17 definiții pentru înnebuni nebuni

Articole pe această temă:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înnebuni [At: CORESI, EV. 543 / S și: îne~ / Pzi: ~nesc / E: în- + nebun] 1 vt A face pe cineva să-și piardă stăpânirea de sine Si: a agasa, a enerva. 2-3 vt (Pfm; îe) Nu mă ~! Se spune cuiva pentru a exprima (mirarea sau) neîncrederea față de cele auzite. 4 vt (Îae) Lasă-mă în pace! 5 vi A fi atins de demență Si: a se aliena. 6 vt (Îe) A ~ după cineva (sau ceva) A-i plăcea cuiva foarte mult cineva sau ceva.

ÎNNEBUNÍ, înnebunesc, vb. IV. Intranz. A-și pierde facultățile mintale; a deveni nebun; a se aliena; (prin exagerare) a-și pierde calmul, stăpânirea de sine. ◊ Tranz. Durerea l-a înnebunit.Expr. (Tranz.) Nu mă-nnebuni!, se spune cuiva pentru a exprima mirarea sau neîncrederea față de cele auzite. ♦ Tranz. A face pe cineva să-și piardă stăpânirea de sine; a agasa, a enerva. – În + nebun.

ÎNNEBUNÍ, înnebunesc, vb. IV. Intranz. A fi atins de nebunie, de demență; a deveni nebun; a se aliena; (prin exagerare) a-și pierde calmul, stăpânirea de sine. ◊ Tranz. Durerea l-a înnebunit.Expr. (Tranz.) Nu mă-nnebuni!, se spune cuiva pentru a exprima mirarea sau neîncrederea față de cele auzite. ♦ Tranz. A face pe cineva să-și piardă stăpânirea de sine; a agasa, a enerva. – În + nebun.

ÎNNEBUNÍ, înnebunesc, vb. IV. Intranz. A-și pierde facultățile mintale, a ajunge nebun; (prin exagerare) a deveni zăpăcit, aiurit. Pe pustiul țărm al mării stă cu părul despletit Toamna, ca o călătoare care a înnebunit. D. BOTEZ, P. O. 50. Trăia la praguri, și-n nevoi Că-n urm-o-nnebunit. COȘBUC, P. I 229. ◊ Expr. (Familiar) Ai înnebunit? exprimă mirarea și blamul față de vorba sau purtarea nepotrivită a interlocutorului. ◊ Tranz. L-a înnebunit frica. (Expr.; familiar) Nu mă-nnebuni! exclamație folosită cînd se spun lucruri de necrezut, care te uimesc, te minunează. Nu mă-nnebuni, onorabile! Dumneata ești? CARAGIALE, O. I 81. Au făcut vro bazaconie la d-ta în casă?... nu mă-nnebuni! ALECSANDRI, T. 993. ♦ Tranz. A plictisi, a agasa. Ei, destul acuma, lasă, nu ne mai înnebuni. CONTEMPORANUL, I 163. ◊ Expr. A înnebuni de cap (pe cineva) = a zăpăci (pe cineva). – Variantă: nebuní (RETEGANUL, P. IV 49, EMINESCU, N. 9, NEGRUZZI, S. I 32) vb. IV.

A ÎNNEBUNÍ ~ésc 1. intranz. A deveni nebun; a pierde facultatea de a judeca normal; a se scrânti; a se sminti; a se aliena. ◊ Ai ~it? exclamație de dezaprobare față de ceea ce zice sau face cineva. ~ după cineva (sau după ceva) a dori foarte mult pe cineva sau ceva. 2. tranz. A scoate din starea normală; a ameți; a zăpăci; a buimăci. ~ de cap pe cineva.Nu mă ~! se spune pentru a-și exprima mirarea sau neîncrederea față de cele auzite. /în + nebun

înebunésc v. intr. Devin nebun. V. tr. Prefac în nebun. – Se zice și se scrie și înnebunésc. Maĭ vechĭ și maĭ rar azĭ și nebunésc. Ca v. refl. mă îne- și nebunesc după cineva saŭ după ceva, îmĭ place foarte mult, mă daŭ în vînt. Mă nebunesc, fac nebuniĭ copilăreștĭ, zburd: nu vă maĭ nebunițĭ, măĭ băĭețĭ! V. bălăbănesc.

2) nebunésc verb V. înebunesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înnebuní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnebunésc, imperf. 3 sg. înnebuneá; conj. prez. 3 să înnebuneáscă

înnebuní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnebunésc, imperf. 3 sg. înnebuneá; conj. prez. 3 sg. și pl. înnebuneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNNEBUNÍ vb. (MED.) a se aliena, a se sminti, a se țicni, (pop. și fam.) a (se) strechea, (Transilv., Maram. și Ban.) a (se) bolânzi, (prin Munt.) a primi, (Mold.) a sturluiba, a zăluzi, a (se) zărghi, (fam.) căpia, a se sona, (fig.) a se scrânti, a se trăsni, a se țăcăni.

ÎNNEBUNI vb. (MED.) a se aliena, a se sminti, a se țicni, (pop. și fam.) a (se) strechea, (Transilv., Maram. și Ban.) a (se) bolînzi, (prin Munt.) a primi, (Mold.) a sturluiba, a zăluzi, a (se) zărghi, (fam.) a căpia, (fig.) a se scrînti, a se trăsni, a se țăcăni.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

A ÎNNEBUNI a da benga în cineva, a se dili, a o lua razna, a mânca ceapa ciorii, a mânca ciuperci, a-și pierde mințile, a i se pune piticul, a i se răsturna (cuiva) cloșca, a se scrânti, a se sona, a se țăcăni, a se țicni, a se ușchi.

a înnebuni de cap (pe cineva) expr. a exaspera / a sâcâi (pe cineva).

să-nnebunesc! expr. (vulg.) pe cuvânt de onoare!

Intrare: înnebuni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înnebuni
  • ‑nnebuni
  • înnebunire
  • ‑nnebunire
  • înnebunit
  • ‑nnebunit
  • înnebunitu‑
  • ‑nnebunitu‑
  • înnebunind
  • ‑nnebunind
  • înnebunindu‑
  • ‑nnebunindu‑
singular plural
  • înnebunește
  • ‑nnebunește
  • înnebuniți
  • ‑nnebuniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înnebunesc
  • ‑nnebunesc
(să)
  • înnebunesc
  • ‑nnebunesc
  • înnebuneam
  • ‑nnebuneam
  • înnebunii
  • ‑nnebunii
  • înnebunisem
  • ‑nnebunisem
a II-a (tu)
  • înnebunești
  • ‑nnebunești
(să)
  • înnebunești
  • ‑nnebunești
  • înnebuneai
  • ‑nnebuneai
  • înnebuniși
  • ‑nnebuniși
  • înnebuniseși
  • ‑nnebuniseși
a III-a (el, ea)
  • înnebunește
  • ‑nnebunește
(să)
  • înnebunească
  • ‑nnebunească
  • înnebunea
  • ‑nnebunea
  • înnebuni
  • ‑nnebuni
  • înnebunise
  • ‑nnebunise
plural I (noi)
  • înnebunim
  • ‑nnebunim
(să)
  • înnebunim
  • ‑nnebunim
  • înnebuneam
  • ‑nnebuneam
  • înnebunirăm
  • ‑nnebunirăm
  • înnebuniserăm
  • ‑nnebuniserăm
  • înnebunisem
  • ‑nnebunisem
a II-a (voi)
  • înnebuniți
  • ‑nnebuniți
(să)
  • înnebuniți
  • ‑nnebuniți
  • înnebuneați
  • ‑nnebuneați
  • înnebunirăți
  • ‑nnebunirăți
  • înnebuniserăți
  • ‑nnebuniserăți
  • înnebuniseți
  • ‑nnebuniseți
a III-a (ei, ele)
  • înnebunesc
  • ‑nnebunesc
(să)
  • înnebunească
  • ‑nnebunească
  • înnebuneau
  • ‑nnebuneau
  • înnebuni
  • ‑nnebuni
  • înnebuniseră
  • ‑nnebuniseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nebuni
  • nebunire
  • nebunit
  • nebunitu‑
  • nebunind
  • nebunindu‑
singular plural
  • nebunește
  • nebuniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nebunesc
(să)
  • nebunesc
  • nebuneam
  • nebunii
  • nebunisem
a II-a (tu)
  • nebunești
(să)
  • nebunești
  • nebuneai
  • nebuniși
  • nebuniseși
a III-a (el, ea)
  • nebunește
(să)
  • nebunească
  • nebunea
  • nebuni
  • nebunise
plural I (noi)
  • nebunim
(să)
  • nebunim
  • nebuneam
  • nebunirăm
  • nebuniserăm
  • nebunisem
a II-a (voi)
  • nebuniți
(să)
  • nebuniți
  • nebuneați
  • nebunirăți
  • nebuniserăți
  • nebuniseți
a III-a (ei, ele)
  • nebunesc
(să)
  • nebunească
  • nebuneau
  • nebuni
  • nebuniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înnebuni înnebunire înnebunit nebuni nebunit

  • 1. A-și pierde facultățile mintale; a deveni nebun; a se aliena.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: aliena 4 exemple
    exemple
    • Pe pustiul țărm al mării stă cu părul despletit Toamna, ca o călătoare care a înnebunit. D. BOTEZ, P. O. 50.
      surse: DLRLC
    • Trăia la praguri, și-n nevoi Că-n urm-o-nnebunit. COȘBUC, P. I 229.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Durerea l-a înnebunit.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • tranzitiv L-a înnebunit frica.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin exagerare A-și pierde calmul, stăpânirea de sine.
      surse: DEX '09
    • 1.2. prin exagerare A deveni zăpăcit, aiurit.
      surse: DLRLC
    • 1.3. expresie familiar Ai înnebunit? exprimă mirarea și blamul față de vorba sau purtarea nepotrivită a interlocutorului.
      surse: DLRLC
    • 1.4. expresie tranzitiv Nu mă-nnebuni!, se spune cuiva pentru a exprima mirarea sau neîncrederea față de cele auzite.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Nu mă-nnebuni, onorabile! Dumneata ești? CARAGIALE, O. I 81.
        surse: DLRLC
      • Au făcut vro bazaconie la d-ta în casă?... nu mă-nnebuni! ALECSANDRI, T. 993.
        surse: DLRLC
    • 1.5. tranzitiv A face pe cineva să-și piardă stăpânirea de sine.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: agasa enerva plictisi un exemplu
      exemple
      • Ei, destul acuma, lasă, nu ne mai înnebuni. CONTEMPORANUL, I 163.
        surse: DLRLC
      • 1.5.1. expresie A înnebuni de cap (pe cineva) = a zăpăci (pe cineva).
        surse: DLRLC sinonime: zăpăci

etimologie:

  • În + nebun
    surse: DEX '09 DEX '98