înviforat, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. II, 9 / V: ~rât, ~rit / Pl: ~ați, ~e / E: învifora] 1 Bătut de vifor. 2 (Pex) Furtunos, înverșunat ca viforul Si: vijelios, năvalnic. 3 (Fig) Tulburat. 4 (Fig) Îndârjit. 5 (Fig) Gonit.

ÎNVIFORAT, -Ă, înviforați, -te, adj. Bătut, cuprins de vifor; p. ext. furtunos ca un vifor. Se lupta împrotiva înviforatelor ape. NEGRUZZI, S. II 9. Bardă-n mînă apuca Și-n tătari se arunca Ca un vînt înviforat. ALECSANDRI, P. P. 79. ◊ Fig. Cu ochii-nchiși și fulgerat De spaima loviturii, Se-nalță roibu-nviforat. COȘBUC, P. I 197. Un balaur cît un munte Vine-nviforat ca vîntul. id. ib. I 166. – Variantă: înviforît, -ă (TEODORESCU, P. P. 610) adj.

înviforat a. furtunos: ca un vânt înviforat într’un lan de grâu uscat POP.; 2. fig. înfruntau răstriștea înviforată AL. [V. vifor].

înviforát, -ă adj. Bătut de vifor. Fig. Zbucĭumat. – Vechĭ viforît și înviforît. În Serbia vivorît.

ÎNVIFORA, pers. 3 înviforează, vb. I. (Pop.) 1. Intranz. (Despre vifor) A bate cu putere; a vifori. ♦ Tranz. A sufla pe cineva viforul. 2. Tranz. Fig. A tulbura, a zbuciuma, a răscoli; a îndârji. [Var.: (reg.) învifori vb. IV] – În + vifor.

învifora [At: MINEIUL (1776), 198 1/1 / V: (cscj) ~rî / Pzi: ~rez, (rar) învifor / E: în- + vifor] (Pop) 1 vi (D. vifor) A bate cu putere. 2 vt (D. vifor) A surprinde pe cineva pe drum. 3 vt (Fig) A tulbura foarte rău pe cineva. 4 vt (Fig) A goni pe cineva ca și cum ar fi mânat de vifor. 5 vt (Fig) A îndârji.

înviforât, ~ă a vz înviforat

înviforit, ~ă a vz înviforat

înviforî v vz învifora

ÎNVIFORA, pers. 3 înviforează, vb. I. (Pop.) 1. Intranz. (Despre vifor) A bate cu putere; a vifori. ♦ Tranz. A-l bate pe cineva viforul. 2. Tranz. Fig. A tulbura, a zbuciuma, a răscoli; a îndârji. [Var.: (reg.) învifori vb. IV] – În + vifor.

ÎNVIFORÎT, -Ă adj. v. înviforat.

A ÎNVIFORA pers. 3 ~ează tranz. 1) A supune acțiunii exercitate de vifor. 2) fig. A face să fie cuprins de un sentiment puternic de neliniște; a tulbura; a zbuciuma. /în + vifor

viforît, V. înviforat.

înviforat adj. m., pl. înviforați; f. sg. înviforată, pl. înviforate

învifora (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 înviforează, imperf. 3 pl. înviforau; conj. prez. 3 să înviforeze

învifora (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 înviforează

învifora vb., ind. prez. 3 sg. înviforează

ÎNVIFORAT adj. năvalnic, viforos, vijelios. (Furtună ~.)

ÎNVIFORAT adj. năvalnic, viforos, vijelios. (Furtună ~.)

ÎNVIFORA vb. a viforî.

ÎNVIFORA vb. a viforî.