13 definiții pentru curios


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

curios, ~oa [At: (a. 1783) CAT. MAN. II, 343/54 / V: ~oz / P: ~ri-os, ~ri-oa-să / Pl: ~oși, ~oase / E: fr curieux, lat curiosus, it curioso] 1-2 smf, a (Ființă) care manifestă curiozitate (1). 3-5 smf, a, av (Pex) Indiscret. 6-7 smf, a (Ființă sau obiect) care stârnește curiozitatea (1). 8-9 a, av Straniu. 10-11 a, av Surprinzător. 13 a, av Original.

CURIÓS, -OÁSĂ, curioși, -oase, adj. 1. Care manifestă curiozitate. ♦ Indiscret. 2. Care stârnește curiozitate; ciudat, straniu; surprinzător, neobișnuit; original. [Pr.: -ri-os] – Din fr. curieux, lat. curiosus, it. curioso.

CURIÓS, -OÁSĂ, curioși, -oase, adj. 1. Care manifestă curiozitate. ♦ Indiscret. 2. Care stârnește curiozitate; ciudat, straniu; surprinzător, neobișnuit; original. [Pr.: -ri-os] – Din fr. curieux, lat. curiosus, it. curioso.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

curiós (-ri-os) adj. m., pl. curióși; f. curioásă, pl. curioáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CURIÓS adj. 1. v. neobișnuit. 2. v. indiscret.

CURIÓS, -OÁSĂ adj. 1. Care manifestă curiozitate; indiscret. 2. Care stârnește curiozitate; ciudat, neobișnuit. [Pron. -ri-os, var. (pop.) curioz, -oază adj. / cf. fr. curieux, it. curioso, lat. curiosus].

CURIÓS, -OÁSĂ adj. 1. care manifestă curiozitate; indiscret. 2. care stârnește curiozitate; ciudat, neobișnuit. (< fr. curieux, lat. curiosus, it. curioso)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

curiós (curioásă), adj.1. Ciudat, straniu. – 2. Indiscret. – Mr. curios. It. curioso, și mai tîrziu fr. curieux (sec. XIX). Înainte se pronunța și curioz, ca în it., sau in ngr. ϰοριόζος. – Der. necurios, adj. (fără curiozitate); curiositate, s. f. (curiozitate).

CURIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care manifestă curiozitate. 2) Care este indiscret. 3) Care iese din comun. [Sil. -ri-os] /<fr. curieux, lat. curiosus

curios a. 1. doritor de a cunoaște, de a vedea, de a ști; 2. rar, care exercită curiozitatea; 3. indiscret.

*curiós, -oásă adj. (lat. curiosus, d. cura, grijă). Doritor de a ști, de a vedea. Indiscret, care se interesează de ceĭa de nu-l privește: copil curios. Singular, cĭudat, straniŭ, al draculuĭ: curios lucru și asta! Sucit, năzuros: curios om! Interj. de mirare: Curios! Adv. În mod curios. – În Mold. nord curioz (rus. kurióznyĭ).

curiós adj. m. (sil. -ri-os), pl. curióși; f. sg. curioásă, pl. curioáse

CURIOS adj. 1. bizar, ciudat, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, năstrușnic, neobișnuit, original, paradoxal, singular, straniu, (livr.) abracadabrant, (rar) străin, (pop.) pidosnic, pocit, poznaș, (Mold.) deșănțat, (Transilv., Ban. și Olt.) șod, (înv.) ciudos, (grecism înv.) paraxin, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) fistichiu, întors, sucit, trăsnit. (Ce chestie ~!) 2. indiscret. (Ce ești așa ~?)

Intrare: curios
curios adjectiv
  • silabație: -ri-os
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curios
  • curiosul
  • curiosu‑
  • curioa
  • curioasa
plural
  • curioși
  • curioșii
  • curioase
  • curioasele
genitiv-dativ singular
  • curios
  • curiosului
  • curioase
  • curioasei
plural
  • curioși
  • curioșilor
  • curioase
  • curioaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)