11 definiții pentru învifora

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVIFORA, pers. 3 înviforează, vb. I. (Pop.) 1. Intranz. (Despre vifor) A bate cu putere; a vifori. ♦ Tranz. A sufla pe cineva viforul. 2. Tranz. Fig. A tulbura, a zbuciuma, a răscoli; a îndârji. [Var.: (reg.) învifori vb. IV] – În + vifor.

învifora [At: MINEIUL (1776), 198 1/1 / V: (cscj) ~rî / Pzi: ~rez, (rar) învifor / E: în- + vifor] (Pop) 1 vi (D. vifor) A bate cu putere. 2 vt (D. vifor) A surprinde pe cineva pe drum. 3 vt (Fig) A tulbura foarte rău pe cineva. 4 vt (Fig) A goni pe cineva ca și cum ar fi mânat de vifor. 5 vt (Fig) A îndârji.

ÎNVIFORA, pers. 3 înviforează, vb. I. (Pop.) 1. Intranz. (Despre vifor) A bate cu putere; a vifori. ♦ Tranz. A-l bate pe cineva viforul. 2. Tranz. Fig. A tulbura, a zbuciuma, a răscoli; a îndârji. [Var.: (reg.) învifori vb. IV] – În + vifor.

A ÎNVIFORA pers. 3 ~ea tranz. 1) A supune acțiunii exercitate de vifor. 2) fig. A face să fie cuprins de un sentiment puternic de neliniște; a tulbura; a zbuciuma. /în + vifor

ÎNVIFORI vb. IV v. învifora.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

învifora (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 înviforea, imperf. 3 pl. înviforau; conj. prez. 3 să înviforeze

învifora (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 înviforea

învifora vb., ind. prez. 3 sg. înviforea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: învifora
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învifora
  • ‑nvifora
  • înviforare
  • ‑nviforare
  • înviforat
  • ‑nviforat
  • înviforatu‑
  • ‑nviforatu‑
  • înviforând
  • ‑nviforând
  • înviforându‑
  • ‑nviforându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • înviforea
  • ‑nviforea
(să)
  • înviforeze
  • ‑nviforeze
  • învifora
  • ‑nvifora
  • înviforă
  • ‑nviforă
  • înviforase
  • ‑nviforase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • înviforea
  • ‑nviforea
(să)
  • înviforeze
  • ‑nviforeze
  • înviforau
  • ‑nviforau
  • învifora
  • ‑nvifora
  • înviforaseră
  • ‑nviforaseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învifori
  • ‑nvifori
  • înviforire
  • ‑nviforire
  • înviforit
  • ‑nviforit
  • înviforitu‑
  • ‑nviforitu‑
  • înviforind
  • ‑nviforind
  • înviforindu‑
  • ‑nviforindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • înviforește
  • ‑nviforește
(să)
  • înviforească
  • ‑nviforească
  • înviforea
  • ‑nviforea
  • învifori
  • ‑nvifori
  • înviforise
  • ‑nviforise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • înviforesc
  • ‑nviforesc
(să)
  • înviforească
  • ‑nviforească
  • înviforeau
  • ‑nviforeau
  • învifori
  • ‑nvifori
  • înviforiseră
  • ‑nviforiseră
înviforî
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înviforaverb

popular
etimologie:
  • În + vifor DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.