3 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCHEIÁT2, -Ă, încheiați, -te, adj. I. 1. (Despre îmbrăcăminte și încălțăminte) Care este prins, închis în nasturi, în copci, în șireturi etc. ♦ (Despre nasturi) Care este trecut prin butoniere; (despre copci) petrecut una într-alta. 2. Cu părțile îmbinate, împreunate, fixate una în alta; împreunat. 3. (Rar; despre persoane) Bine legat, voinic. II. Terminat, împlinit; întregit, desăvârșit. – V. încheia.

ÎNCHEIÁT2, -Ă, încheiați, -te, adj. I. 1. (Despre îmbrăcăminte și încălțăminte) Care este prins, închis în nasturi, în copci, în șireturi etc. ♦ (Despre nasturi) Care este trecut prin butoniere; (despre copci) petrecut una într-alta. 2. Cu părțile îmbinate, împreunate, fixate una în alta; împreunat. 3. (Rar; despre persoane) Bine legat, voinic. II. Terminat, împlinit; întregit, desăvârșit. – V. încheia.

ÎNCHEIÁT1 s. n. Faptul de a (se) încheia. [Pr.: -che-iat] – V. încheia.

ÎNCHEIÁT1 s. n. Faptul de a (se) încheia. [Pr.: -che-iat] – V. încheia.

încheiat2, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 58/1 / V: (îrg) închiet / Pl: ~ați, ~e / E: încheia] 1 (D. obiecte de îmbrăcăminte) Prins cu nasturi, copci etc. 2 (D. persoane) Cu haina, cămașa prinse în nasturi, copci etc. 3 (D. încălțăminte) Cu șireturile legate. 4 (D. părțile componente ale unui obiect) Potrivite una în alta Si: îmbinat, unit. 5 (D. bârnele sau căpriorii unei case) Potrivit unul în scobitura celuilalt. 6 (Înv; pan; d. oasele omenești) Fixat unul în altul. 7 (Reg; d. car) Construit prin punerea împreună a părților componente. 8 (Reg; d. case de lemn) Construit din bucăți confecționate. 9 (Reg; d. o cămașă) Cu bucățile cusute la un loc. 10 (Îrg; d. un câmp) Acoperit cu multă iarbă. 11 (Înv) Zidit. 12 (Înv) Plăsmuit. 13 (Fig; d. vorbire) Bine articulat. 14 (Fig; d. mase de oameni) Organizat. 15 (Reg; d. găini) Cu orificiul strâmtat când nu sunt în perioada ouatului. 16 (Reg; d. nuci) Care nu se curăță ușor. 17 (D. o acțiune, muncă etc.) Terminat. 18 (D. o perioadă de timp) Sfârșit. 19 (D. o suprafață de pământ) Delimitat. 20 (D. grămezi, coloane etc.)Terminat în vârf sau la capăt cu... 21 (Rar) Ajuns la deplină maturitate. 22 Redus la... 23 Care constă din... 24 (Jur) Hotărât printr-un act Si: determinat, fixat. 25 (Înv) Care a fost stabilit în mod definitiv. 26 (D. lucrări literare, discursuri, spectacole etc.; udp „cu”) Terminat cu... 27 (Pex) Din care s-au tras concluziile. 28 (Înv) Completat. 29 (Reg) Acoperit peste tot. 30 (D. un acord, tratat rezoluție etc.) Definitivat. 31 (D. o căsătorie) Contractată. 32 (Jur; d. o hotărâre) Luată. 33 (Jur; d. o sentință) Dată. 34 (D. un proces verbal, act oficial) Întocmit.

încheiat1 sn [At: I. IONESCU, M. 152 / V: (îrg) ~iet, închiet / Pl: ~uri / E: încheia] 1-10 Încheiere (1-10). 11 (Înv) Zidire. 12 (Înv) Plăsmuire. 13 (Înv) Rostire. 14 Sfârșire. 15-17 Încheiere (15-17). 18 (Pex) Concluzie. 19-21 Încheiere (25-27).

ÎNCHEIÁT2, -Ă, încheiați, -te, adj. I. 1. (Despre obiecte de îmbrăcăminte și încălțăminte) Cu părțile prinse, împreunate, strînse alături (în nasturi, în șireturi, în copci etc.); închis. Haină încheiată. ♦ (Despre nasturi) Trecut prin butonierele îmbrăcămintei sau încălțămintei (pentru a le încheia); (despre copci) introdus una într-alta (pentru a prinde, a împreuna părțile îmbrăcămintei). 2. (Despre scînduri, grinzi, căpriori etc.) Îmbinat, împreunat; (despre obiecte făcute din mai multe părți) cu părțile îmbinate, împreunate, fixate una în alta. Văzu un sicrinel încheiat și smolit bine, că vine pe apă. ISPIRESCU, L. 189. ◊ Fig. La Stăncuța sprîncenată Gioacă hora încheiată, Curge lumea fermecată. ALECSANDRI, P. P. 347. ♦ (Rar, despre persoane) Bine legat, voinic. Creșteau ei, din zi în zi mai încheiați și mai voinici. SADOVEANU, O. VIII 236. II. (Despre o durată de timp, o muncă, o acțiune, o operă etc.) Terminat, împlinit, întreg, deplin. Fetișcana ceea mică de șaptesprezece ani încheiați. REBREANU, R. I 128. Sînt douăzeci și șapte de ani încheiați de cînd pieri floarea Moldovei la Războieni. DELAVRANCEA, A. 9. Lupta ținu patru ceasuri încheiate. POPESCU, B. II 119. Și umblai o lună încheiată pînă să ajung. GORJAN, H. I 121.

ÎNCHEIÁT 1 s. n. Faptul de a (se) încheia. Încheiatul scîndurilor mesei.

încheiat a. 1. încopcat; 2. fig. împlinit: o săptămână încheiată ISP.

încheĭát, -ă adj. Îmbumbat, închis pin ajutoru nasturilor ș. a.: o haĭnă încheĭată. Fig. Împlinit, terminat: un an încheĭat.

ÎNCHEIÁ, închéi, vb. I. Tranz. I. 1. A prinde în nasturi, în copci etc. un obiect de îmbrăcăminte. ♦ Refl. (Despre persoane) A-și strânge haina, cămașa etc. în nasturi, în copci; a-și lega șireturile de la încălțăminte. 2. A potrivi una într-alta părțile componente ale unui obiect; a îmbina, a uni. II. 1. A termina, a pune capăt, a sfârși o acțiune, o operație etc. ♦ Refl. (Rar) A ajunge la deplina dezvoltare, la maturitate. ♦ A trage concluzia, a conchide. ♦ Refl. (Rar) A se limita, a se rezuma la... 2. A stabili un acord, a definitiva un tratat etc. ♦ A redacta, a alcătui, a adresa un act oficial. – Lat. inclavare.

ÎNCHEIÁ, închéi, vb. I. Tranz. I. 1. A prinde în nasturi, în copci etc. un obiect de îmbrăcăminte. ♦ Refl. (Despre persoane) A-și strânge haina, cămașa etc. în nasturi, în copci; a-și lega șireturile de la încălțăminte. 2. A potrivi una într-alta părțile componente ale unui obiect; a îmbina, a uni. II. 1. A termina, a pune capăt, a sfârși o acțiune, o operație etc. ♦ Refl. (Rar) A ajunge la deplina dezvoltare, la maturitate. ♦ A trage concluzia, a conchide. ♦ Refl. (Rar) A se limita, a se rezuma la... 2. A stabili un acord, a definitiva un tratat etc. ♦ A redacta, a alcătui, a adresa un act oficial. – Lat. inclavare.

încheia [At: DOSOFTEI, V. S. 49/1 / V: (îrg) închia, închie / Pzi: închei / E: ml *inclavare] 1 vt A prinde în nasturi, în copci etc. un obiect de îmbrăcăminte. 2 vr (D. persoane) A-și strânge, haina, cămașa etc. în copci, în nasturi etc. 3 vr (Spc) A-și lega șireturile de la încălțăminte. 4 vt A potrivi una într-alta părțile componente ale unui obiect Si: a îmbina, a uni. 5 vt A potrivi căpriorii, bârnele unei case în capătul sau scobitura celeilalte, fîxându-ie uneori printr-un cui de lemn. 6 vt (Reg) A construi un car punând împreună părțile sale componente. 7-8 vtr (Înv; pan; d. oasele omenești) A (se) fixa unul în altul. 9 vt (Reg) A construi o casă de lemn din bucăți confecționate. 10 vt (Reg; d. o cămașă) A coase la un loc bucăți croite separat. 11 vt (Înv) A zidi. 12 vt (Înv) A plăsmui. 13 vt (Înv) A rosti. 14-15 vtr (D. o acțiune, o operație, muncă etc.) A (se) termina. 16 vr (Îe) A-și ~ zilele sau viața (undeva) A-și petrece ultima perioadă din viață într-un anumit loc. 17 vr (Reg; îe) S-a ~t bobocul Gata, nu mai merge! 18 vr (Reg; îe) A i se ~ (calea în) codru A nu mai avea nici o posibilitate. 19 vr (Reg; îae) A se termina cu plăcerile. 20 vt (Îe) A ~t-o (cu...) A renunțat (la...). 21 vr (Rar) A ajunge la deplină maturitate. 22 vr (D. grămezi, coloane etc.) A se termina la capăt sau în vârf cu... 23 vr (D. lucrări literare, opere, spectacole; udp „cu”) A se sfârși cu... 24 vt A trage concluzii Si: a conchide. 25 vt (Înv) A marca hotarele unei întinderi de pământ Si: a limita, (înv) a hotărnici, a țărmuri. 26 vr (Udp „în”, „întru”) A se reduce la... Si: a se limita, a se mărgini. 27 vr (Înv) A consta din... 28 vt A hotărî printr-un act Si: a determina, a fixa. 29 vt (Înv) A stabili ceva în mod definitiv. 30 vt (Înv) A completa. 31 vr (Reg) A se acoperi peste tot. 32 vt A termina o socoteală. 33 (Fig; îe) A-și ~ catastihul A i se înfunda cuiva. 34-35 vtr A (se) stabili un acord, un tratat, o rezoluție etc. 36 vt (Îe) A ~ pace A face să înceteze ostilitățile. 37 vt (Jur) A contracta o căsătorie. 38 vt (Jur) A lua o hotărâre. 39 vt (Jur) A da o sentință. 40 vt A întocmi un proces verbal, un act oficial etc.

ÎNCHEIÁ, închéi, vb. I. Tranz. I. 1. (Cu privire la obiecte de îmbrăcăminte și încălțăminte) A împreuna părțile, a le strînge alături (fixîndu-le cu ajutorul nasturilor, șireturilor, copcilor etc.); a închide. Își încheie haina în toți nasturii. VLAHUȚĂ, O. A. 128. Își încheie haina plină de șireturi. EMINESCU, O. I 87. ◊ Refl. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Un vînăt giulgiu se-ncheie nod Pe umerele goale. EMINESCU, O. I 170. Era încinsă cu un colan de aur ce se încheia cu mari paftale. NEGRUZZI, S. I 145. ♦ Refl. (Despre persoane) A-și prinde nasturii, copcile de la haine; a se îmbumba. Incheie-te la haină. ♦ (Cu privire la nasturi, șireturi etc.) A trece prin găurile respective; (cu privire la copci) a introduce una într-alta spre a împreuna cele două părți ale îmbrăcămintei, încălțămintei etc. Încheie-ți nasturii. 2. (Cu privire la părțile componente ale unui obiect) A potrivi unul într-altul; a îmbina, a uni, a monta. V. fixa. Teslarii, cioplind grinzile cu bărzile, le suie pe zid și le așază, încheindu-le una cu alta. DRĂGHICI, R. 44. Făcusă un car și-l încheiasă în casă. ȘEZ. I 189. ◊ Refl. Fig. Hora de fete... s-a încheiat și, legănat și molatec, se mișcă după sunetul... scripcii. HOGAȘ, DR. II 185. ♦ Refl. (Despre vegetație) A acoperi un loc în chip neîntrerupt, a forma un covor de verdeață. Pădurea de stejari din apropiere se încheiase. SADOVEANU, E. 5. Pădurile nu înverziseră încă, dar pruniștele erau în floare, iarba se încheiase, sălciile, răchitele și plopii lăsaseră mîțișori. SLAVICI, O. II 30. II. 1. (Cu privire la o durată de timp, la o muncă, la o acțiune, la o operă etc.) A pune capăt, a sfîrși, a termina. Obișnuia să-și încheie fiecare frază cu un gest larg, totdeauna același. GALAN, Z. R. 85. Asudat și istovit, încheie învîrtita cu o apăsare zdravănă de arcuș. REBREANU, I. 16. Încheiem această introducere ce ne era neapărată. CARAGIALE, O. III 219. ◊ Refl. A stîrnit o ceartă care mai-mai să se încheie cu scandal. REBREANU, I. 84. Năprasnica luptă dintre cei doi uriași... s-a încheiat. VLAHUȚĂ, O. A. II 116. A făcut un semn... prin care le arăta că sfatul s-a încheiat. CARAGIALE, O. III 72. ♦ (Cu privire la socoteli, calcule) A ajunge la capăt; a termina. Seara, încheindu-și bilanțul zilei, fu totuși mulțumit. REBREANU, R. I 242. Badea Niculaie... pleacă să-l găsească ca să-și încheie socotelile. GHICA, S. VII. ♦ (Urmat de o completivă directă). A trage concluzia, a conchide. Prințul Cantemir încheie, fără nici un alt temei, că el trebuie să fi fost odată husari. BĂLCESCU, O. I 120. ♦ A forma capătul a ceva; a delimita, a mărgini. Tunurile incheie coloana. ◊ (Poetic) Sprîncenele arcate fruntea albă i-o încheie. EMINESCU, O. I 79. ♦ Refl. A se limita, a se rezuma la... Familia lui Gheorghe, toată, se încheia în mama lui și-n cele două surori. VLAHUȚĂ, N. 47. Ș-apoi chitiți că numai în arc se încheia tot meșteșugul și puterea omului aceluia? CREANGĂ, P. 245. 2. (Cu privire la acorduri, tratate, contracte etc.) A stabili condițiile, a întocmi actul respectiv (și a-l semna). În 1886, Romînia a încheiat convențiuni comerciale cu Rusia, Elveția și Franța. IST. R.P.R. 415. Nu va pleca de-acolo pînă nu va fi încheiat vînzarea. REBREANU, R. I 259. La 1501 el merse în Polonia de încheie pacea între Ștefan vv. și Albert, regele Poloniei. BĂLCESCU, O. I 81. ◊ Refl. pas. Contractul colectiv ce se încheie între muncitori și conducerea administrativă a întreprinderilor socialiste exprimă unitatea deplină de interese a părților contractante. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 11, 83. Înaltul hatișerif fu citit și tălmăcit și se încheie toată rînduiala după izvod și după datină. SADOVEANU, O. VII 73. ♦ A redacta, a alcătui. (Refl. pas.) A doua zi s-a constatat cazul și s-a încheiat cuvenitul proces-verbal. VLAHUȚĂ, O. A. 152.

A ÎNCHEIÁ1 închéi tranz. 1) (haine, ghete etc.) A uni prinzând marginile (cu ajutorul nasturilor, copcilor etc.). 2) (părți componente ale unui întreg) A uni potrivind una în alta; a îmbina. ~ o scrisoare. /<lat. inclavare

A ÎNCHEIÁ2 închéi tranz. 1) (adunări, cuvântări, texte etc.) A duce până la capăt; a sfârși; a termina; a isprăvi. ~ discuția. 2) (coloane, rânduri etc.) A întregi formând partea de la urmă. 3) (acorduri, tratate, convenții etc.) A adopta prin semnăturile reprezentanților; a consimți să respecte printr-o înțelegere reciprocă; a contracta. Părțile au ~t convenția.~ un proces-verbal a fixa un fapt de natură juridică într-un act oficial. 4) A face să se încheie. /<lat. inclavare

A SE ÎNCHEIÁ se închéie intranz. (despre acțiuni, intervale de timp etc.) 1) A ajunge până la capăt; a se sfârși; a se termina; a se isprăvi. 2) A avea drept sfârșit; a se sfârși; a se termina. Sărbătoarea s-a ~t cu marșul fanfarelor. /<lat. inclavare

încheià v. 1. a prinde cu copci, a lega: a încheia nasturii, cămașa; 2. a se articula: unde se încheie brațul cu umărul; 3. a termina: sprâncenele arcate fruntea albă i-o ’ncheie EM.; 4. a concentra: numai în arc se încheia meșteșugul și puterea omului aceluia CR.; 5. a face la sfârșit: a încheia pace, socoteli.4 [Lat. CLAVARE].

închéĭ, a -eĭá v. tr. (d. cheĭe). Îmbumb, fixez pin nasturĭ: îmĭ încheĭ haĭna. Termin, formez sfîrșitu: acest ploton încheĭe compania. Fig. Încheĭ pace, alianță, fac pace, alianță. Încheĭ socoteala, termin socoteala. V. intr. Trag concluziunea, conclud: e bine să n’aĭ nevoĭe de nimenĭ, încheĭe el. V. refl. Mă îmbumb: mă încheĭ la haĭnă. Mă unesc, mă împreun: încheĭetura e locu unde se încheĭe doŭă lucrurĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încheiá (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. închéi, 3 închéie, 1 pl. încheiém; conj. prez. 3 să închéie; ger. încheínd

încheiá vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. închéi, 3 sg. și pl. închéie, 1 pl. încheiém; ger. încheínd

arată toate definițiile

Intrare: încheiat (adj.)
încheiat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încheiat
  • ‑ncheiat
  • încheiatul
  • încheiatu‑
  • ‑ncheiatul
  • ‑ncheiatu‑
  • încheia
  • ‑ncheia
  • încheiata
  • ‑ncheiata
plural
  • încheiați
  • ‑ncheiați
  • încheiații
  • ‑ncheiații
  • încheiate
  • ‑ncheiate
  • încheiatele
  • ‑ncheiatele
genitiv-dativ singular
  • încheiat
  • ‑ncheiat
  • încheiatului
  • ‑ncheiatului
  • încheiate
  • ‑ncheiate
  • încheiatei
  • ‑ncheiatei
plural
  • încheiați
  • ‑ncheiați
  • încheiaților
  • ‑ncheiaților
  • încheiate
  • ‑ncheiate
  • încheiatelor
  • ‑ncheiatelor
vocativ singular
plural
Intrare: încheiat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încheiat
  • ‑ncheiat
  • încheiatul
  • încheiatu‑
  • ‑ncheiatul
  • ‑ncheiatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • încheiat
  • ‑ncheiat
  • încheiatului
  • ‑ncheiatului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: încheia
verb (VT104)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încheia
  • ‑ncheia
  • încheiere
  • ‑ncheiere
  • încheiat
  • ‑ncheiat
  • încheiatu‑
  • ‑ncheiatu‑
  • încheind
  • ‑ncheind
  • încheindu‑
  • ‑ncheindu‑
singular plural
  • încheie
  • ‑ncheie
  • încheiați
  • ‑ncheiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • închei
  • ‑nchei
(să)
  • închei
  • ‑nchei
  • încheiam
  • ‑ncheiam
  • încheiai
  • ‑ncheiai
  • încheiasem
  • ‑ncheiasem
a II-a (tu)
  • închei
  • ‑nchei
(să)
  • închei
  • ‑nchei
  • încheiai
  • ‑ncheiai
  • încheiași
  • ‑ncheiași
  • încheiaseși
  • ‑ncheiaseși
a III-a (el, ea)
  • încheie
  • ‑ncheie
(să)
  • încheie
  • ‑ncheie
  • încheia
  • ‑ncheia
  • încheie
  • ‑ncheie
  • încheiase
  • ‑ncheiase
plural I (noi)
  • încheiem
  • ‑ncheiem
(să)
  • încheiem
  • ‑ncheiem
  • încheiam
  • ‑ncheiam
  • încheiarăm
  • ‑ncheiarăm
  • încheiaserăm
  • ‑ncheiaserăm
  • încheiasem
  • ‑ncheiasem
a II-a (voi)
  • încheiați
  • ‑ncheiați
(să)
  • încheiați
  • ‑ncheiați
  • încheiați
  • ‑ncheiați
  • încheiarăți
  • ‑ncheiarăți
  • încheiaserăți
  • ‑ncheiaserăți
  • încheiaseți
  • ‑ncheiaseți
a III-a (ei, ele)
  • încheie
  • ‑ncheie
(să)
  • încheie
  • ‑ncheie
  • încheiau
  • ‑ncheiau
  • încheia
  • ‑ncheia
  • încheiaseră
  • ‑ncheiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încheiat (adj.)

etimologie:

  • vezi încheia
    surse: DEX '09 DEX '98

încheiat (s.n.)

  • 1. Faptul de a (se) încheia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Încheiatul scândurilor mesei.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi încheia
    surse: DEX '98 DEX '09

încheia încheiere încheiare

  • 1. A prinde în nasturi, în copci etc. un obiect de îmbrăcăminte.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: închide attach_file 4 exemple
    exemple
    • Își încheie haina în toți nasturii. VLAHUȚĂ, O. A. 128.
      surse: DLRLC
    • Își încheie haina plină de șireturi. EMINESCU, O. I 87.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Un vînăt giulgiu se-ncheie nod Pe umerele goale. EMINESCU, O. I 170.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Era încinsă cu un colan de aur ce se încheia cu mari paftale. NEGRUZZI, S. I 145.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv (Despre persoane) A-și strânge haina, cămașa etc. în nasturi, în copci; a-și lega șireturile de la încălțăminte.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: lega (uni) îmbumba attach_file un exemplu
      exemple
      • Incheie-te la haină. Încheie-ți nasturii.
        surse: DLRLC
  • 2. A potrivi una într-alta părțile componente ale unui obiect.
    exemple
    • Teslarii, cioplind grinzile cu bărzile, le suie pe zid și le așază, încheindu-le una cu alta. DRĂGHICI, R. 44.
      surse: DLRLC
    • Făcusă un car și-l încheiasă în casă. ȘEZ. I 189.
      surse: DLRLC
    • reflexiv figurat Hora de fete... s-a încheiat și, legănat și molatec, se mișcă după sunetul... scripcii. HOGAȘ, DR. II 185.
      surse: DLRLC
    • 2.1. reflexiv (Despre vegetație) A acoperi un loc în chip neîntrerupt, a forma un covor de verdeață.
      exemple
      • Pădurea de stejari din apropiere se încheiase. SADOVEANU, E. 5.
        surse: DLRLC
      • Pădurile nu înverziseră încă, dar pruniștele erau în floare, iarba se încheiase, sălciile, răchitele și plopii lăsaseră mîțișori. SLAVICI, O. II 30.
        surse: DLRLC
  • 3. A termina, a pune capăt, a sfârși o acțiune, o operație etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: sfârși termina attach_file 6 exemple
    exemple
    • Obișnuia să-și încheie fiecare frază cu un gest larg, totdeauna același. GALAN, Z. R. 85.
      surse: DLRLC
    • Asudat și istovit, încheie învîrtita cu o apăsare zdravănă de arcuș. REBREANU, I. 16.
      surse: DLRLC
    • Încheiem această introducere ce ne era neapărată. CARAGIALE, O. III 219.
      surse: DLRLC
    • reflexiv A stîrnit o ceartă care mai-mai să se încheie cu scandal. REBREANU, I. 84.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Năprasnica luptă dintre cei doi uriași... s-a încheiat. VLAHUȚĂ, O. A. II 116.
      surse: DLRLC
    • reflexiv A făcut un semn... prin care le arăta că sfatul s-a încheiat. CARAGIALE, O. III 72.
      surse: DLRLC
    • 3.1. (Cu privire la socoteli, calcule) A ajunge la capăt.
      surse: DLRLC sinonime: termina attach_file 2 exemple
      exemple
      • Seara, încheindu-și bilanțul zilei, fu totuși mulțumit. REBREANU, R. I 242.
        surse: DLRLC
      • Badea Niculaie... pleacă să-l găsească ca să-și încheie socotelile. GHICA, S. VII.
        surse: DLRLC
    • 3.2. reflexiv rar A ajunge la deplina dezvoltare, la maturitate.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 3.3. A trage concluzia.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: conchide attach_file un exemplu
      exemple
      • Prințul Cantemir încheie, fără nici un alt temei, că ei trebuie să fi fost odată husari. BĂLCESCU, O. I 120.
        surse: DLRLC
    • 3.4. A forma capătul a ceva.
      exemple
      • Tunurile încheie coloana.
        surse: DLRLC
      • poetic Sprîncenele arcate fruntea albă i-o încheie. EMINESCU, O. I 79.
        surse: DLRLC
    • 3.5. reflexiv rar A se limita, a se rezuma la...
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Familia lui Gheorghe, toată, se încheia în mama lui și-n cele două surori. VLAHUȚĂ, N. 47.
        surse: DLRLC
      • Ș-apoi chitiți că numai în arc se încheia tot meșteșugul și puterea omului aceluia? CREANGĂ, P. 245.
        surse: DLRLC
  • 4. A stabili un acord, a definitiva un tratat etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: definitiva attach_file 5 exemple
    exemple
    • În 1886, Romînia a încheiat convențiuni comerciale cu Rusia, Elveția și Franța. IST. R.P.R. 415.
      surse: DLRLC
    • Nu va pleca de-acolo pînă nu va fi încheiat vînzarea. REBREANU, R. I 259.
      surse: DLRLC
    • La 1501 el merse în Polonia de încheie pacea între Ștefan vv. și Albert, regele Poloniei. BĂLCESCU, O. I 81.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Contractul colectiv ce se încheie între muncitori și conducerea administrativă a întreprinderilor socialiste exprimă unitatea deplină de interese a părților contractante. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 11, 83.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Înaltul hatișerif fu citit și tălmăcit și se încheie toată rînduiala după izvod și după datină. SADOVEANU, O. VII 73.
      surse: DLRLC

etimologie: