7 definiții pentru răsucit (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂSUCIT, -Ă, răsuciți, -te, adj. Care a fost supus unei operații de răsucire (1). ♦ În formă de spirală. ♦ (Despre țigări) Făcut cu mâna prin înfășurarea tutunului într-o foiță. – V. răsuci.

RĂSUCIT, -Ă, răsuciți, -te, adj. Care a fost supus unei operații de răsucire (1). ♦ În formă de spirală. ♦ (Despre țigări) Făcut cu mâna prin înfășurarea tutunului într-o foiță. – V. răsuci.

răsucit, ~ă a [At: BIBLIA (1688), 681/21 / Pl: ~iți, ~e / E: răsuci] 1 (D. fire textile) Învârtit în jurul lui însuși, printr-o mișcare în același sens. 2 (D. mustăți, păr) Care este sucit într-un sens. 3 (D. gene) Răsfrânt (1). 4 (D. țigări) Făcut cu mâna, prin înfășurarea tutunului într-o foiță. 5 În formă de spirală. 6 Îndoit. 7 Strâmb. 8 Sinuos. 9 (D. corp sau privire) Întors într-o parte Si: rotit2 (6).

RĂSUCIT, -Ă, răsuciți, -te, adj. 1. Care a fost supus răsucirii. Era un bătrîn frumos, falnic, ras proaspăt, cu mustățile sure, răsucite. BART, S. M. 45. 2. În formă de spirală. Tăcută nălucește biserica străbună Cu turnuri răsucite ascunse sub cupole. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 125. 3. (Despre țigări) Făcut cu mîna, prin înfășurarea tutunului într-o foiță. Suge cu sete o țigară răsucită din tutun verde. STANCU, D. 246.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂSUCIT adj. 1. v. filat. 2. v. contorsionat. 3. (rar) torsat, torsionat. (O bară ~.) 4. curbat, încovoiat, îndoit, întors, strâmb, strâmbat. (Cui ~.) 5. curbat, încovoiat, îndoit, strâmb. (Fiare ~.) 6. întors, învârtit, rotit, sucit. (A lăsat cheia ~ în broască.) 7. încolăcit, înfășurat, învălătucit, sucit. (Val de pânză ~.)

RĂSUCIT adj. v. deplasat, dezarticulat, dislocat, luxat, scrântit, sucit.

RĂSUCIT adj. 1. (TEXT.) filat, tors. (Lînă ~.) 2. contorsionat, sucit. (Un corp ~.) 3. (rar) torsat, torsionat. (O bară ~.) 4. curbat, încovoiat, îndoit, întors, strîmb, strîmbat. (Cui ~.) 5. curbat, încovoiat, îndoit, strîmb. (Fiare ~.) 6. întors, învîrtit, rotit, sucit. (A lăsat cheia ~ în broască.)

răsucit adj. v. DEPLASAT. DEZARTICULAT. DISLOCAT. LUXAT. SCRÎNTIT. SUCIT.

Intrare: răsucit (adj.)
răsucit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răsucit
  • răsucitul
  • răsucitu‑
  • răsuci
  • răsucita
plural
  • răsuciți
  • răsuciții
  • răsucite
  • răsucitele
genitiv-dativ singular
  • răsucit
  • răsucitului
  • răsucite
  • răsucitei
plural
  • răsuciți
  • răsuciților
  • răsucite
  • răsucitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răsucit, răsuciadjectiv

  • 1. Care a fost supus unei operații de răsucire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Era un bătrîn frumos, falnic, ras proaspăt, cu mustățile sure, răsucite. BART, S. M. 45. DLRLC
    • 1.1. În formă de spirală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Tăcută nălucește biserica străbună Cu turnuri răsucite ascunse sub cupole. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 125. DLRLC
    • 1.2. (Despre țigări) Făcut cu mâna prin înfășurarea tutunului într-o foiță. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Suge cu sete o țigară răsucită din tutun verde. STANCU, D. 246. DLRLC
etimologie:
  • vezi răsuci DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.