban; Trs; pan; îf șindilă) Loc de arătură lung și îngust.

șindrili vt [At: NECULCE, L. 60 / V: (reg) șandi~, ~di~, (îvr) ~la / Pzi: ~lesc / E: șindrilă] (C. i. case, garduri etc.) A acoperi cu șindrilă (1) Si: (reg) a șindrui, a șițui.

ȘINDRÍLĂ, șindrile și șindrili, s. f. (Adesea cu sens colectiv) Scîndurică de brad îngustă și subțire, care servește ca material de acoperit casele; șiță. V. draniță. Repede-o ploaie căzu, cu picuri ca boaba de strugur, Vuiet de mii de ciocane-aducînd pe șindrilele casei. COȘBUC, P. II 61. Lat acoperiș de șindrilă se-ntîndea jur împrejur cu streșine largi. ODOBESCU, S. I 107. Și ei își făcea Aripi zburătoare De șindrili ușoare. ALECSANDRI, P. P. 191. – Variantă: (regional) șindílă (CREANGĂ, A. 2, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 139) s. f.

ȘINDRILÍ, șindrilesc, vb. IV. Tranz. A acoperi cu șindrilă o clădire; a drăniți. (Fig.) Cu oase casa s-o zidesc, Cu coastele s-o-nlănțuiesc, Cu solzii s-o șindrilesc. MAT. FOLK. 50. – Variantă: (regional) șindilí (ALECSANDRI, T. 1558, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 139) vb. IV.

ȘINDRÍLĂ ~e f. 1) Material de construcție format din scândurele de brad, subțiri și înguste, folosit la acoperitul caselor. 2) Fiecare dintre aceste scândurele. [G.-D. șindrilei] /<ung. zsindely, germ. Schindel

A ȘINDRILÍ ~ésc tranz. (clădiri) A acoperi cu șindrilă. /Din șindrilă

șindrilă f. scândură de lemn ce servă la învelit case. [Nemț. SCHINDEL].

șindílă (est) și șindrílă (vest) f., pl. e (germ. schindel, d. lat. scindula și scándula, șindilă; ceh. šindel, sîrb. šindala, šindra, ung. zsindel, zsindelĭ, V. scîndură). Draniță, șiță, scîndurică despicată de acoperit casele țărăneștĭ: casă acoperită cu șindilă (col). Bețișor lat (în Munt. spetează) care se lipește pe hîrtie ca să formeze zmeu. – În Ban. și Serbia șindilă, șindră, șîndră. V. prăștilă.

șindilésc (est) și șindrilésc (vest) v. tr. (d. șindilă). Acoper (casa) cu șindilă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șindri s. f., g.-d. art. șindrilei; pl. șindrile

șindrili (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindrilesc, imperf. 3 sg. șindrilea; conj. prez. 3 să șindrilească

șindrílă s. f., g.-d. art. șindrílei; pl. șindríle

șindrilí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindrilésc, imperf. 3 sg. șindrileá; conj. prez. 3 sg. și pl. șindrileáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘINDRÍLĂ s. (pop.) prăștilă, (reg.) scândură, ștablon, (Ban.) șindră. (Casă acoperită cu ~.)

ȘINDRILÍ vb. (reg.) a șindrui. (A ~ acoperișul unei case.)

ȘINDRI s. (pop.) prăștilă, (reg.) scîndură, ștablon, (Ban.) șindră. (Casă acoperită cu ~.)

ȘINDRILI vb. (reg.) a șindrui. (A ~ acoperișul unei case.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șindrílă (-le), s. f. – Șiță, șindră, scîndurică. – Var. Mold., Trans. șindilă, Banat șindră și var. Germ. Schindel, prin intermediul mag. zsindely (Cihac, II, 388; Borcea 208; cf. Miklosich, Fremdw., 125), ceh. šindel, sb. šindra (› Banat). Der. din sl. scindĭlla (Cipariu, Elem., 60) nu este probabilă. – Der. șindrili, vb. (a acoperi cu șindrilă); șindrilar, s. m. (cel care bate șindrilă pe acoperiș).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șindrílă, șindrile, (șindilă), s.f. – Scândură de fag, îngustă și subțire, prevăzută cu un șanț pentru îmbinări, cu care se acoperă casele și acareturile; șiță. Se utiliza preponderent în Maramureșul istoric și Lăpuș. ♦ (top.) Șindila, nume topic în Odești (Codru): „Stă mărturie unui meșteșug practicat cu decenii în urmă, azi dispărut” (Odobescu, 1973). ♦ Atestat sec. XV (Mihăilă, 1974). – Din magh. zsindely, germ. Schindel (Șăineanu, Scriban; Cihac, Miklosich, cf. DER; DEX, MDA) < lat. scindula (Scriban).

șindrilí, șindrilesc, (șindili), vb. tranz. – A acoperi o clădire cu șindrilă: „Drumu’ și l-aș șindili / Cu șindilă de mătasă” (Memoria, 2001: 63). – Din șindrilă (DER, DEX, MDA).

șindrílă, -e, (șindilă), s.f. – Scândură de fag, îngustă și subțire, prevăzută cu un șanț pentru îmbinări, cu care se acoperă casele și acareturile; șiță. Se utiliza preponderent în Maramureșul istoric și Lăpuș. Șindila, nume topic în Odești (Codru): „Stă mărturie unui meșteșug practicat cu decenii în urmă, azi dispărut” (Odobescu 1973). – Din germ. Schindel, prin intermediul magh. sindely (Cihac cf. DER).

șindrilí, șindrilesc, (șindili), vb. tranz. – A acoperi o clădire cu șindrilă: „Drumu’ și l-aș șindili / Cu șindilă de mătasă” (Memoria 2001: 63). – Din șindrilă.

Intrare: șindili
șindili
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: șindrilă
șindrilă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șindri
  • șindrila
plural
  • șindrile
  • șindrilele
genitiv-dativ singular
  • șindrile
  • șindrilei
plural
  • șindrile
  • șindrilelor
vocativ singular
plural
șindilă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șindi
  • șindila
plural
  • șindile
  • șindilele
genitiv-dativ singular
  • șindile
  • șindilei
plural
  • șindile
  • șindilelor
vocativ singular
plural
șindilă2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șindi
  • șindila
plural
  • șindili
  • șindilile
genitiv-dativ singular
  • șindili
  • șindilii
plural
  • șindili
  • șindililor
vocativ singular
plural
șindrilă2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șindri
  • șindrila
plural
  • șindrili
  • șindrilile
genitiv-dativ singular
  • șindrili
  • șindrilii
plural
  • șindrili
  • șindrililor
vocativ singular
plural
Intrare: șindrili
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șindrili
  • șindrilire
  • șindrilit
  • șindrilitu‑
  • șindrilind
  • șindrilindu‑
singular plural
  • șindrilește
  • șindriliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șindrilesc
(să)
  • șindrilesc
  • șindrileam
  • șindrilii
  • șindrilisem
a II-a (tu)
  • șindrilești
(să)
  • șindrilești
  • șindrileai
  • șindriliși
  • șindriliseși
a III-a (el, ea)
  • șindrilește
(să)
  • șindrilească
  • șindrilea
  • șindrili
  • șindrilise
plural I (noi)
  • șindrilim
(să)
  • șindrilim
  • șindrileam
  • șindrilirăm
  • șindriliserăm
  • șindrilisem
a II-a (voi)
  • șindriliți
(să)
  • șindriliți
  • șindrileați
  • șindrilirăți
  • șindriliserăți
  • șindriliseți
a III-a (ei, ele)
  • șindrilesc
(să)
  • șindrilească
  • șindrileau
  • șindrili
  • șindriliseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șindili
  • șindilire
  • șindilit
  • șindilitu‑
  • șindilind
  • șindilindu‑
singular plural
  • șindilește
  • șindiliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șindilesc
(să)
  • șindilesc
  • șindileam
  • șindilii
  • șindilisem
a II-a (tu)
  • șindilești
(să)
  • șindilești
  • șindileai
  • șindiliși
  • șindiliseși
a III-a (el, ea)
  • șindilește
(să)
  • șindilească
  • șindilea
  • șindili
  • șindilise
plural I (noi)
  • șindilim
(să)
  • șindilim
  • șindileam
  • șindilirăm
  • șindiliserăm
  • șindilisem
a II-a (voi)
  • șindiliți
(să)
  • șindiliți
  • șindileați
  • șindilirăți
  • șindiliserăți
  • șindiliseți
a III-a (ei, ele)
  • șindilesc
(să)
  • șindilească
  • șindileau
  • șindili
  • șindiliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șindri, șindrilesubstantiv feminin

  • 1. adesea (cu sens) colectiv Scândurică de brad, îngustă și subțire, care servește la acoperitul caselor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Repede-o ploaie căzu, cu picuri ca boaba de strugur, Vuiet de mii de ciocane-aducînd pe șindrilele casei. COȘBUC, P. II 61. DLRLC
    • format_quote Lat acoperiș de șindrilă se-ntindea jur împrejur cu streșine largi. ODOBESCU, S. I 107. DLRLC
    • format_quote Și ei își făcea Aripi zburătoare De șindrili ușoare. ALECSANDRI, P. P. 191. DLRLC
etimologie:

șindrili, șindrilescverb

  • 1. A acoperi o clădire cu șindrilă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cu oase casa s-o zidesc, Cu coastele s-o-nlănțuiesc, Cu solzii s-o șindrilesc. MAT. FOLK. 50. DLRLC
etimologie:
  • șindrilă DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.