3 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVELÍT2, -Ă, înveliți, -te, adj. Înfășurat, acoperit. ♦ (Despre cărți, caiete) Care este cu scoarțele îmbrăcate în hârtie, cu învelitoare. ♦ (Despre case) Care este acoperit cu tablă, cu țiglă etc. – V. înveli.

ÎNVELÍT2, -Ă, înveliți, -te, adj. Înfășurat, acoperit. ♦ (Despre cărți, caiete) Care este cu scoarțele îmbrăcate în hârtie, cu învelitoare. ♦ (Despre case) Care este acoperit cu tablă, cu țiglă etc. – V. înveli.

ÎNVELÍT1 s. n. Faptul de a (se) înveli; învelire. – V. înveli.

ÎNVELÍT1 s. n. Faptul de a (se) înveli; învelire. – V. înveli.

învelit2, ~ă a [At: PRAV. 229 / V: (înv) ~văl~ / Pl: ~iți, ~e / E: înveli] 1 Care este acoperit cu ceva. 2 Care este înfășurat în ceva Cf împachetat2. 3 (D. cărți, caiete) Care are coperțile îmbrăcate în hârtie, material plastic etc. 4 (Pop; d. case) Care este acoperit cu tablă, țiglă etc. 5 (Reg; d. mirese) Care are capul acoperit Si: îmbrobodit2. 6 (Reg; d. țesăturile de lână) Trecut prin piuă. 7 (Pop; d. flori sau crestele păsărilor) Care este bătut. 8 (Pfm; șîe) A fi ~ ca un pepene (A fi) foarte gras Si: rotofei, rotund. 9 (Fig) Acoperit cu nori, ceață, fum etc. 10 (D. gropi) Astupat cu pământ.

învelit1 sn [At: MARIAN, NA. 12 / V: (înv) ~văl~ / Pl: ~uri / E: înveli] 1-10 Învelire (1-10).

ÎNVELÍT s. n. Faptul de a (se) înveli; învelire.

ÎNVELÍ, învelesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu ceva, a (se) înfășura în ceva. ♦ Tranz. A acoperi scoarțele unei cărți sau ale unui caiet cu hârtie, cu material plastic etc.; a îmbrăca. ♦ Tranz. A acoperi o casă cu țigle, cu tablă etc. ♦ Tranz. A acoperi focul (sau jarul etc.) cu pământ sau cu cenușă pentru a-l face să ardă mocnit. 2. Tranz. A înfășura urzeala pe sulul dinapoi al războiului. – Cf. sl. valiti.

ÎNVELÍ, învelesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu ceva, a (se) înfășura în ceva. ♦ Tranz. A acoperi scoarțele unei cărți sau ale unui caiet cu hârtie, cu material plastic etc.; a îmbrăca. ♦ Tranz. A acoperi o casă cu țigle, cu tablă etc. ♦ Tranz. A acoperi focul (sau jarul etc.) cu pământ sau cu cenușă pentru a-l face să ardă mocnit. 2. Tranz. A înfășura urzeala pe sulul dinapoi al războiului. – Cf. sl. valiti.

înveli [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: ~văli, (rar) ~voli / Pzi: ~lesc și (rar) învăl / E: cf slv валити] 1-2 vtr A (se) acoperi cu ceva. 3 vt (Reg) A îmbrobodi mireasa ca pe o nevastă. 4 vt (Reg; îf învăli; îe) A ~ o fată A lua de nevastă o fată urmând ca nunta să aibă loc după întoarcerea feciorului din armată. 5 vt A acoperi o casă cu țiglă, cu tablă etc. 6 vt A acoperi coperta unui caiet sau a unei cărți cu hârtie, material plastic etc. Si: a îmbrăca. 7 vt A acoperi focul, jarul etc. cu pământ sau cu cenușă pentru a-l face să ardă mocnit. 8 vt (Pop; îe) Ca și pisica: sapă și ~lește O persoană fățarnică își ascunde faptele rele. 9 vt (Rar) A astupa o groapă cu pământ. 10-11 vtr (Fig; d. cer) A (se) acoperi cu nori, ceață etc. 12 vr (Îe) Când se ~lește ziua cu noaptea Pe înserate. 13 vt A înfășură urzeala pe sulul dinapoi al războiului de țesut. 14 vt Reg) A trece o țesătură din lână prin piuă. 15-16 vtr A (se) înfășură în ceva. 17 vt (Pfm; îe) Rogojina nu te ~lește O unealtă rea nu poate servi bine.

ÎNVELÍ, învelesc, vb. IV. Tranz. 1. (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A acoperi; (urmat de determinări introduse prin prep. «în») a înfășura. A învelit copilul cu plapuma. A învelit pachetul în hîrtie.Ofițerul de cuart, învelit în mantaua de ploaie, controlează cercetător busola. BART, S. M. 16. A întîlnit doi tineri călări, care se îndreptau în fuga cailor spre dealul Catalinei, din care a cunoscut pe Dragomir curteanul, iar pe celălalt nu l-a putut videa, fiind învelit cu mantaua. NEGRUZZI, S. I 108. ◊ Fig. [Boul] pornește cu pași grei, se apropie de stăpîn, pînă cînd îl învelește în umbra trupului lui trudit, ca într-o pînză răcoroasă. GÎRLEANU, L. 39. (Fără determinare) Soarele e galben, norii-l învelesc, Rîurile albe în sînge roșesc. BOLINTINEANU, O. 10. ◊ Refl. De foame ar fi ce-ar fi, Dar n-am cu ce mă-nveli. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 464. (Cu pronunțare regională) Făt-Frumos își spălă fața în baia de lacrîmi, apoi învălindu-se în mantaua ce i-o țăsuse... se culcă. EMINESCU, N. 29. ♦ (Cu privire la cărți sau caiete) A acoperi scoarțele cu hîrtie; a îmbrăca. 2. (Cu privire la case) A acoperi cu țiglă, tablă etc. Casa noastră e învelită cu șindrilă. STANCU, D. 295. Casele învălite cu argint... strălucea la soare. ISPIRESCU, L. 300. 3. (Cu privire la foc) A acoperi cu un strat de pămînt, de cenușă etc., pentru a face să ardă mocnit; a învălui. Focul e-nvelit pe vatră, Iar opaițele-au murit Și prin satul adormit Doar vrun cîne-n somn mai latră Răgușit. COȘBUC, P. I 48.

A ÎNVELÍ ~ésc tranz. 1) A acoperi cu ceva de asupra sau de jur împrejur. 2) (urzeală) A înfășura pe sulul dinapoi al războiului de țesut. /în + sl. valiti

învelì v. 1. a pune sau întinde deasupra sau pe margini: a înveli casa, pa-tul, focul; 2. a înfășură. [V. văl: lit. a acoperi cu un văl].

învălésc (est) și învelésc (vest) v. tr. (în și vsl. valiti, a învăli, a învălui, a învălătuci, d. valŭ, val, undă. V. nă- și pră-vălesc, vălătuc). Acoper: zăpada învălește pămîntu, a învăli un bolnav cu plapoma. Învălătucesc, înfășor: niște mănușĭ învălite într’o hîrtie. V. refl. Mă acoper (cu plapoma).

învălít, -ă adj. (d. învălesc). Est. Fig. Gras, durduliŭ. – Dim. învălițel, -ică.

învelésc, -líș, -litoare, V. învăl-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

învelít adj. m., pl. învelíți; f. sg. învelítă, pl. învelíte

învelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învelésc, imperf. 3 sg. înveleá; conj. prez. 3 înveleáscă

învelí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învelésc, imperf. 3 sg. înveleá; conj. prez. 3 sg. și pl. înveleáscă

arată toate definițiile

Intrare: învelit (adj.)
învelit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învelit
  • ‑nvelit
  • învelitul
  • învelitu‑
  • ‑nvelitul
  • ‑nvelitu‑
  • înveli
  • ‑nveli
  • învelita
  • ‑nvelita
plural
  • înveliți
  • ‑nveliți
  • înveliții
  • ‑nveliții
  • învelite
  • ‑nvelite
  • învelitele
  • ‑nvelitele
genitiv-dativ singular
  • învelit
  • ‑nvelit
  • învelitului
  • ‑nvelitului
  • învelite
  • ‑nvelite
  • învelitei
  • ‑nvelitei
plural
  • înveliți
  • ‑nveliți
  • înveliților
  • ‑nveliților
  • învelite
  • ‑nvelite
  • învelitelor
  • ‑nvelitelor
vocativ singular
plural
Intrare: învelit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învelit
  • ‑nvelit
  • învelitul
  • învelitu‑
  • ‑nvelitul
  • ‑nvelitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • învelit
  • ‑nvelit
  • învelitului
  • ‑nvelitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: înveli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înveli
  • ‑nveli
  • învelire
  • ‑nvelire
  • învelit
  • ‑nvelit
  • învelitu‑
  • ‑nvelitu‑
  • învelind
  • ‑nvelind
  • învelindu‑
  • ‑nvelindu‑
singular plural
  • învelește
  • ‑nvelește
  • înveliți
  • ‑nveliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învelesc
  • ‑nvelesc
(să)
  • învelesc
  • ‑nvelesc
  • înveleam
  • ‑nveleam
  • învelii
  • ‑nvelii
  • învelisem
  • ‑nvelisem
a II-a (tu)
  • învelești
  • ‑nvelești
(să)
  • învelești
  • ‑nvelești
  • înveleai
  • ‑nveleai
  • înveliși
  • ‑nveliși
  • înveliseși
  • ‑nveliseși
a III-a (el, ea)
  • învelește
  • ‑nvelește
(să)
  • învelească
  • ‑nvelească
  • învelea
  • ‑nvelea
  • înveli
  • ‑nveli
  • învelise
  • ‑nvelise
plural I (noi)
  • învelim
  • ‑nvelim
(să)
  • învelim
  • ‑nvelim
  • înveleam
  • ‑nveleam
  • învelirăm
  • ‑nvelirăm
  • înveliserăm
  • ‑nveliserăm
  • învelisem
  • ‑nvelisem
a II-a (voi)
  • înveliți
  • ‑nveliți
(să)
  • înveliți
  • ‑nveliți
  • înveleați
  • ‑nveleați
  • învelirăți
  • ‑nvelirăți
  • înveliserăți
  • ‑nveliserăți
  • înveliseți
  • ‑nveliseți
a III-a (ei, ele)
  • învelesc
  • ‑nvelesc
(să)
  • învelească
  • ‑nvelească
  • înveleau
  • ‑nveleau
  • înveli
  • ‑nveli
  • înveliseră
  • ‑nveliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

învelit (adj.)

etimologie:

  • vezi înveli
    surse: DEX '09 DEX '98

învelit (s.n.)

etimologie:

  • vezi înveli
    surse: DEX '09 DEX '98

înveli învelire

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) acoperi cu ceva, a (se) înfășura în ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: acoperi înfășura antonime: dezveli attach_file 7 exemple
    exemple
    • A învelit copilul cu plapuma. A învelit pachetul în hârtie.
      surse: DLRLC
    • Ofițerul de cuart, învelit în mantaua de ploaie, controlează cercetător busola. BART, S. M. 16.
      surse: DLRLC
    • A întîlnit doi tineri călări, care se îndreptau în fuga cailor spre dealul Catalinei, din care a cunoscut pe Dragomir curteanul, iar pe celălalt nu l-a putut videa, fiind învelit cu mantaua. NEGRUZZI, S. I 108.
      surse: DLRLC
    • figurat [Boul] pornește cu pași grei, se apropie de stăpîn, pînă cînd îl învelește în umbra trupului lui trudit, ca într-o pînză răcoroasă. GÎRLEANU, L. 39.
      surse: DLRLC
    • (Fără determinare) Soarele e galben, norii-l învelesc, Rîurile albe în sînge roșesc. BOLINTINEANU, O. 10.
      surse: DLRLC
    • De foame ar fi ce-ar fi, Dar n-am cu ce mă-nveli. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 464.
      surse: DLRLC
    • cu pronunțare regională Făt-Frumos își spălă fața în baia de lacrîmi, apoi învălindu-se în mantaua ce i-o țăsuse... se culcă. EMINESCU, N. 29.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A acoperi scoarțele unei cărți sau ale unui caiet cu hârtie, cu material plastic etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: îmbrăca
    • 1.2. tranzitiv A acoperi o casă cu țigle, cu tablă etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Casa noastră e învelită cu șindrilă. STANCU, D. 295.
        surse: DLRLC
      • Casele învălite cu argint... strălucea la soare. ISPIRESCU, L. 300.
        surse: DLRLC
    • 1.3. tranzitiv A acoperi focul (sau jarul etc.) cu pământ sau cu cenușă pentru a-l face să ardă mocnit.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: învălui attach_file un exemplu
      exemple
      • Focul e-nvelit pe vatră, Iar opaițele-au murit Și prin satul adormit Doar vrun cîne-n somn mai latră Răgușit. COȘBUC, P. I 48.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A înfășura urzeala pe sulul dinapoi al războiului.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: