13 definiții pentru înviforat
din care- explicative (10)
- morfologice (1)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNVIFORAT, -Ă, înviforați, -te, adj. (Pop.) 1. Bătut, cuprins de vifor; p. ext. furtunos, înverșunat ca viforul; năvalnic, vijelios. 2. Fig. Tulburat, zbuciumat. [Var.: înviforit, -ă adj.] – V. învifora.
ÎNVIFORAT, -Ă, înviforați, -te, adj. (Pop.) 1. Bătut, cuprins de vifor; p. ext. furtunos, înverșunat ca viforul; năvalnic, vijelios. 2. Fig. Tulburat, zbuciumat. [Var.: înviforit, -ă adj.] – V. învifora.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
înviforat, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. II, 9 / V: ~rât, ~rit / Pl: ~ați, ~e / E: învifora] 1 Bătut de vifor. 2 (Pex) Furtunos, înverșunat ca viforul Si: vijelios, năvalnic. 3 (Fig) Tulburat. 4 (Fig) Îndârjit. 5 (Fig) Gonit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNVIFORAT, -Ă, înviforați, -te, adj. Bătut, cuprins de vifor; p. ext. furtunos ca un vifor. Se lupta împrotiva înviforatelor ape. NEGRUZZI, S. II 9. Bardă-n mînă apuca Și-n tătari se arunca Ca un vînt înviforat. ALECSANDRI, P. P. 79. ◊ Fig. Cu ochii-nchiși și fulgerat De spaima loviturii, Se-nalță roibu-nviforat. COȘBUC, P. I 197. Un balaur cît un munte Vine-nviforat ca vîntul. id. ib. I 166. – Variantă: înviforît, -ă (TEODORESCU, P. P. 610) adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
înviforat a. furtunos: ca un vânt înviforat într’un lan de grâu uscat POP.; 2. fig. înfruntau răstriștea înviforată AL. [V. vifor].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înviforát, -ă adj. Bătut de vifor. Fig. Zbucĭumat. – Vechĭ viforît și înviforît. În Serbia vivorît.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNVIFORIT, -Ă adj. v. înviforat.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNVIFORIT, -Ă adj. v. înviforat.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
înviforât, ~ă a vz înviforat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înviforit, ~ă a vz înviforat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNVIFORÎT, -Ă adj. v. înviforat.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
viforît, V. înviforat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
înviforat adj. m., pl. înviforați; f. sg. înviforată, pl. înviforate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNVIFORAT adj. năvalnic, viforos, vijelios. (Furtună ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNVIFORAT adj. năvalnic, viforos, vijelios. (Furtună ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
înviforat, înviforatăadjectiv
- 1. Bătut, cuprins de vifor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Bardă-n mînă apuca Și-n tătari se arunca Ca un vînt înviforat. ALECSANDRI, P. P. 79. DLRLC
- 1.1. Furtunos, înverșunat ca viforul. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: furtunos năvalnic viforos vijelios înverșunat
- Se lupta împrotiva înviforatelor ape. NEGRUZZI, S. II 9. DLRLC
- Cu ochii-nchiși și fulgerat De spaima loviturii, Se-nalță roibu-nviforat. COȘBUC, P. I 197. DLRLC
- Un balaur cît un munte Vine-nviforat ca vîntul. COȘBUC, P. I 166. DLRLC
-
-
etimologie:
- învifora DEX '09 DEX '98