2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVIFORÍT, -Ă adj. v. înviforat.

ÎNVIFORÍT, -Ă adj. v. înviforat.

înviforit, ~ă a vz înviforat

ÎNVIFORÁ, pers. 3 înviforează, vb. I. (Pop.) 1. Intranz. (Despre vifor) A bate cu putere; a vifori. ♦ Tranz. A sufla pe cineva viforul. 2. Tranz. Fig. A tulbura, a zbuciuma, a răscoli; a îndârji. [Var.: (reg.) înviforí vb. IV] – În + vifor.

ÎNVIFORÁT, -Ă, înviforați, -te, adj. (Pop.) 1. Bătut, cuprins de vifor; p. ext. furtunos, înverșunat ca viforul; năvalnic, vijelios. 2. Fig. Tulburat, zbuciumat. [Var.: înviforít, -ă adj.] – V. învifora.

ÎNVIFORÁT, -Ă, înviforați, -te, adj. (Pop.) 1. Bătut, cuprins de vifor; p. ext. furtunos, înverșunat ca viforul; năvalnic, vijelios. 2. Fig. Tulburat, zbuciumat. [Var.: înviforít, -ă adj.] – V. învifora.

ÎNVIFORÍ vb. IV v. învifora.

învifora [At: MINEIUL (1776), 198 1/1 / V: (cscj) ~rî / Pzi: ~rez, (rar) învifor / E: în- + vifor] (Pop) 1 vi (D. vifor) A bate cu putere. 2 vt (D. vifor) A surprinde pe cineva pe drum. 3 vt (Fig) A tulbura foarte rău pe cineva. 4 vt (Fig) A goni pe cineva ca și cum ar fi mânat de vifor. 5 vt (Fig) A îndârji.

înviforat, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. II, 9 / V: ~rât, ~rit / Pl: ~ați, ~e / E: învifora] 1 Bătut de vifor. 2 (Pex) Furtunos, înverșunat ca viforul Si: vijelios, năvalnic. 3 (Fig) Tulburat. 4 (Fig) Îndârjit. 5 (Fig) Gonit.

înviforât, ~ă a vz înviforat

ÎNVIFORÁ, pers. 3 înviforează, vb. I. (Pop.) 1. Intranz. (Despre vifor) A bate cu putere; a vifori. ♦ Tranz. A-l bate pe cineva viforul. 2. Tranz. Fig. A tulbura, a zbuciuma, a răscoli; a îndârji. [Var.: (reg.) înviforí vb. IV] – În + vifor.

ÎNVIFORÁT, -Ă, înviforați, -te, adj. Bătut, cuprins de vifor; p. ext. furtunos ca un vifor. Se lupta împrotiva înviforatelor ape. NEGRUZZI, S. II 9. Bardă-n mînă apuca Și-n tătari se arunca Ca un vînt înviforat. ALECSANDRI, P. P. 79. ◊ Fig. Cu ochii-nchiși și fulgerat De spaima loviturii, Se-nalță roibu-nviforat. COȘBUC, P. I 197. Un balaur cît un munte Vine-nviforat ca vîntul. id. ib. I 166. – Variantă: înviforît, -ă (TEODORESCU, P. P. 610) adj.

ÎNVIFORÎ́T, -Ă adj. v. înviforat.

A ÎNVIFORÁ pers. 3 ~eáză tranz. 1) A supune acțiunii exercitate de vifor. 2) fig. A face să fie cuprins de un sentiment puternic de neliniște; a tulbura; a zbuciuma. /în + vifor

înviforat a. furtunos: ca un vânt înviforat într’un lan de grâu uscat POP.; 2. fig. înfruntau răstriștea înviforată AL. [V. vifor].

înviforát, -ă adj. Bătut de vifor. Fig. Zbucĭumat. – Vechĭ viforî́t și înviforî́t. În Serbia vivorî́t.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înviforá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 înviforeáză

înviforá vb., ind. prez. 3 sg. înviforeáză

înviforát adj. m., pl. înviforáți; f. sg. înviforátă, pl. înviforáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNVIFORÁT adj. năvalnic, viforos, vijelios. (Furtună ~.)

arată toate definițiile

Intrare: învifora
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învifora
  • ‑nvifora
  • înviforare
  • ‑nviforare
  • înviforat
  • ‑nviforat
  • înviforatu‑
  • ‑nviforatu‑
  • înviforând
  • ‑nviforând
  • înviforându‑
  • ‑nviforându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • înviforea
  • ‑nviforea
(să)
  • înviforeze
  • ‑nviforeze
  • învifora
  • ‑nvifora
  • înviforă
  • ‑nviforă
  • înviforase
  • ‑nviforase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • înviforea
  • ‑nviforea
(să)
  • înviforeze
  • ‑nviforeze
  • înviforau
  • ‑nviforau
  • învifora
  • ‑nvifora
  • înviforaseră
  • ‑nviforaseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învifori
  • ‑nvifori
  • înviforire
  • ‑nviforire
  • înviforit
  • ‑nviforit
  • înviforitu‑
  • ‑nviforitu‑
  • înviforind
  • ‑nviforind
  • înviforindu‑
  • ‑nviforindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • înviforește
  • ‑nviforește
(să)
  • înviforească
  • ‑nviforească
  • înviforea
  • ‑nviforea
  • învifori
  • ‑nvifori
  • înviforise
  • ‑nviforise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • înviforesc
  • ‑nviforesc
(să)
  • înviforească
  • ‑nviforească
  • înviforeau
  • ‑nviforeau
  • învifori
  • ‑nvifori
  • înviforiseră
  • ‑nviforiseră
Intrare: înviforat
înviforat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înviforat
  • ‑nviforat
  • înviforatul
  • înviforatu‑
  • ‑nviforatul
  • ‑nviforatu‑
  • învifora
  • ‑nvifora
  • înviforata
  • ‑nviforata
plural
  • înviforați
  • ‑nviforați
  • înviforații
  • ‑nviforații
  • înviforate
  • ‑nviforate
  • înviforatele
  • ‑nviforatele
genitiv-dativ singular
  • înviforat
  • ‑nviforat
  • înviforatului
  • ‑nviforatului
  • înviforate
  • ‑nviforate
  • înviforatei
  • ‑nviforatei
plural
  • înviforați
  • ‑nviforați
  • înviforaților
  • ‑nviforaților
  • înviforate
  • ‑nviforate
  • înviforatelor
  • ‑nviforatelor
vocativ singular
plural
înviforit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înviforit
  • ‑nviforit
  • înviforitul
  • înviforitu‑
  • ‑nviforitul
  • ‑nviforitu‑
  • învifori
  • ‑nvifori
  • înviforita
  • ‑nviforita
plural
  • înviforiți
  • ‑nviforiți
  • înviforiții
  • ‑nviforiții
  • înviforite
  • ‑nviforite
  • înviforitele
  • ‑nviforitele
genitiv-dativ singular
  • înviforit
  • ‑nviforit
  • înviforitului
  • ‑nviforitului
  • înviforite
  • ‑nviforite
  • înviforitei
  • ‑nviforitei
plural
  • înviforiți
  • ‑nviforiți
  • înviforiților
  • ‑nviforiților
  • înviforite
  • ‑nviforite
  • înviforitelor
  • ‑nviforitelor
vocativ singular
plural
înviforât adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înviforât
  • ‑nviforât
  • înviforâtul
  • înviforâtu‑
  • ‑nviforâtul
  • ‑nviforâtu‑
  • înviforâ
  • ‑nviforâ
  • înviforâta
  • ‑nviforâta
plural
  • înviforâți
  • ‑nviforâți
  • înviforâții
  • ‑nviforâții
  • înviforâte
  • ‑nviforâte
  • înviforâtele
  • ‑nviforâtele
genitiv-dativ singular
  • înviforât
  • ‑nviforât
  • înviforâtului
  • ‑nviforâtului
  • înviforâte
  • ‑nviforâte
  • înviforâtei
  • ‑nviforâtei
plural
  • înviforâți
  • ‑nviforâți
  • înviforâților
  • ‑nviforâților
  • înviforâte
  • ‑nviforâte
  • înviforâtelor
  • ‑nviforâtelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

învifora învifori popular

etimologie:

  • În + vifor
    surse: DEX '98 DEX '09

înviforat înviforit înviforât popular

etimologie:

  • vezi învifora
    surse: DEX '09 DEX '98