2 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCÍNDERE s. f. v. încingere1.

ÎNCÍNGE1, încíng, vb. III. 1. Refl. (Despre foc) A arde cu flacără mare, a se aprinde bine. ◊ Tranz. fact. El încinge focul. 2. Refl. și tranz. A (se) înfierbânta, a (se) încălzi tare. ♦ Tranz. Fig. (Despre un sentiment, o pasiune) A cuprinde, a copleși pe cineva; a consuma, a mistui. ♦ Refl. Fig. A se manifesta puternic; a se aprinde, a se înflăcăra. ♦ Refl. și tranz. Fig. (Despre o luptă, o confruntare, o discuție etc.) A (se) înteți. 3. Refl. (Despre fân, cereale, făină etc.) A începe să se altereze prin fermentare; a se strica; a se aprinde. [Perf. s. încinsei, part. încins] – Lat. incendere.

ÎNCÍNGE1, încíng, vb. III. 1. Refl. (Despre foc) A arde cu flacără mare, a se aprinde bine. ◊ Tranz. fact. El încinge focul. 2. Refl. și tranz. A (se) înfierbânta, a (se) încălzi tare. ♦ Tranz. Fig. (Despre un sentiment, o pasiune) A cuprinde, a copleși pe cineva; a consuma, a mistui. ♦ Refl. Fig. A se manifesta puternic; a se aprinde, a se înflăcăra. ♦ Refl. și tranz. Fig. (Despre o luptă, o confruntare, o discuție etc.) A (se) înteți. 3. Refl. (Despre fân, cereale, făină etc.) A începe să se altereze prin fermentare; a se strica; a se aprinde. [Perf. s. încinsei, part. încins] – Lat. incendere.

ÎNCÍNGERE1, încingeri, s. f. Acțiunea de a (se) încinge1 și rezultatul ei. ♦ Mărire a temperaturii unui obiect sau a unui material ca urmare a unei acțiuni normale de încălzire, ca rezultat al fermentării sau al altor fenomene biologice ori de altă natură. – V. încinge1.

ÎNCÍNGERE1, încingeri, s. f. Acțiunea de a (se) încinge1 și rezultatul ei. ♦ Mărire a temperaturii unui obiect sau a unui material ca urmare a unei acțiuni normale de încălzire, ca rezultat al fermentării sau al altor fenomene biologice ori de altă natură. – V. încinge1.

încinge2 [At: CORESI, PS. 257 / Pzi: încing / Ps: ~nsei, (înv) ~nșu / Par: încins / E: ml *incingere] 1-2 vtr A (se) înfășură peste mijloc sau în altă parte a corpului cu o cingătoare, un brâu etc. 3-4 vtr A(-și) prinde o armă de mijlocul corpului cu o curea. 5 vt (Fig) A înconjura din toate părțile Si: a împresura, a încercui. 6 vt (Fig) A bate pe cineva. 7 vt (Înv) A învesti cu o demnitate, cu o putere.

încinge1 [At: CORESI, PS. 102 / V: ~nde / Pzi: încing, (înv) ~cinz / Par: ~cins, (înv) ~ntat / Ps: ~nsei / E: ml *incendere] 1 vr (D. foc) A se aprinde bine, arzând cu flacără mare Si: (înv) a se încinta (1). 2 vtf A face focul să ardă bine Si: (Înv) a încinta (2). 3-4 vtr (D. obiecte) A (se) înfierbânta. 5 vt (D. un sentiment, o pasiune) A cuprinde pe cineva Si: (înv) a încinta (5). 6 vt (D. un sentiment, o pasiune) A mistui pe cineva Si: (înv) a încinta (6). 7 vr (Fig) A se manifesta puternic Si: a se înflăcăra, (înv) a se încinta (7). 8 vr (D. boli) A se răspândi foarte mult Si: (înv) a se încinta (8). 9-10 vtr (D. lupte, confruntări) A (se) înteți. 11 vr (D. oameni sau părți ale corpului lor) A avea febră Si: a arde, (înv) a se încinta (11). 12 vr (D. fân, cereale, făină etc.) A se altera prin fermentare Si: (înv) a se încinta (12).

încingere1 sf [At: (1784) CUV. D. BĂTR. I 285 / Pl: ~ri / E: încinge1] 1 Aprindere puternică a focului Si: incins1 (1). 2 Înfierbântare a unui obiect Si: incins1 (2). 3 Amplificare a unui sentiment, a unei pasiuni Si: incins1 (3). 4 (Fig) Manifestare puternică Si: incins1 (4). 5 Răspândire a unei boli pe o arie largă Si: incins1 (5). 6 Întețire a unei lupte, a unei dispute Si: incins1 (6). 7 Încălzire a corpului sau a unei părți a corpului Si: incins1 (7). 8 Alterare prin fermentare a cerealelor Si: încins1 (8). 9 (Îs) ~a lemnului Modificare ușoară a compoziției chimice a lemnului datorită acțiunii unor ciuperci și manifestată, în general, prin schimbări de culoare și printr-o scădere a calităților fizice și mecanice. 10 (Pgn) Mărire a temperaturii unui obiect sau a unui material ca urmare a unei acțiuni normale de încălzire, ca rezultat al fermentării sau al altor fenomene biologice ori de altă natură.

ÎNCÍNGE1, încíng, vb. III. 1. Refl. (Despre foc) A se aprinde puternic, a arde cu flacără mare. Focul se încingea greoi. Ardea numai înlăuntru și mai mult afuma. REBREANU, R. II 205. Flacăra începu a se încinge. ODOBESCU, S. I 21. Focul cînd se încinge, Anevoie se stinge. PANN, P. V. III 12. ◊ Tranz. (Rar) Desprinse vreo două scînduri... le aruncă pe foc... focul le încinse. CONTEMPORANUL, VIIII 193. (Poetic) Flăcările încingeau zările. SADOVEANU, O. I 247. Voi, norilor mătăhăloși, Încingă-vă flăcări albastre. TOMA, C. V. 353. 2. Refl. (Despre obiecte) A se înfierbînta tare; a se încălzi (pînă la incandescență). Soba s-a încins.Tranz. Oltul străbate uriașa monotonie a cîmpiei. Sînt întinderi nesfîrșite de pămînt, pe care soarele le încinge ca pe niște cuptoare. BOGZA, C. O. 386. La căldura soarelui de primăvară, care începuse să încingă fața mlaștinilor, o moliciune plăcută cuprinse nervii omului. CARAGIALE, O. I 286. 3. Tranz. Fig. (Despre un sentiment, o pasiune; cu privire la o ființă) A cuprinde; a consuma, a mistui. Întețindu-l și încingîndu-l dorul de părinți, hotărî să se ducă. ISPIRESCU, L. 103. Amoroase porumbițe... zboară către dulcele lor cuib, purtate prin aer de dorul ce le-ncinge. ODOBESCU, S. III 35. ♦ Refl. A se manifesta puternic, a se aprinde. Dragostea... se încinsese între ei. ISPIRESCU, L. 78. ♦ (Cu privire la acțiuni în desfășurare) A începe cu putere, cu aprindere, a desfășura puternic. Băieții încinseră o horă de gemea puntea vaporului. BART, S. M. 13. ◊ Refl. Răsună ghitara fierbinte și-ntins Și jocul se-ncinge sălbatic și-aprins. COȘBUC, P. I 143. Dan reluă discuția. Atunci se încinse o ceartă crudă, înveninată. VLAHUȚĂ, O. A. 313. Unde nu se încinge între dînșii o bătaie crîncenă. CREANGĂ, A. 112. 4. Refl. (Despre cereale, făină etc.) A începe să fermenteze din pricina umezelii și a căldurii care urmează după aceea; a se strica, a se aprinde. S-a încins mălaiul.Dacă se întîmplă ca bobii de fasole să nu fie bine uscați... este de neapărată trebuință ca fasolea să se usuce, întinzîndu-se la soare... căci altfel se aprinde, se încinge, se înnegrește și prinde mucegai. PAMFILE, A. R. 187. – Forme gramaticale: perf. s. încinsei, part. încins. – Variantă: (învechit și regional) încínde (TEODORESCU, P. P. 322) vb. III.

ÎNCÍNGERE1, incingeri, s. f. Acțiunea de a (se) încinge1 și rezultatul ei. – Variantă: (învechit) încíndere s. f.

A SE ÎNCÍNGE mă încíng intranz. 1) (despre foc, flăcări etc.) A începe să ardă cu intensitate. ~ cuptorul. 2) (despre fân, cereale, făină etc.) A-și pierde proprietățile inițiale (din cauza umezelii, îngrămădirii etc.), căpătând gust neplăcut; a se aprinde. Fânul s-a încins. 3) rar (despre persoane) A căpăta tot mai mult suflet; a se însufleți; a se înflăcăra; a se anima; a se antrena; a se entuziasma; a se electriza; a se ambala. 4) (despre discuții, lupte etc.) A deveni mai intens; a se înteți; a se întări. /<lat. incingere

încinge v. 1. a se aprinde: jocul se încinse; fig. se încinse o convorbire, o luptă; 2. a se încălzi și a se strica (de grâu, fân). [Vechiu-rom. încinde = lat. INCENDERE: forma modernă încinge e un compromis din încinde și încinge, perfectul lor comun fiind încinse].

2) încíng (mă), -íns, a -e v. refl. (lat. incéndere, a aprinde, d. *cándere; it. incéndere, pv. encendre, sp. pg. encender. V. candid, candelabru, policandru, încint, incendiŭ). Mă aprind, mă încălzesc tare: focu s’a încins, soba s’a încins. Fig. Vorba, lupta s’a încins. Mă stric din cauza călduriĭ, vorbind de cereale: grîu, porumbu s’a încins în hambar. – Rar și transitiv: m’aŭ încins frigurile. Vechĭ încind și -inz, a încinde.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încíng, 1 pl. încíngem, perf. s. 1 sg. încinséi, 1 pl. încínserăm; ger. încingấnd; part. încíns

încíngere s. f., g.-d. art. încíngerii; pl. încíngeri

încínge (a înfierbânta, a înfășura cu o cingătoare) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încíng, perf. s. 1 sg. încinséi, 1 pl. încínserăm; ger. încingând; part. încíns

încíngere (mărire a temperaturii, înfășurare) s. f., g.-d. art. încíngerii; pl. încíngeri

încind, -cinsei 1 aor., -cins prt., -cinzând ger. (a aprinde).

arată toate definițiile

Intrare: încinge (arde)
verb (VT622)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încinge
  • ‑ncinge
  • încingere
  • ‑ncingere
  • încins
  • ‑ncins
  • încinsu‑
  • ‑ncinsu‑
  • încingând
  • ‑ncingând
  • încingându‑
  • ‑ncingându‑
singular plural
  • încinge
  • ‑ncinge
  • încingeți
  • ‑ncingeți
  • încingeți-
  • ‑ncingeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încing
  • ‑ncing
(să)
  • încing
  • ‑ncing
  • încingeam
  • ‑ncingeam
  • încinsei
  • ‑ncinsei
  • încinsesem
  • ‑ncinsesem
a II-a (tu)
  • încingi
  • ‑ncingi
(să)
  • încingi
  • ‑ncingi
  • încingeai
  • ‑ncingeai
  • încinseși
  • ‑ncinseși
  • încinseseși
  • ‑ncinseseși
a III-a (el, ea)
  • încinge
  • ‑ncinge
(să)
  • încingă
  • ‑ncingă
  • încingea
  • ‑ncingea
  • încinse
  • ‑ncinse
  • încinsese
  • ‑ncinsese
plural I (noi)
  • încingem
  • ‑ncingem
(să)
  • încingem
  • ‑ncingem
  • încingeam
  • ‑ncingeam
  • încinserăm
  • ‑ncinserăm
  • încinseserăm
  • ‑ncinseserăm
  • încinsesem
  • ‑ncinsesem
a II-a (voi)
  • încingeți
  • ‑ncingeți
(să)
  • încingeți
  • ‑ncingeți
  • încingeați
  • ‑ncingeați
  • încinserăți
  • ‑ncinserăți
  • încinseserăți
  • ‑ncinseserăți
  • încinseseți
  • ‑ncinseseți
a III-a (ei, ele)
  • încing
  • ‑ncing
(să)
  • încingă
  • ‑ncingă
  • încingeau
  • ‑ncingeau
  • încinseră
  • ‑ncinseră
  • încinseseră
  • ‑ncinseseră
verb (VT627)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încinde
  • ‑ncinde
  • încindere
  • ‑ncindere
  • încins
  • ‑ncins
  • încinsu‑
  • ‑ncinsu‑
  • încinzând
  • ‑ncinzând
  • încinzându‑
  • ‑ncinzându‑
singular plural
  • încinde
  • ‑ncinde
  • încindeți
  • ‑ncindeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încind
  • ‑ncind
  • încinz
  • ‑ncinz
(să)
  • încind
  • ‑ncind
  • încinz
  • ‑ncinz
  • încindeam
  • ‑ncindeam
  • încinsei
  • ‑ncinsei
  • încinsesem
  • ‑ncinsesem
a II-a (tu)
  • încinzi
  • ‑ncinzi
(să)
  • încinzi
  • ‑ncinzi
  • încindeai
  • ‑ncindeai
  • încinseși
  • ‑ncinseși
  • încinseseși
  • ‑ncinseseși
a III-a (el, ea)
  • încinde
  • ‑ncinde
(să)
  • încindă
  • ‑ncindă
  • încinză
  • ‑ncinză
  • încindea
  • ‑ncindea
  • încinse
  • ‑ncinse
  • încinsese
  • ‑ncinsese
plural I (noi)
  • încindem
  • ‑ncindem
(să)
  • încindem
  • ‑ncindem
  • încindeam
  • ‑ncindeam
  • încinserăm
  • ‑ncinserăm
  • încinseserăm
  • ‑ncinseserăm
  • încinsesem
  • ‑ncinsesem
a II-a (voi)
  • încindeți
  • ‑ncindeți
(să)
  • încindeți
  • ‑ncindeți
  • încindeați
  • ‑ncindeați
  • încinserăți
  • ‑ncinserăți
  • încinseserăți
  • ‑ncinseserăți
  • încinseseți
  • ‑ncinseseți
a III-a (ei, ele)
  • încind
  • ‑ncind
(să)
  • încindă
  • ‑ncindă
  • încinză
  • ‑ncinză
  • încindeau
  • ‑ncindeau
  • încinseră
  • ‑ncinseră
  • încinseseră
  • ‑ncinseseră
Intrare: încingere (încălzire)
încingere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încingere
  • ‑ncingere
  • încingerea
  • ‑ncingerea
plural
  • încingeri
  • ‑ncingeri
  • încingerile
  • ‑ncingerile
genitiv-dativ singular
  • încingeri
  • ‑ncingeri
  • încingerii
  • ‑ncingerii
plural
  • încingeri
  • ‑ncingeri
  • încingerilor
  • ‑ncingerilor
vocativ singular
plural
încindere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încindere
  • ‑ncindere
  • încinderea
  • ‑ncinderea
plural
  • încinderi
  • ‑ncinderi
  • încinderile
  • ‑ncinderile
genitiv-dativ singular
  • încinderi
  • ‑ncinderi
  • încinderii
  • ‑ncinderii
plural
  • încinderi
  • ‑ncinderi
  • încinderilor
  • ‑ncinderilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încinge (arde) încingere încindere încinde

  • 1. reflexiv (Despre foc) A arde cu flacără mare, a se aprinde bine.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: aprinde arde attach_file 7 exemple
    exemple
    • tranzitiv factitiv El încinge focul.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • Focul se încingea greoi. Ardea numai înlăuntru și mai mult afuma. REBREANU, R. II 205.
      surse: DLRLC
    • Flacăra începu a se încinge. ODOBESCU, S. I 21.
      surse: DLRLC
    • Focul cînd se încinge, Anevoie se stinge. PANN,
      surse: DLRLC
    • tranzitiv rar Desprinse vreo două scînduri... le aruncă pe foc... focul le încinse. CONTEMPORANUL, VIIII 193.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv poetic Flăcările încingeau zările. SADOVEANU, O. I 247.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv poetic Voi, norilor mătăhăloși, Încingă-vă flăcări albastre. TOMA, C. V. 353.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv tranzitiv A (se) înfierbânta, a (se) încălzi tare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: încălzi înfierbânta attach_file 3 exemple
    exemple
    • Soba s-a încins.
      surse: DLRLC
    • Oltul străbate uriașa monotonie a cîmpiei. Sînt întinderi nesfîrșite de pămînt, pe care soarele le încinge ca pe niște cuptoare. BOGZA, C. O. 386.
      surse: DLRLC
    • La căldura soarelui de primăvară, care începuse să încingă fața mlaștinilor, o moliciune plăcută cuprinse nervii omului. CARAGIALE, O. I 286.
      surse: DLRLC
    • 2.1. tranzitiv figurat (Despre un sentiment, o pasiune) A cuprinde, a copleși pe cineva.
      exemple
      • Întețindu-l și încingîndu-l dorul de părinți, hotărî să se ducă. ISPIRESCU, L. 103.
        surse: DLRLC
      • Amoroase porumbițe... zboară către dulcele lor cuib, purtate prin aer de dorul ce le-ncinge. ODOBESCU, S. III 35.
        surse: DLRLC
    • 2.2. reflexiv figurat A se manifesta puternic; a se aprinde, a se înflăcăra.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: aprinde înflăcăra attach_file un exemplu
      exemple
      • Dragostea... se încinsese între ei. ISPIRESCU, L. 78.
        surse: DLRLC
    • 2.3. reflexiv tranzitiv figurat (Despre o luptă, o confruntare, o discuție etc.) A (se) înteți.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: înteți attach_file 4 exemple
      exemple
      • Băieții încinseră o horă de gemea puntea vaporului. BART, S. M. 13.
        surse: DLRLC
      • Răsună ghitara fierbinte și-ntins Și jocul se-ncinge sălbatic și-aprins. COȘBUC, P. I 143.
        surse: DLRLC
      • Dan reluă discuția. Atunci se încinse o ceartă crudă, înveninată. VLAHUȚĂ, O. A. 313.
        surse: DLRLC
      • Unde nu se încinge între dînșii o bătaie crîncenă. CREANGĂ, A. 112.
        surse: DLRLC
  • 3. reflexiv (Despre fân, cereale, făină etc.) A începe să se altereze prin fermentare; a se strica; a se aprinde.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: aprinde strica attach_file 2 exemple
    exemple
    • S-a încins mălaiul.
      surse: DLRLC
    • Dacă se întîmplă ca bobii de fasole să nu fie bine uscați... este de neapărată trebuință ca fasolea să se usuce, întinzîndu-se la soare... căci altfel se aprinde, se încinge, se înnegrește și prinde mucegai. PAMFILE, A. R. 187.
      surse: DLRLC
  • 4. reflexiv rar (Despre persoane) A căpăta tot mai mult suflet; a se însufleți; a se înflăcăra; a se anima; a se antrena; a se entuziasma; a se electriza; a se ambala.

etimologie:

încingere (încălzire) încindere

  • 1. Acțiunea de a (se) încinge (1.) și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: aprindere înfierbântare
    • 1.1. Mărire a temperaturii unui obiect sau a unui material ca urmare a unei acțiuni normale de încălzire, ca rezultat al fermentării sau al altor fenomene biologice ori de altă natură.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: