opțiuni
  • info
10 definiții pentru învelit (s.n.)

Explicative DEX

ÎNVELIT1 s. n. Faptul de a (se) înveli; învelire. – V. înveli.

ÎNVELIT1 s. n. Faptul de a (se) înveli; învelire. – V. înveli.

învelit1 sn [At: MARIAN, NA. 12 / V: (înv) ~văl~ / Pl: ~uri / E: înveli] 1-10 Învelire (1-10).

ÎNVELIT, † ÎNVĂLIT I. adj. p. ÎNVELI, ÎNVĂLI. 1 Înfășurat: un pachet ~ 2 spec. Înfășurat la cap, îmbrobodit: dintr’acei doi Turci... era unul... învălit turcește, pre carele apoi l-au făcut Dumitrașco-Vodă agă (N.-COST.); Trans. despre neveste: fetele umblă cu capul gol... pe cînd nevestele sînt învălite, adesea îmbroboite cu ștergare (IK.-BRS.) 3 ⛓ Înfășurat împrejurul sulului dinapoi ai războiului: sulul cu firele învălite... se așază pe picioarele dinapoi ale războiului (PĂC.) 4 Olten. Învoit, îndesat (despre flori și crestele păsărilor) (CIAUȘ.) 5 Acoperit C. NEÎNVELIT. II. sbst. Faptul de a (se) înveli: ~ul cărților; învălitul pînzei este operația ce urmează urzitul (PAMF.).

ÎNVELIT s. n. Faptul de a (se) înveli; învelire.

învălit1 sn vz învelit1

Ortografice DOOM

învelit s. n.

învelit s. n.

învelit s. n.

Sinonime

ÎNVELIT s. 1. v. învelire. 2. v. îmbrăcare.

ÎNVELIT s. 1. acoperire, înfășurare, învelire, (pop.) învăluire. (~ cuiva cu un pled.) 2. acoperire, imbrăcare, învelire. (~ unui caiet.)

Intrare: învelit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învelit
  • ‑nvelit
  • învelitul
  • învelitu‑
  • ‑nvelitul
  • ‑nvelitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • învelit
  • ‑nvelit
  • învelitului
  • ‑nvelitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

învelitsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi înveli DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „învelit” (8 clipuri)
Clipul 1 / 8