2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înmormântat, ~ă a [At: EMINESCU, N. 24 / Pl: ~ați, ~e / E: înmormânta] 1 (D. morți) Pus în mormânt. 2 (Fig) Uitat.

înmormânta [At: CREANGĂ, A. 61 / Pzi: ~tez, (înv) înmormânt / E: în- + mormânt] 1 vt A pune un mort în mormânt. 2-3 vtr (Șfg) A (se) îngropa. 4 vt (Fig) A da ceva uitării.

ÎNMORMÂNTÁ, înmormântez, vb. I. 1. Tranz. A așeza un mort în mormânt; a îngropa, a înhuma, a astruca, a mormânta. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) îngropa (II 2). ♦ Tranz. A da ceva uitării. – În + mormânt.

ÎNMORMÂNTÁ, înmormântez, vb. I. 1. Tranz. A așeza un mort în mormânt; a îngropa, a înhuma, a astruca, a mormânta. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) îngropa (II 2). ♦ Tranz. A da ceva uitării. – În + mormânt.

ÎNMORMÎNTÁ, înmormîntez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la morți) A pune, a așeza (cu ceremonie) în mormînt; a îngropa. Vrem ca Gălăciuc să fie înmormîntat de noi. SAHIA, N. 40. Trupul lui îl ridicară soția sa și copiii, și-l duseră de-l înmormîntară la mănăstirea lor, la Mărgineni. BĂLCESCU, O. I 102. ◊ Fig. M-au înmormîntat în năsip și m-au prohodit cum știau ei. CREANGĂ, A. 61. 2. Fig. A acoperi bine, a ascunde vederilor, acoperind bine, de toate părțile. Pe-o piatră-n drum, sub un zăplaz S-a pus înmormîntînd în palme-i Slăbitul său obraz. COȘBUC, P. I 102. ◊ Refl. Cu capul pe desagi, mă înmormîntai... în căpița de fîn. HOGAȘ, M. N. 70. – Variantă: mormîntá (MACEDONSKI, O. I 31) vb. I.

ÎNMORMÎNTÁT, -Ă, înmormîntați, -te, adj. (Despre morți) Îngropat, înhumat. (Fig.) Își perinda printr-o lumină de vis multe clipe ale trecutului înmormîntat. SADOVEANU, M. 181.

MORMÎNTÁ vb. I v. înmormînta.

A ÎNMORMÂNTÁ ~éz tranz. 1) A pune în mormânt (respectând anumite ritualuri); a îngropa; a înhuma. 2) rar A astupa din toate părțile, ascunzând privirii. 3) fig. A lăsa să fie uitat; a da uitării. /în + mormânt

înmormântà v. a pune în mormânt un cadavru uman.

înmormîntéz, a v. tr. (d. mormînt). Pun în mormînt, îngrop cu oarecare ceremonie un mort. Fig. Daŭ uĭtăriĭ: a înmormînta un proĭect. – Și îmorm-. În Serbia morm-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înmormântá (a ~) vb., ind. prez. 3 înmormânteáză

înmormântá vb., ind. prez. 1 sg. înmormântéz, 3 sg. și pl. înmormânteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Înmormântat ≠ dezgropat

ÎNMORMÂNTÁ vb. a îngropa, a înhuma, (înv. și reg.) a astruca.

ÎNMORMÎNTA vb. a îngropa, a înhuma, (înv. și reg.) a astruca.

A înmormânta ≠ a deshuma, a dezgropa, a dezmormânta, a exhuma

Intrare: înmormântat
înmormântat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înmormântat
  • ‑nmormântat
  • înmormântatul
  • înmormântatu‑
  • ‑nmormântatul
  • ‑nmormântatu‑
  • înmormânta
  • ‑nmormânta
  • înmormântata
  • ‑nmormântata
plural
  • înmormântați
  • ‑nmormântați
  • înmormântații
  • ‑nmormântații
  • înmormântate
  • ‑nmormântate
  • înmormântatele
  • ‑nmormântatele
genitiv-dativ singular
  • înmormântat
  • ‑nmormântat
  • înmormântatului
  • ‑nmormântatului
  • înmormântate
  • ‑nmormântate
  • înmormântatei
  • ‑nmormântatei
plural
  • înmormântați
  • ‑nmormântați
  • înmormântaților
  • ‑nmormântaților
  • înmormântate
  • ‑nmormântate
  • înmormântatelor
  • ‑nmormântatelor
vocativ singular
plural
Intrare: înmormânta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înmormânta
  • ‑nmormânta
  • înmormântare
  • ‑nmormântare
  • înmormântat
  • ‑nmormântat
  • înmormântatu‑
  • ‑nmormântatu‑
  • înmormântând
  • ‑nmormântând
  • înmormântându‑
  • ‑nmormântându‑
singular plural
  • înmormântea
  • ‑nmormântea
  • înmormântați
  • ‑nmormântați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înmormântez
  • ‑nmormântez
(să)
  • înmormântez
  • ‑nmormântez
  • înmormântam
  • ‑nmormântam
  • înmormântai
  • ‑nmormântai
  • înmormântasem
  • ‑nmormântasem
a II-a (tu)
  • înmormântezi
  • ‑nmormântezi
(să)
  • înmormântezi
  • ‑nmormântezi
  • înmormântai
  • ‑nmormântai
  • înmormântași
  • ‑nmormântași
  • înmormântaseși
  • ‑nmormântaseși
a III-a (el, ea)
  • înmormântea
  • ‑nmormântea
(să)
  • înmormânteze
  • ‑nmormânteze
  • înmormânta
  • ‑nmormânta
  • înmormântă
  • ‑nmormântă
  • înmormântase
  • ‑nmormântase
plural I (noi)
  • înmormântăm
  • ‑nmormântăm
(să)
  • înmormântăm
  • ‑nmormântăm
  • înmormântam
  • ‑nmormântam
  • înmormântarăm
  • ‑nmormântarăm
  • înmormântaserăm
  • ‑nmormântaserăm
  • înmormântasem
  • ‑nmormântasem
a II-a (voi)
  • înmormântați
  • ‑nmormântați
(să)
  • înmormântați
  • ‑nmormântați
  • înmormântați
  • ‑nmormântați
  • înmormântarăți
  • ‑nmormântarăți
  • înmormântaserăți
  • ‑nmormântaserăți
  • înmormântaseți
  • ‑nmormântaseți
a III-a (ei, ele)
  • înmormântea
  • ‑nmormântea
(să)
  • înmormânteze
  • ‑nmormânteze
  • înmormântau
  • ‑nmormântau
  • înmormânta
  • ‑nmormânta
  • înmormântaseră
  • ‑nmormântaseră
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mormânta
  • mormântare
  • mormântat
  • mormântatu‑
  • mormântând
  • mormântându‑
singular plural
  • mormântea
  • mormântați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mormântez
(să)
  • mormântez
  • mormântam
  • mormântai
  • mormântasem
a II-a (tu)
  • mormântezi
(să)
  • mormântezi
  • mormântai
  • mormântași
  • mormântaseși
a III-a (el, ea)
  • mormântea
(să)
  • mormânteze
  • mormânta
  • mormântă
  • mormântase
plural I (noi)
  • mormântăm
(să)
  • mormântăm
  • mormântam
  • mormântarăm
  • mormântaserăm
  • mormântasem
a II-a (voi)
  • mormântați
(să)
  • mormântați
  • mormântați
  • mormântarăți
  • mormântaserăți
  • mormântaseți
a III-a (ei, ele)
  • mormântea
(să)
  • mormânteze
  • mormântau
  • mormânta
  • mormântaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înmormântat

etimologie:

înmormânta înmormântare înmormântat mormânta

  • 1. tranzitiv A așeza un mort în mormânt.
    exemple
    • Vrem ca Gălăciuc să fie înmormîntat de noi. SAHIA, N. 40.
      surse: DLRLC
    • Trupul lui îl ridicară soția sa și copiii, și-l duseră de-l înmormîntară la mănăstirea lor, la Mărgineni. BĂLCESCU, O. I 102.
      surse: DLRLC
    • figurat M-au înmormîntat în năsip și m-au prohodit cum știau ei. CREANGĂ, A. 61.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv figurat A acoperi bine, a ascunde vederilor, acoperind bine, de toate părțile; a (se) îngropa (3.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: îngropa 2 exemple
    exemple
    • Pe-o piatră-n drum, sub un zăplaz S-a pus înmormîntînd în palme-i Slăbitul său obraz. COȘBUC, P. I 102.
      surse: DLRLC
    • Cu capul pe desagi, mă înmormîntai... în căpița de fîn. HOGAȘ, M. N. 70.
      surse: DLRLC
    • 2.1. tranzitiv A da ceva uitării.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • În + mormânt
    surse: DEX '09 DEX '98