învifora [At: MINEIUL (1776), 198 1/1 / V: (cscj) ~rî / Pzi: ~rez, (rar) învifor / E: în- + vifor] (Pop) 1 vi (D. vifor) A bate cu putere. 2 vt (D. vifor) A surprinde pe cineva pe drum. 3 vt (Fig) A tulbura foarte rău pe cineva. 4 vt (Fig) A goni pe cineva ca și cum ar fi mânat de vifor. 5 vt (Fig) A îndârji.