9 definiții pentru descheiat deschiat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

descheiat2, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 41v/11 / V: (reg) dis~, deschi~ / Pl: ~ați, ~e / E: descheia] 1 (Înv) Deschis2. 2 (Îvr) Descuiat2. 3 Desfăcut2. 4 (Îvp) Dezmembrat2. 5 (Îvp) Dezmorțit2. 6 (D. nasturi) Scos din butonieră. 7 (D. obiecte de îmbrăcăminte încheiate) Desfăcut din nasturi, copci etc. Si: neîncheiat, (reg) desbumbat, deschiotorat. 8 (D. persoane) Care are haina descheiată (7). 9 (Reg) Dezbrăcat. 10 (Reg; d. găini; pex d. orice fel de păsări de casă) Care și-a lărgit orificiul pentru ouat. 11 (Reg; îe) A suna a ~ A suna a dogit.

descheiat1 sn [At: MDA ms / E: descheia] 1-2 Descheiere (1-2). 3 (Îvr) Descuiere. 4 Desfacere. 5 (Îvp) Dezmembrare. 6 (Îvp) Dezmorțire. 7-8 Descheiere (7-8). 9 (Reg) Dezbrăcare.

DESCHEIÁT, -Ă, descheiați, -te, adj. (Despre haine) Cu nasturii scoși din butonieră; neîncheiat; (despre persoane) cu haina neîncheiată. [Pr.: -che-iat.Var.: deschiát, -ă adj.] – V. descheia.

DESCHEIÁT, -Ă, descheiați, -te, adj. (Despre haine) Cu nasturii scoși din butonieră; neîncheiat; (despre persoane) cu haina neîncheiată. [Pr.: -che-iat.Var.: deschiát, -ă adj.] – V. descheia.

DESCHEIÁT, -Ă, descheiați, -te, adj. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Cu nasturii scoși din butonieră, neîncheiat. Umblă cu paltonul descheiat. ♦ (Despre persoane) Cu haina desfăcută din nasturi. Înaintăm... strigă un colonel descheiat la piept. CAMILAR, N. I 387.

deschiat, ~ă a vz descheiat

DESCHIÁT, -Ă adj. v. descheiat.

DESCHIÁT, -Ă adj. v. descheiat.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESCHEIÁT adj. (Ban. și Transilv.) deschiotorat, (Mold.) dezbumbat. (O haină ~.)

DESCHEIAT adj. (Ban. și Transilv.) deschiotorat, (Mold.) dezbumbat. (O haină ~.)

Intrare: descheiat
descheiat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descheiat
  • descheiatul
  • descheiatu‑
  • descheia
  • descheiata
plural
  • descheiați
  • descheiații
  • descheiate
  • descheiatele
genitiv-dativ singular
  • descheiat
  • descheiatului
  • descheiate
  • descheiatei
plural
  • descheiați
  • descheiaților
  • descheiate
  • descheiatelor
vocativ singular
plural
deschiat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deschiat
  • deschiatul
  • deschiatu‑
  • deschia
  • deschiata
plural
  • deschiați
  • deschiații
  • deschiate
  • deschiatele
genitiv-dativ singular
  • deschiat
  • deschiatului
  • deschiate
  • deschiatei
plural
  • deschiați
  • deschiaților
  • deschiate
  • deschiatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

descheiat deschiat

etimologie:

  • vezi descheia
    surse: DEX '98 DEX '09