2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTORTOCHEÁT, -Ă, întortocheați, -te, adj. (Despre drumuri, ape etc.) Sinuos, cotit. ♦ (Despre drumuri) Greu de găsit; încurcat2 (I 2). ♦ (Despre linii, fire etc.) Orientat în sensuri diverse; încâlcit. ♦ (Despre grafie; fig. despre modul de a vorbi, de a scrie) Complicat, cu reveniri, cu digresiuni. ♦ (Despre clădiri) Cu multe cotituri, cu împărțire complicată. – V. întortochea.

întortocheat, ~ă a [At: C. NEGRUZZI, I, 266 / P: ~ochiat / V: ~ocat, ~ochiat, ~oiat, tortochiat / Pl: ~ați, ~e / E: întortochea] 1 (D. fire sau obiecte alungite) Răsucit. 2 (Pex) Încâlcit. 3 (D. drumuri, ape) Sinuos. 4 (D. un lucru, o idee) Complicat. 5 (D. linii, fire) Orientat în sensuri diferite. 6 (D. modul de a vorbi sau de a scrie) Cu reveniri și digresiuni. 7 (D. grafie) Greu de înțeles. 8 (D. clădiri) Cu împărțire complicată. 9 (D. drumuri) Greu de găsit. 10 (D. persoane) Ascuns. 11 (Pex) Greu de înțeles.

ÎNTORTOCHEÁT, -Ă, întortocheați, -te, adj. (Despre drumuri, ape etc.) Sinuos, cotit. ♦ (Despre drumuri) Greu de găsit; încurcat2 (I 2). ♦ (Despre linii, fire etc.) Orientat în sensuri diverse. ♦ (Despre grafie; fig. despre modul de a vorbi, de a scrie) Complicat, cu reveniri, cu digresiuni. ♦ (Despre clădiri) Cu multe cotituri, cu împărțire complicată. – V. întortochea.

ÎNTORTOCHEÁT, -Ă, întortocheați, -te, adj. 1. (Despre drumuri sau ape) Cu multe ocoluri și cotituri; cotit. Bătrîna mergea înainte... și privea drumul pustiu și întortocheat ce i se deschidea în față. DUMITRIU, N. 153. Prin arșița verii, pe ulițele întortocheate, prin căsuțele săpate mai mult în pămînt, plutea o pace și o jale de ruină. SADOVEANU, O. I 162. Uneori un pîrîu... pierea apoi cu totul în crăpături întortocheate. GALACTION, O. I 38. ♦ (Despre litere, scris) Încurcat, încîlcit, complicat. Cartea pe care mă năcăjeam, urmărind cu degetul și cu priviri mirate buchi mari, întortocheate și cîrligate ca niște gîngănii, era abecedarul lui Creangă. SADOVEANU, E. 110. ◊ Fig. (Despre modul de a vorbi, despre fraze, gîndire etc.) Spune și-o cimilitură Cam obscură Într-un stil întortocheat. TOPÎRCEANU, P. O. 24. Se împiedică uneori într-o frazeologie întortocheată și alteori alunecă în perifraze fără folos. ODOBESCU, S. II 380. Fraze mari întortocheate și scîlciate. NEGRUZZI, S. I 266. ♦ (Despre clădiri) Cu încăperi încurcate, cotite, complicate. Palaturi întortocheate. ISPIRESCU, U. 116. 2. (Despre linii, fire, sîrme și despre obiectele pe care le alcătuiesc ele) Învîrtit, răsucit (în toate sensurile). Agrafe de ale lor întortocheate ca niște melci uriași. ODOBESCU, S. II 264. Încîrligat și întortocheat Și de urechi e agățat. (Cercelul). 3. Fig. (Rar, despre persoane și firea lor) Curios, greu de înțeles, complicat. Sub învelișul de gheață din afară, Pașadia ascundea o fire pătimașă, întortocheată, tenebroasă. M. I. CARAGIALE, C. 12.

ÎNTORTOCHEÁT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre drumuri, ape) Care are curburi neregulate; cu multe cotituri; sinuos; cotit. 2) (despre linii, fire) Care are o orientare neregulată; răsucit în direcții diferite; încâlcit. 3) (despre modul de exprimare scrisă sau orală) Care este greu de înțeles; neclar; confuz. 4) (despre clădiri) Care are o arhitectură bizară. /v. a (se) întortochea

ÎNTORTOCHEÁ, întortochez, vb. I. 1. Refl. (Despre drumuri, ape etc.) A avea o linie sinuoasă, cotită. 2. Tranz. A complica, a încâlci un lucru, o idee. – Lat. *intorticulare.

ÎNTORTOCHEÁ, întortochez, vb. I. 1. Refl. (Despre drumuri, ape etc.) A avea o linie sinuoasă, cotită. 2. Tranz. A complica, a încâlci un lucru, o idee. – Lat. *intorticulare.

întortochea [At: ODOBESCU, S. III, 409 / V: întortoca, ~ochia, ~oia, tortochia / Pzi: ~chez / E: ml *intorticulare] 1 vt A răsuci. 2 vr (D. drumuri, ape) A avea o linie sinuoasă, cotită. 3 vt (Fig) A complica un lucru, o idee.

ÎNTORTOCHEÁ, întortochez, vb. I. Tranz. A învîrti în toate felurile, spre a produce confuzie; a suci, a încîlci. Cum mai poate acest om întortochea vorbele, cînd totul e terminat și planurile sînt acum fapte care grăiesc? CAMIL PETRESCU, B. 187. Oricît am voi să întortochem lucrurile, acesta este purul și exactul adevăr. ODOBESCU, S. III 409.

A SE ÎNTORTOCHEÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (mai ales despre drumuri) A avea mai multe cotituri; a fi cotit. /<lat. intorticulare

A ÎNTORTOCHEÁ ~éz tranz. (idei, lucrări, probleme) A face (mai) complicat (decât este în realitate); a complica. /<lat. intorticulare

întortochéz, a -chĭá (vest) și -cheá (est). v. tr. (d. întort, de unde s’a făcut *întóartec, a -cá, apoĭ întortocá, eŭ întórtoc [Ban. Trans.] apoĭ -chĭa, orĭ d. lat. *întortĭcare saŭ *întortĭculare; fr. entortiller, sp. entortijar). Sucesc, învîrtesc: a întortochĭa cărările, (fig.) o frază. V. trunchez.

întortochĭát, -ă adj. Sucit, învîrtit, labirintic: oraș cu strade întortochĭate. Fig. Frază întortochĭată, frază sucită și obscură. Adv. A scrie întortochĭat, a scrie sucit, obscur. – În est -cheat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

întortocheá (a ~) vb., ind. prez. 3 întortocheáză; conj. prez. 3 întortochéze; ger. întortochínd

întortocheá vb., ind. prez. 1 sg. întortochéz, 3 sg. și pl. întortocheáză; conj. prez. 3 sg. și pl. întortochéze; ger. întortochínd


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNTORTOCHEÁT adj. 1. v. cotit. 2. (rar) labirintic. (Clădire cu culoare ~.) 3. v. încâlcit.

ÎNTORTOCHEÁT adj. v. complicat.

ÎNTORTOCHEAT adj. 1. cotit, sinuos, sucit, șerpuit, șerpuitor, (rar) șerpuind, (înv. și reg.) șovăit, (înv.) serpentin. (Un drum ~.) 2. (rar) labirintic. (Clădire cu culoare ~.) 3. încîlcit, încurcat, sucit. (Fraze ~.)

Intrare: întortocheat
întortocheat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întortocheat
  • ‑ntortocheat
  • întortocheatul
  • întortocheatu‑
  • ‑ntortocheatul
  • ‑ntortocheatu‑
  • întortochea
  • ‑ntortochea
  • întortocheata
  • ‑ntortocheata
plural
  • întortocheați
  • ‑ntortocheați
  • întortocheații
  • ‑ntortocheații
  • întortocheate
  • ‑ntortocheate
  • întortocheatele
  • ‑ntortocheatele
genitiv-dativ singular
  • întortocheat
  • ‑ntortocheat
  • întortocheatului
  • ‑ntortocheatului
  • întortocheate
  • ‑ntortocheate
  • întortocheatei
  • ‑ntortocheatei
plural
  • întortocheați
  • ‑ntortocheați
  • întortocheaților
  • ‑ntortocheaților
  • întortocheate
  • ‑ntortocheate
  • întortocheatelor
  • ‑ntortocheatelor
vocativ singular
plural
Intrare: întortochea
verb (VT208)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întortochea
  • ‑ntortochea
  • întortochere
  • ‑ntortochere
  • întortocheat
  • ‑ntortocheat
  • întortocheatu‑
  • ‑ntortocheatu‑
  • întortochind
  • ‑ntortochind
  • întortochindu‑
  • ‑ntortochindu‑
singular plural
  • întortochea
  • ‑ntortochea
  • întortocheați
  • ‑ntortocheați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întortochez
  • ‑ntortochez
(să)
  • întortochez
  • ‑ntortochez
  • întortocheam
  • ‑ntortocheam
  • întortocheai
  • ‑ntortocheai
  • întortocheasem
  • ‑ntortocheasem
a II-a (tu)
  • întortochezi
  • ‑ntortochezi
(să)
  • întortochezi
  • ‑ntortochezi
  • întortocheai
  • ‑ntortocheai
  • întortocheași
  • ‑ntortocheași
  • întortocheaseși
  • ‑ntortocheaseși
a III-a (el, ea)
  • întortochea
  • ‑ntortochea
(să)
  • întortocheze
  • ‑ntortocheze
  • întortochea
  • ‑ntortochea
  • întortoche
  • ‑ntortoche
  • întortochease
  • ‑ntortochease
plural I (noi)
  • întortochem
  • ‑ntortochem
(să)
  • întortochem
  • ‑ntortochem
  • întortocheam
  • ‑ntortocheam
  • întortochearăm
  • ‑ntortochearăm
  • întortocheaserăm
  • ‑ntortocheaserăm
  • întortocheasem
  • ‑ntortocheasem
a II-a (voi)
  • întortocheați
  • ‑ntortocheați
(să)
  • întortocheați
  • ‑ntortocheați
  • întortocheați
  • ‑ntortocheați
  • întortochearăți
  • ‑ntortochearăți
  • întortocheaserăți
  • ‑ntortocheaserăți
  • întortocheaseți
  • ‑ntortocheaseți
a III-a (ei, ele)
  • întortochea
  • ‑ntortochea
(să)
  • întortocheze
  • ‑ntortocheze
  • întortocheau
  • ‑ntortocheau
  • întortochea
  • ‑ntortochea
  • întortocheaseră
  • ‑ntortocheaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întortocheat

  • 1. Despre drumuri, ape etc.:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cotit sinuos antonime: drept (adj.) attach_file 3 exemple
    exemple
    • Bătrîna mergea înainte... și privea drumul pustiu și întortocheat ce i se deschidea în față. DUMITRIU, N. 153.
      surse: DLRLC
    • Prin arșița verii, pe ulițele întortocheate, prin căsuțele săpate mai mult în pămînt, plutea o pace și o jale de ruină. SADOVEANU, O. I 162.
      surse: DLRLC
    • Uneori un pîrîu... pierea apoi cu totul în crăpături întortocheate. GALACTION, O. I 38.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre drumuri) Greu de găsit; încurcat.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: încurcat (adj.)
    • 1.2. (Despre linii, fire etc. și despre obiectele pe care le alcătuiesc ele) Orientat în sensuri diverse.
      exemple
      • Agrafe de ale lor întortocheate ca niște melci uriași. ODOBESCU, S. II 264.
        surse: DLRLC
      • Încîrligat și întortocheat Și de urechi e agățat. (Cercelul).
        surse: DLRLC
    • 1.3. (Despre grafie) Complicat, cu reveniri, cu digresiuni.
      exemple
      • Cartea pe care mă năcăjeam, urmărind cu degetul și cu priviri mirate buchi mari, întortocheate și cîrligate ca niște gîngănii, era abecedarul lui Creangă. SADOVEANU, E. 110.
        surse: DLRLC
      • 1.3.1. figurat (Despre modul de a vorbi, de a scrie) Complicat, cu reveniri, cu digresiuni.
        surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: complicat confuz attach_file 3 exemple
        exemple
        • Spune și-o cimilitură Cam obscură Într-un stil întortocheat. TOPÎRCEANU, P. O. 24.
          surse: DLRLC
        • Se împiedică uneori într-o frazeologie întortocheată și alteori alunecă în perifraze fără folos. ODOBESCU, S. II 380.
          surse: DLRLC
        • Fraze mari întortocheate și scîlciate. NEGRUZZI, S. I 266.
          surse: DLRLC
    • 1.4. (Despre clădiri) Cu multe cotituri, cu împărțire complicată.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: labirintic attach_file un exemplu
      exemple
      • Palaturi întortocheate. ISPIRESCU, U. 116.
        surse: DLRLC
    • 1.5. figurat rar (Despre persoane și firea lor) Greu de înțeles.
      exemple
      • Sub învelișul de gheață din afară, Pașadia ascundea o fire pătimașă, întortocheată, tenebroasă. M. I. CARAGIALE, C. 12.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi întortochea
    surse: DEX '09 DEX '98

întortochea întortocheat întortochere întortocare întortochiare întortoiere tortochere

  • 1. reflexiv (Despre drumuri, ape etc.) A avea o linie sinuoasă, cotită.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. tranzitiv A complica, a încâlci un lucru, o idee.
    exemple
    • Cum mai poate acest om întortochea vorbele, cînd totul e terminat și planurile sînt acum fapte care grăiesc? CAMIL PETRESCU, B. 187.
      surse: DLRLC
    • Oricît am voi să întortochem lucrurile, acesta este purul și exactul adevăr. ODOBESCU, S. III 409.
      surse: DLRLC

etimologie: